Optimismul exagerat al amatorilor ocazionali de fotbal a îngheţat duminică seara la Paris. Victoria Franţei a fost primită de neutrii (care evident ţineau cu Islanda) precum un cod congelat lipit de spate într-o zi ploioasă de iulie. Senzaţia este amestecată, de plăcere (şapte goluri într-un meci), de înfiorare (ce sumar i-au executat într-o repriză), de necaz (surpriza, surprizelor a fost eliminată), de revoltă (iar Germania – Franţa), de resemnare (indiferent ce se întâmplă pe parcurs, la finiş tot un favorit ajunge).
Un articol de Dede s|4 iulie 2016
Lecția de islandeză s-a terminat la timp astfel încât să nu devină plictisitoare, era evident că echipa celor unsprezece „son” începe să agonizeze, de epuizarea fizică și tehnico – tactică.
Când nu îți mai merge nici principala invenție, aruncarea de la margine mai „lungă decât veacul” , e cazul să te retragi în uralele unui public care știe cum să încălzească o regiune înghețată. Pasul de la surpriză la certitudine este mult mai greu de făcut decât își închipuie optimiștii de profesie.
Aplauzele, executate sacadat cu palmele mai sus decât nivelul capului, vor supraviețui mult timp după ce peste acest european se va trage cortina, așa cum la 30 de ani distanță „valul mexican” încă agită apele pe diverse arene ale lumii.
Dincolo de reușitele fotbalistice repurtate în această vară, islandezii au reușit în Franța să demonstreze că țara lor posedă, dincolo de vulcani, gheizere oi și pește, și niște oameni foarte simpatici.
Franța a câștigat așa cum trebuie un meci din care avea doar de pierdut. Faptul că a găsit și scorul perfect e un plus pentru ei.
Un 7-0 ar fi atras multă antipatie, un 1-0 chinuit aducea critici, un 4-0 era prea sec, în schimb 5-2 este perfect și pentru tine, învingătorul, și pentru învinsul care poate părăsi arena cu fruntea sus.
Franța este pregătită din toate punctele de vedere pentru semifinala cu Germania, un meci de mare încărcătură, inclusiv fotbalistică, dar despre acest meci, într-o ediție viitoare.
