Arlechino (nu) moare, ci sărbătorește
https://www.ziarulmetropolis.ro/arlechino-nu-moare-ci-sarbatoreste/

Acum doi ani, sub acoperişul Teatrului Bulandra (de la Izvor) lua naştere un spectacol-interogaţie, energic şi emoţionant, care a inaugurat un spaţiu dedicat căutărilor teatrale: Sala Liviu Ciulei LABORATOR. Sâmbătă, 28 iunie, de la ora 20.00, „Arlechino moare?” sărbătoreşte doi ani de existenţă şi vă aşteaptă să-l (re)descoperiţi.

Un articol de Adina Scorţescu|23 iunie 2014

Cum s-au născut ,,Arlechino moare?” și Laboratorul de Noapte (care, între timp, a ajuns la un repertoriu de cinci spectacole)?

Ne-a povestit actrița Antoaneta Cojocaru, coordonatoarea laboratorului, într-un interviu: „A luat ființă din nevoia noastră de a crește și dintr-o întâmplare care inițial poate că a fost mai puțin fericită, dar care pe parcurs s-a dezvoltat altfel. Printr-un concurs de evenimente, am rămas cu textul și cu o echipă de actori deja formată și am decis să construim singuri acest spectacol.”

Creația de la Bulandra este „o parabolă despre o lume în care sufletele par să fie tratate drept cantităţi neglijabile, în vreme ce valorile materiale şi prestidigitaţia dimpreună cu măştile ocupă prim-planul valorilor.” (Ziarul Cotidianul). „Arlechino se luptă cu normele, cu prejudecăţile lumii civilizate, cu somnul, cu Moartea care nu e altceva decât pierderea inocenţei şi a entuziasmului.” (port.ro)

I-am întrebat pe membrii echipei cum au ajuns să se implice în spectacol și cum se mai simte Arlechino, după doi ani de viețuire la Bulandra:

Vlad Oancea (alias Dottore): „Eu în spectacolul acesta m-am suit din mers. Îmi plăceau călătorii. M-au primit, mi-au făcut loc, au avut răbdare, m-au așteptat să-mi trag sufletul. Fapt pentru care le mulțumesc. Dar cel mai mult și cel mai mult îmi place șueta de după spectacol, când întâmplarea numită «Arlechino moare?» se încăpățânează să mai stea puțin. Și noi o lăsăm… «Arlechino moare?» e un spectacol interogație. vlad oancea Dar întrebarea pe care o pune acest spectacol nu are legătură cu starea de sănătate a personajului Arlechino, ci este o întrebare care ni se adresează nouă, tuturor. Întrebarea e simpla și directă, iar personajul meu o încasează din plin. E o întrebare pe care ne-o punem cu toții. Fie că vrem, fie că nu, ea e acolo. Ne așteaptă. Și, deși aud aceasta întrebare de atâta timp, niciodată nu am același răspuns… Poate data viitoare…”

Raluca Oprea (alias Moartea, cu voce de soprană): „Ca artist, mă bucur de o provocare unică – întruchiparea inefabilului. Sunt recunoscătoare pentru atât de multe momente emoționante acumulate încă de la repetiții. Clipele în care, alături de colegii mei, am descoperit pașii personajului însoțiți de muzica aleasă, au fost absolut revelatoare.

Atunci am știut că am deschis adevăratul drum al emoției și că menirea noastră artistică a fost dusă la cote maxime. Acele lacrimi pe care le vedem la finele serii în ochii spectatorilor sunt aplauzele intime, nerostite, neauzite, pe care le prețuim și le primim cu mare emoție.”

adrian ciobanu Adrian Ciobanu (alias Arlechino): „De fiecare dată când îmi aduc aminte de «Arlechino moare?», implicit mă gândesc la primii pași pe care i-am făcut în sala de spectacol. Pe atunci neamenajată,doar o sala de repetiții. Patru pereți goi, o podea de placaj și urmele unor spectacole repetate cândva în acel spațiu. Atunci nu știam că acest spațiu frust va deveni pentru mine locul în care voi redescoperi TEATRUL.

Am pornit totul cu mari speranțe care ne-au ținut în picioare. Un spectacolul pornit dintr-o idee firavă, care a făcut să se întâmple totul. Să apară și decor, și recuzită, și proiectoare, și oameni care au pus umărul la împlinirea visului nostru.

Așa s-a ridicat Laboratorul de noapte – pentru că spectacolele încep la ora 20 și pentru că noaptea era timpul nostru sigur de repetiții. Pentru mine Laboratorul înseamnă căutare, alchimie a sufletelor, prietenie.”

Laboratorul a făcut din noi o frăție. O frăție gata să-și asume riscuri și să creadă în fiecare pas făcut, de multe ori cu greu.

Ela Ionescu (alias Colombina): „E un proiect care continuă să mă bucure și să mă provoace. Continuă sa-mi aminteasca să rămân vie. «Arlechino moare?» e, cu siguranță, mai mult decât un spectacol. E un fel de pretext minunat de a ne întâlni. Noi, cei care îl hrănim de doi ani de zile cu iubirea noastra, și voi, cei care ne aplaudați la sfârșit cu ochii înlăcrimați dar senini.

Noi, cei care am îndrăznit să credem într-un vis, și voi, cei care ne sunteți martori și susținători spectacol după spectacol. Noi, niște actori, și voi, public, care părăsește teatrul, târziu în noapte, însuflețit parcă de vorbele vii ale unui Arlechino ce moare: «Mergeti și trăiți! Dar nu trăiți ca un nemuritor, ci ca un om, care poate muri chiar mâine!»”

Mihai Păcurar (scenograf): „Cred că cea mai importantă trăsătură a laboratorului de noapte – una pe care am văzut-o mai ales în jurul meu, la actorii implicați în proces – e responsabilizarea aparte pe care ți-o dă lucrul creativ la un nivel mutual. Responsabilizare dublată de o pasiune și o energie cum rar am văzut, canalizate clar înspre un țel… nu așa cum o piramidă își canalizează forța vertical, ci – mai degrabă – așa cum o explozie de artificii își împinge materia cu forță, radial.” antoaneta cojocaru Antoaneta Cojocaru (alias Pierrot): „«Arlechino moare?» (ca și «Pescărușul», celălalt spectacol-laborator) caută real ceva: un drum, un înțeles, un sens. Este un spectacol pe care ni l-am dorit. E un spectacol în care riscăm. E un spectacol care m-a făcut să învăț multe, în care am ințeles multe, care m-a devenit.

E un spectacol care mă devine și acum, după doi ani. E un spectacol care a schimbat ceva în mine și în afara mea. Și tocmai de aceea, într-un moment atât de delicat pentru performanță, sunt fericită că a împlinit doi ani de viață și că a devenit important.”

Sunt recunoscătoare pentru cel mai special public care se găsește într-o sală de teatru. Spectatori care își închid mobilele și care au lacrimi în ochi la final, pentru că au înțeles, pentru că au privit cu inima, pentru că și-au înfruntat fricile, pentru că au simțit că Arlechino e Artistul, pentru că recunosc măști, dar mai ales pentru că acceptă – timp de o oră și jumătate – să și le dea jos pe ale lor.

Pe 28 iunie aveți ocazia să vă dați jos măștile, la fel ca actorii din ,,Arlechino moare?”. De data asta, pentru a-i felicita, n-o să mai fie nevoie să-i căutați în culise: după spectacol, sunteți invitați la o vorbă și un pahar de șampanie.

Foto: arhiva personală, Adriana Gioadă

24
/05
/17

Primul muzician din istorie distins cu Premiul Nobel pentru Literatură împlinește, astăzi, 76 de ani! Cântărețul, compozitorul și poetul Bob Dylan (Robert Allen Zimmerman) a compus de-a lungul carierei sale peste 400 de cântece și a influențat prin creația sa generaţii întregi de muzicieni.

01
/05
/17

"Există o inteligenţă a spectatorului, în general, la care, dacă facem apel, ne vom găsi întotdeauna un public fidel." - Maia Morgenstern. Una dintre cele mai apreciate şi iubite actriţe din România, împlineşte astăzi 55 de ani!

13
/04
/17

„Eu sunt o actriţă nesigură, dar în nesiguranţa asta există o siguranţă, acesta e paradoxul" - Rodica Mandcahe. Una dintre cele mai apreciate şi talentate actriţe ale scenei autohtone împlineşte 74 de ani.

03
/04
/17

"Cinemaul e un teritoriu ideal pentru minciună. E foarte uşor să minţi, e foarte uşor să-i păcăleşti pe „fraierii” care sunt în sala de cinema. Şi foarte mulţi fac asta. Pentru mine ăla nu e cinema şi nu mă interesează." – Cristi Puiu. Renumitul cineast împlinește astăzi 50 de ani! Tot într-o zi de 3 aprilie se nășteau actorii Marlon Brando, Alec Baldwin și Eddie Murphy și se stingea din viață compozitorul Johannes Brahms

22
/03
/17

“Noi toţi vrem ca oamenii să nu ne mintă şi totuşi ne doare cumplit adevărul.” – Tora Vasilescu. Actrița care a debutat pe vremea studenției în “Cursa” lui Daneliuc (1975) împlineşte, astăzi, 66 de ani.

14
/03
/17

O știm și o îndrăgim din “Saltimbancii (1981) – adaptarea nuvelei lui Cezar Petrescu "Fram, ursul polar" -, din „Iarna Bobocilor” (1977), din „Pruncul, Petrolul şi Ardelenii” (1981), din „Faleze de nisip” (1983) și din multe alte filme. Anul trecut, la două decenii de la retragerea din viața publică, actrița a primit premiul de excelenţă la cea de-a 15-a ediţie a TIFF. Carmen Galin împlinește, astăzi, 71 de ani!

20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

15
/02
/17

“Fac multă comedie – în proporţie de 75-80%, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă.” – George Ivașcu. În copilărie a jucat fotbal pe maidan, în cartierul Militari. A stat în poartă şi a apărat până şi-a rupt mâna. Mai târziu, şi-a apărat visurile, jucând nu între blocuri, ci pe marea scenă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Apoi a construit un teatru, Teatrul Metropolis. George Ivașcu, actorul și directorul Teatrului Metropolis, împlinește astăzi 49 de ani.

21
/12
/16

Născută într-o zi de 21 decembrie (1935), la Slobozia-Hodorogea, Orhei, în Basarabia, Stela Popescu a venit pe lume într-o familie de învățători, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă.

16
/12
/16

„Ştim cu toţii că nu există familie perfectă şi nici soţul perfect sau soţia perfectă. Să nu mai vorbim despre soacra perfectă… Existăm noi, păcătoşii. […] O viaţă de familie sănătoasă cere folosirea frecventă a trei expresii: Te rog, adică pot?, Mulţumesc! şi Îmi pare rău. […] Să nu terminaţi niciodată ziua fără a face pace! Niciodată, niciodată, niciodată!” - Papa Francisc. Născut pe 17 decembrie 1936 la Buenos Aires, într-o familie modestă, Papa Francisc, pe numele său Jorge Mario Bergoglio, împlinește mâine (sâmbătă) 80 de ani.

09
/12
/16

„Viaţa de zi cu zi seamănă cu un film prost de serie B. Dacă mi s-ar propune s-o ecranizez, aş refuza.” – Kirk Douglas. Ultimul supraviețuitor al epocii de aur a Hollywood-ului împlinește, astăzi, 100 de ani! Cu această ocazie, numeroase ziare din întreaga lume i-au dedicat legendarului actor și producător american articole omagiale.

02
/12
/16

“N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat întotdeauna ultimul.” – Mitică Popescu. Îndrăgitul actor, născut la București, pe 2 decembrie 1936, împlinește astăzi 80 de ani!

24
/10
/16

“Te naști în țara care te naști. (...) Eu sunt româncă din secunda în care m-am născut și așa o să fiu până nu o să mai fiu pe pământ.”- Draga Olteanu Matei. Marea doamnă a teatrului si filmului românesc împlinește astăzi 83 de ani.

20
/10
/16

''Am fost un răsfățat, eu am fost unul dintre actorii care au fost răsfățați. Tot ce am vrut am jucat'' - Ion Dichiseanu. Îndrăgitul actor a împlinit astăzi 83 de ani!

20
/10
/16

"Am jucat alături de Birlic, alături de Calboreanu, de Dina Cocea, Cela Dima, Marcel Anghelescu, actori din marea pleiadă a Teatrului Naţional, care l-au cunoscut şi l-au prins în viaţă pe Caragiale. Să stai lângă ei, să joci alături de ei este un lucru absolut extraordinar..." - Costel Constantin. Unul dintre cei mai importanti actori din „vechea gardă” a teatrului şi filmului românesc împlineşte, astăzi, 74 de ani. În octombrie 2012, Costel Constantin primea o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti

12
/10
/16

„Într-un fel, destui oameni îşi risipesc cea mai mare parte a vieţii, făcând lucruri care nu le plac, la care nu se pricep şi care îi fac nefericiţi. Trist e însă că talente eclatante se irosesc în van, din felurite pricini. Nu contează domeniul, însă sunt dureros impresionat că oameni foarte înzestrați se rătăcesc de marile lor ținte artistice, sportive sau științifice. Puțini dintre ei se redresează în ultima clipă și lasă posterității ceva care să stea oricând mărturie că nu s-au ratat. Toată această categorie de oameni au însă o trăsătură comună: nu cunosc sentimentul invidiei.” - Şerban Tomşa. Autorul romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” şi „Călugărul Negru” împlineşte astăzi 60 de ani.

11
/10
/16

“Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. De aici, felul meu de a mă purta faţă de interlocutor, de aici senzaţia de inaccesibil.”. – Olga Tudorache.