Apa ca un bivol negru. Film-eseu
https://www.ziarulmetropolis.ro/apa-ca-un-bivol-negru-film-eseu/

MARI FILME ROMÂNEȘTI UITATE Puţine scene de film din cinematografia română sunt mai naturaliste (fără a fi şi gratuite) ca aceea din documentarul „Apa ca un bivol negru” (1970) în care, în urma inundaţiilor, tinerii soldaţi scot din apă cadavrul gol şi înţepenit al unui bărbat, probabil coleg de-al lor.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 noiembrie 2014

Secvența șochează (așa cum, peste decenii, o va face și imaginea foetusului din „4,3,2”), cu atât mai mult cu cât, privită acum, poate fi ușor considerată un act de sfidare la adresa ideologiei vremii, pentru care moartea (inclusiv în cinema) era unul dintre numeroasele subiecte tabu.

Este cea mai puternică scenă din multele scene de impact (vizual și sonor) din acest film-eseu proaspăt și astăzi (în ciuda obtuzității-revanșarde arătate de un istoric de cinema ca Tudor Caranfil – „Cu ajutorul detașamentului servil al criticii, această litanie cinematografică a devenit etalon pentru etica veleitară a unei întregi generații de „autori” al căror stil va crea școală”).

„Apa ca un bivol negru”, care are ca subtitlu „Despre oameni și ape – mai 1970”, e un film special din cinematografia română. În primul rând, e o operă colectivă în care individualitățile (de mai târziu) se contopesc până la indistincție și oferă un model de colaborare generațională.

Pe genericul de început apar ca realizatori mai multe nume de tineri cineaști, care s-au ocupat de regie, imagine, sunet sau scenariu (oricât de improvizat ar fi fost acesta), în grade dificil de cuantificat: Iosif Demian, Dinu Tănase, Stere Gulea, Roxana Pană, Youssouf Aidabi, Petre Bokor, Andrei Cătălin Băleanu, Dan Naum, Teodor Mitache, Bogdan Cavadia, Dan Pița, Mircea Veroiu, Felicia Pătrașcu, Nicolae Mărgineanu.

Unii dintre ei vor face parte din generația `70 de regizori (Pița, Veroiu, Gulea), iar alții se vor remarca mai întâi ca operatori, iar apoi inclusiv ca regizori (Demian, Tănase, Mărgineanu).

Nașterea unui nou cinema

Prin aducerea împreună a atâtor nume de încă studenți sau proaspăt absolvenți de IATC, „Apa ca un bivol negru” poate fi considerat punctul de pornire, semnalul apariției unei respirații noi în cinematografia de la acel moment.

Acest fapt este confirmat de o analiză mai atentă a documentarului, ce relevă câteva trăsături stilistice care nu doar că îl deosebesc de filmele perioadei, în majoritate covârșitoare anchilozate în propagandă și escapism facil, dar îl situează printre operele îndrăznețe, tocmai pentru că tratează aproape experimental, fără o prea mare manipulare emoțională, un subiect dramatic.

Imediat după inundațiile puternice din 1970 din mai multe zone din țară, tinerii cineaști pornesc înspre locurile afectate. Renunțând complet la orice comentariu din off și chiar și la minime date de contextualizare, realizatorii aduc în față victimele. Oamenii loviți de ape, la Brăila, Sighișoara sau Satu Mare.

Camera de filmat nu stăruie atât asupra chipurilor lor (deși, atunci când o face, surprinde o expresivitate frustă), cât pe imaginile dezolante, apocaliptice, cu case distruse, pământuri înnămolite, adăposturi improvizate, operațiuni de curățare, ape care se retrag. În timp ce privirea primește imagini cu urmările „potopului”, coloana sonoră este umplută de vocile oamenilor, care își povestesc dramele. Rezultă un mozaic ce favorizează, totuși, o detașare, luarea unei distanțe față de faptele aduse pe ecran, tocmai pentru că stilul este deopotrivă protagonist.

Nu lipsesc câteva referiri la Ceaușescu și la implicarea autorităților, însă nu sunt atât de supărătoare cât să compromită filmul. E prezentă și sugerarea unui determinism, a concepției că este imposibil să te opui forțelor naturii, mentalitate specifică societăților cu capacități administrative de reacție slab dezvoltate.

Dar cineaștii sunt mai preocupați de a-și etala și pune la bătaie talentul, de a livra imagini cu o realitate necosmetizată, dură, emoționantă uneori. O realitate trecută prin filtrul cunoștințelor de film proaspăt însușite și, mai ales, supusă testului instinctului.

Acest text continuă seria de articole lunare, începută în aprilie, care încearcă să readucă în atenţie filme importante, dar mai puţin cunoscute sau pur şi simplu uitate, ale cinematografiei române de ieri sau de azi.

Dan Pița despre film (fragment din volumul Cinema, cinema, cinema… Dialoguri cu Dan Pița, de Titus Vâjeu):

La „Apa ca un bivol negru” (1970) noi n-am avut nici un scenariu inițial. Iosif Demian, talentatul operator de atunci, filma la comanda noastră uneori „în orb”, fără să vizeze, bazându-se pe ceea ce îi relatam noi. Așa am filmat genericul și recuperarea soldatului înecat și multe altele. Inventam pe loc un cinema pe care nu-l mai făcusem. Existau multe riscuri. Făceam un altfel de cinema, în afara studiourilor. Ca pe front. Despre siguranța noastră personală era greu de vorbit. Ca și despre cea a aparaturii.



01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.