Aplauzele islandeze și valul mexican
https://www.ziarulmetropolis.ro/aplauzele-islandeze-si-valul-mexican/

Optimismul exagerat al amatorilor ocazionali de fotbal a îngheţat duminică seara la Paris. Victoria Franţei a fost primită de neutrii (care evident ţineau cu Islanda) precum un cod congelat lipit de spate într-o zi ploioasă de iulie. Senzaţia este amestecată, de plăcere (şapte goluri într-un meci), de înfiorare (ce sumar i-au executat într-o repriză), de necaz (surpriza, surprizelor a fost eliminată), de revoltă (iar Germania – Franţa), de resemnare (indiferent ce se întâmplă pe parcurs, la finiş tot un favorit ajunge).

Un articol de Dede s|4 Iulie 2016

Lecția de islandeză s-a terminat la timp astfel încât să nu devină plictisitoare, era evident că echipa celor unsprezece „son” începe să agonizeze, de epuizarea fizică și tehnico – tactică.

Când nu îți mai merge nici principala invenție, aruncarea de la margine mai „lungă decât veacul” , e cazul să te retragi în uralele unui public care știe cum să încălzească o regiune înghețată. Pasul de la surpriză la certitudine este mult mai greu de făcut decât își închipuie optimiștii de profesie.

Aplauzele, executate sacadat cu palmele mai sus decât nivelul capului, vor supraviețui mult timp după ce peste acest european se va trage cortina, așa cum la 30 de ani distanță „valul mexican” încă agită apele pe diverse arene ale lumii.

Dincolo de reușitele fotbalistice repurtate în această vară, islandezii au reușit în Franța să demonstreze că țara lor posedă, dincolo  de vulcani, gheizere oi și pește, și niște oameni foarte simpatici.

Franța a câștigat așa cum trebuie un meci din care avea doar de pierdut. Faptul că a găsit și scorul perfect e un plus pentru ei.

Un 7-0 ar fi atras multă antipatie, un 1-0 chinuit aducea critici, un 4-0 era prea sec, în schimb 5-2 este perfect și pentru tine, învingătorul, și pentru învinsul care poate părăsi arena cu fruntea sus.

europeanul metropolis

Franța este pregătită din toate punctele de vedere pentru semifinala cu Germania, un meci de mare încărcătură, inclusiv fotbalistică, dar despre acest meci, într-o ediție viitoare.

Citiţi şi:
24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123