Apă de mină. O revelație
https://www.ziarulmetropolis.ro/apa-de-mina-o-revelatie/

Pe 27 noiembrie, de la ora 19.00, la Teatrul ACT, pe Calea Victoriei, am văzut cea de-a doua reprezentaţie oficială la Bucureşti a spectacolului „Apă de mină” de Székely Csaba. Montarea acestui spectacol este parte dintr-un proiect coordonat de criticul de teatru Oana Stoica. Din echipa spectacolului fac parte actorii Ioan Coman, Alexandru Potocean, Virginia Mirea, Alin Florea şi Irina Antonie.

Un articol de Andrei Crăciun|2 decembrie 2015

Scenografia este semnată de Vladimir Iuganu, iar muzica (originală, splendidă) îi aparține lui Bobo Burlăcianu. Echipa îi mulțumește, totodată, lui Alexandru Dabija pentru sprijinul regizoral.

„Apă de mină” este piesa care a încheiat „Trilogia minelor” a dramaturgului mureșean de limbă maghiară Székely Csaba. Acesta este mult mai cunoscut, premiat (prima sa piesă, „Do you like bananas, Comrades?”, scrisă în limba engleză în 2009, a fost premiată de Societatea Autorilor din Marea Britanie pentru cel mai bun scenariu radiofonic), jucat dincolo de granițele României (deși s-a născut la Tîrgu-Mureș, a crescut la Arad și a fost educat la Cluj-Napoca).

Iar Székely Csaba, trebuie să știți și acest amănunt scandalos, nu are decât treizeci și patru de ani! De altfel, “Apă de mină” s-a jucat acum, în 2015, pentru prima dată, la București, în limba română.

„Trilogia minelor” nu are milă cu decăderea postindustrială, ba chiar postmodernă din Transilvania. Lumea abrutizată a satului transilvănean, din care au fost excluse căile de evadare, este prezentată în nuanțe tari, cumplite. E doar un detaliu că sătenii sunt maghiari. Ar fi putut fi la fel de bine etnici români. Lumea aceasta este un univers închis, lipsit de speranță, în care domnesc deznădjedea și palinca, și doar iluzia unei iubiri mai prelungește agonia. O combinație fatală de Cehov și Martin McDonagh.

„Apă de mină” este, de altfel, unul dintre cele mai bune spectacole care s-au jucat în ultimul timp la București. Povestea este cumplit de puternică: Székely Csaba scrie împotriva ipocriziei Bisericii, fără teama de a folosi clișeele (preoții-pedofili care tresar gândindu-se la un băiețel, fie el și Pruncul Iisus – o scenă de forță este felația de care preotul beneficiază de la fiul său adoptat, chiar în sfântul altar).

Personajele, compuse din tușe tari, sunt, deci, ușor de recunoscut: un preot în plină prăbușire (jucat exemplar de Ioan Coman), fiul său adoptat, care îi este și sclav sexual (talentatul Alexandru Potocean), menajera casei parohiale (Virginia Mirea, într-un rol excepțional), învățătorul satului (Alin Florea, în mare, mare formă) și fiica acestuia (Irina Antonie, care, iată, tot confirmă).

apă de mină

Preotul ar vrea să mai creadă în Dumnezeu, dar nu mai crede, deși se apropie de moarte, fiul său adoptat, care este îngrijitorul bisericii, îndrăznește să sculpteze și să scrie poezii fără rimă, visând la marea pe care nu a văzut-o niciodată, și nici nu o va vedea. Învățătorul nu mai poate preda decât cinismul, fiica sa este la o vârstă complicată, ușor de abuzat, ceea ce desigur se și întâmplă. Cea mai umană în toată această nebunie rămâne slujnica. Ea și-a pierdut memoria și continuă să creadă că are o fiică în America, o fată care se va întoarce – curând, imediat – și o va salva. Nimeni nu îndrăznește să îi spună adevărul: că fiica ei s-a spânzurat în satul vecin.

Moartea, moartea apare deseori ca unică ieșire din acest tunel care de mult nu mai duce nicăieri. Székely Csaba este un mare dramaturg. A înțeles.

Piesele sale nu sunt nici satire, nici radiografii ale unei societăți în descompunere. Piesele sale sunt, pur și simplu, deznodământul unei lumi abandonate, care, abandonată fiind, a uitat ce este compasiunea și ce este iubirea.

FOTO: Bogdan Bobocescu și Mihai Nae

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.

22
/01
/24

Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

22
/01
/24

Anul acesta, Teatrul Tamási Áron celebrează Ziua Culturii Maghiare prin deschiderea a trei spaţii de întâlnire : luni, 22 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului, spectatorii din Sfântu Gheorghe pot urmări spectacolul "Voiam să mă revolt cu voi", o producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia lui Aba Sebestyén; în aceeași zi, Trupa Tamási Áron joacă una dintre producţiile sale de succes, Floarea Soarelui, în regia lui Radu Afrim, pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş; miercuri, 24 ianuarie, la Braşov, va fi lansată cartea despre viaţa actorului Nemes Levente, fostul director al Teatrului Tamási Áron.