„Another Round”. Pentru toată lumea
https://www.ziarulmetropolis.ro/another-round-pentru-toata-lumea/

CRONICĂ DE FILM E ceva ciudat în legătură cu „Another Round” („Încă un rând, 2020), noul film multipremiat al danezului Thomas Vinterberg. Îi simţi lucrătura la fiecare pas, mai ales pe scenariu, dar până la final, cu ajutorul unui moment muzical salvator şi al jocului mereu la înălţime al lui Mads Mikkelsen, reuşeşte să înfrângă o eventuală rezistenţă.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 aprilie 2021

„Another Round” este exemplul tipic de film european de autor care cere imperios unanimitate şi nu acceptă un refuz. Un produs care străluceşte, bine şlefuit, făcut cu precizie după o reţetă certificată. Un feel-good movie, care ştie să amestece însă în dozaje perfecte dulcele cu amarul şi să livreze nişte adevăruri universale despre viaţă.

În fond, ce spectator nu s-ar regăsi în cel puţin unele din problemele celor patru protagonişti, chiar dacă e vorba de profesori de liceu blazaţi, bărbaţi care se dedau unui experiment cu alcool pentru a ieşi din amorţeala existenţială?

Desigur că succesul său poate fi explicat şi prin faptul că surprinde spleen-ul europeanului fără griji materiale (de dinainte de pandemie, că între timp sursele de angoasă poate s-au schimbat puţin), o temă veche şi dragă cinema-ului de artă de pe continent, cam din perioada sa de glorie modernistă, postbelică, atunci când astfel de subiecte erau monedă curentă.

E un paradox. Îţi dai seama în orice moment unde te va duce scenariul semnat de Thomas Vinterberg şi Tobias Lindholm, vechi colaboratori. Bineînţeles că fiecare personaj central va primi partea sa de atenţie, chiar dacă în prim-plan e protagonistul jucat de Mads Mikkelsen, şi îşi va arăta deopotrivă latura luminoasă şi zonele întunecate.

Iar pe aceste trasee emoţionale, pe care fiecare dintre noi a mers deseori în explorările sale cinefile, sunt presărate mici surprize de moment şi obstacole mereu surmontabile.

Totul e croit după acea şcoală de scenaristică potrivit căreia un film trebuie să se prezinte în lume în haine de gală, pentru a face o impresie frumoasă şi a nu deranja pe nimeni. Şi, dacă se poate, să fie şi cool.

Totuşi, e ceva ce scapă standardizării (care afectează în primul rând scriitura, dar atinge pe alocuri şi regia, ajunsă un avatar domesticit al unei viziuni altădată radicale, neconcesive, obraznice, la care Lars von Trier, colegul de mişcare artistică al lui Thomas Vinterberg, nu a renunţat nici acum).

E vorba de o anume melancolie care se acumulează de la o scenă la alta, până la explozia finală, şi asta cred că e rezultatul stilului direct şi cald, lipsit de preţiozitate, în care Vinterberg îşi priveşte personajele, în ciuda limitelor evidente pe care le impun firele narative.

Apoi, bineînţeles, e chipul unic, atât de expresiv şi de cinematografic, al lui Mads Mikkelsen, care face unul din marile sale roluri, într-o carieră ce nu a dus lipsă de interpretări uşor de ţinut minte.

E printre puţinii actori care pot face credibilă o scenă de dans apărută de nicăieri, lăsând senzaţia că e cel mai firesc lucru din lume.

„Another Round” este distribuit în România de Ban Unicorn.



22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.

31
/10
/21

Nu se poate spune că regizorul Gaspar Noé a avut vreodată o viziune luminoasă asupra vieţii. Dimpotrivă – cinema-ul său s-a inspirat întotdeauna din cele mai tulburătoare pulsiuni umane, pe care le-a transformat într-un combustibil extrem de inflamabil. Însă „Vortex”, prezentat anul acesta la Cannes în afara competiţiei, este probabil cel mai întunecat film al său, oricât de ciudat ar suna asta.

30
/10
/21

Întâmplarea a făcut să văd în aceeaşi zi de la „Les Films de Cannes a Bucarest” două titluri din Rusia, ambele incluse în secţiunea Un Certain Regard a ediţiei din acest an a evenimentului de pe Croazetă - „Unclenching the Fists”, de Kira Kovalenko, şi House Arest”, de Aleksei Gherman Jr.

29
/10
/21

CRONICĂ DE FILM În a doua parte a relatărilor despre Festivalul „Les Films de Cannes a Bucarest” vă propunem să descoperiţi filmul câştigător al Premiului Juriului pe Croazetă, fascinantul „Memoria” al thailandezului Apichatpong Weerasethakul.