Anthony Quinn și Mikis Theodorakis, 31 de ani mai târziu
https://www.ziarulmetropolis.ro/anthony-quinn-si-mikis-theodorakis-31-de-ani-mai-tarziu/

S-au împlinit ieri (21 aprilie) 103 ani de la naşterea legendarului Anthony Quinn – actor de teatru şi film, regizor, pictor, sculptor şi scriitor, unul din cele mai pitoreşti personaje din istoria filmului. În 1995, la 31 de ani de la premiera producţiei „Zorba Grecul”, filmul care avea să le aducă faima mondială, Anthony Quinn şi Mikis Theodorakis, compozitorul coloanei sonore a peliculei amintite, s-au întâlnit, la Munchen, în cadrul unui spectacol omagial „Anthony Quinn 80”.

Un articol de Petre Ivan|22 aprilie 2018

Anthony Quinn a avut o copilărie dificilă, câştigându-şi existenţa ca lustragiu sau vânzător de ziare, a visat în tinereţe că va deveni arhitect sau negustor pe mare, însă a ajuns să joace rolul Alexis Zorba – un ţăran grec fermecător, rol considerat de mulţi specialişti ca fiind cel mai celebru caracter de film din secolul al XX-lea, în producţia „Zorba Grecul”, care l-a consacrat definitiv în lumea filmului.anthony quinn

A fost protagonist în peste 100 de producţii de cinema şi a obţinut două premii Oscar, dar a rămas la fel de celebru, exploziv şi pasional şi în viaţa personală, pentru nenumăratele sale relaţii şi aventuri – fiindcă era un mare admirator al sexului opus ! – , în urma cărora a rezultat un mare număr de urmaşi – 13 la număr – din care 3 în afara căsătoriilor, ultimul prunc fiindu-i dăruit lui când actorul împlinea venerabila vârstă de 81 de ani… De aceea lui Quinn i s-a atribuit titulatura de “cel mai celebru tată a 13 copii legitimi şi nelegitimi”.

Anthony Rodolfo Oxaca Quinn, s-a născut pe 21 aprile 1915, la Chihuahua, Mexic. Părinţii săi, foşti luptători în revoluţia din Mexic, s-au casatorit la bordul unui tren plin de trupe rebele, care se îndrepta spre Durango. Chiar Anthony a fost aproape să se nască în mijlocul războiului, însă superiorii au aflat că mama sa este însărcinată, a fost condusă la tren şi trimisă la Chihuahua, unde l-a născut pe cel mic.

După naşterea lui Anthony, familia s-a mutat în SUA, unde părinţii săi au lucrat la căile ferate din Texas, apoi s-a mutat cu familia în San Jose, California, pentru a lucra la fermele din zonă.

Anthony Quinn a fost boxer profesionist şi un extrem de talentat pictor, înainte de a fi actor, şi a obţinut chiar o bursă pentru studiul arhitecturii cu Francis Lloyd Wright, unul dintre cei mai mari arhitecţi ai vremii.

Picturile sale de orientare cubistă şi post-impresionistă ca şi sculpturile realizate au fost prezentate în cadrul unei expoziţii personale, în anul 1982, la Honolulu, suma strânsă în urma vânzării integrale a operelor sale depășind suma de 2 milioane de dolari.

Puţină lume ştie că în adolescenţă Anthony Quinn a suportat o intervenţie chirugicală la limbă, pentru ameliorarea dicţiei şi că a a urmat cursurile unei şcoli de artă dramatică din Los Angeles, pe care le-a plătit cu banii câştigaţi inclusiv din spălarea podelelor.

Renumitul actor a scris şi două volume de memorii, „The original sin” – în anul 1972 şi „One man tango” – în anul 1997.

Ultima parte a vieţii i-a adus suferinţe fizice lui Anthony Quinn care se lupta cu problemele respiratorii, acestea degenerând în cele din urmă într-o boală incurabilă.

Ultimul său rol a fost cel din filmul „Avenging Angelo” – în 2001, an în care, pe 3 iunie, actorul s-a stins din viață.

Foto: Anthony Quinn – facebook

29
/06
/14

CRONICĂ DE FILM Realizat de Guillaume Canet, actor francez tentat ocazional de regie, „Blood Ties” („Legături de sânge”) se înscrie în categoria unei posibile nișe de retro-cinema, tot mai frecventată în ultimii ani. Nu este o plecăciune în fața unui anumit regizor, cât a unui gen și stil clar asumate, la modă odată.

27
/06
/14

Lungmetrajul "Quod Erat Demonstrandum", de Andrei Gruzsniczki, a fost selectat în secţiunea Variety Critics' Choice: Europe Now! a celei de-a 49-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Karlovy Vary, din Cehia, informează site-ul oficial al evenimentului.

27
/06
/14

Sibiul, cea mai aclamată destinație turistică românească în presa internațională din ultimii ani, menționat în prestigioasa publicație Huffington Post, este subiectul celui mai nou film și al unei inedite colecții de fotografii realizate de Dumitru Budrala, unul dintre antropologii de marcă din România și din Europa.

25
/06
/14

Proiectul Cinema-Edu aduce limbajul artistic al cinematografiei în vocabularul fiecărui licean. Pe parcursul a șase luni de proiecții, elevii învață să aprecieze filmele de artă și, mai ales, să înțeleagă formele sale de vizionare.

25
/06
/14

Lungmetrajul "Kira Kiralina", regizat de Dan Piţa, o adaptare după romanul omonim scris de Panait Istrati, va intra în cinematografele din România pe 5 septembrie. Pelicula îi are în distribuţie pe Iulia Dumitru, Iulia Cîrstea, Corneliu Ulici, Ștefan Iancu, Mircea Rusu, Florin Zamfirescu, Andrei Runcanu şi Ovidiu Niculescu.

24
/06
/14

Sâmbătă aceasta, pe 28 iunie, Grădina Botanică din Bucureşti se transformă în cinema outdoor şi se pregăteşte pentru cel mai mare picnic nocturn din capitală. Nu orice fel de picnic, ci unul cu scurtmetraje premiate la marile festivaluri ale lumii, poveşti cinematografice care vor pune la încercare imaginaţia cinefililor bucureșteni între 21:00 și 5 dimineaţa.

22
/06
/14

MARI FILME ROMÂNEȘTI UITATE. Debut în regie al directorului de imagine Nicolae Mărgineanu, „Un om în loden” (1979) este un mai mult decât onorabil film polițist, vizionabil și astăzi, în pofida a două mari ghiulele propagandistice care îl trag în jos.

21
/06
/14

Cea de-a XI–a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent ANONIMUL se desfăşoară în acest an, în mod excepţional, în Bucureşti, în perioada 12-17 august, păstrând atmosfera din Deltă şi ideea de a te îndepărta de “betoanele urbane” ca să vezi filme bune într-o atmosferă specială.

20
/06
/14

CRONICĂ DE FILM. Cel mai recent lungmetraj de ficțiune al surprinzător de prolificului regizor Radu Gabrea, „O poveste de dragoste, Lindenfeld”, este ca o creatură împăiată: de la distanță pare un film promițător, dar, privit de aproape, lipsa naturaleții și a ritmului lasă o impresie pregnantă de dezamăgire.