Aromele străzilor din Maroc sau cruzimea delicată a Japoniei? Care este cartea lunii aprilie?
https://www.ziarulmetropolis.ro/aromele-strazilor-din-maroc-sau-cruzimea-delicata-a-japoniei-care-este-cartea-lunii-aprilie/

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, alegem două dintre cele mai importante volume recent apărute în România şi le punem la luptă faţă în faţă. Cel care va câştiga confruntarea va fi declarat cartea lunii.

Un articol de Monica Andronescu|5 mai 2017

Japonia și Maroc. Două lumi misterioase și fascinante pentru occidentalul secolului 21, care citește cu tot mai mare plăcere povești ce provin din universuri în fond inaccesibile. Yukio Mishima celebrul și controversatul scriitor japonez, rămas în istoria culturii și pentru că a ales să iasă din scenă printr-un sepukku, pe 25 noiembrie 1970… Și, de partea cealaltă, Tahar ben Jelloun, scriitor marocan, născut la Fes, dar care în prezent locuiește și scrie la Paris. Amândoi nominalizați și aflați pe lista scurtă la Premiul Nobel pentru literatură, pe care însă nu l-au primit, Ben Jelloun fiind însă deținător al unui Premiu Goncourt, primul magrebian căruia i s-a acordat această distincție.

Yukio Mishima s-a născut la Tokyo, în 1925, într-o familie care i-a marcat într-o mare măsură existența, o familie de samurai, de unde și preocuparea lui obsesivă pentru codul onoarei samurailor, și și-a petrecut copilăria împreună cu bunica lui Natsu, o femeie ciudată și violentă, chinuită de reumatisme și nevralgii, de unde provine, se pare, fascinația lui pentru moarte… Yukio Mishima este pseudonimul pe care l-a folosit Hiraoka Kimitake, ca să poată scrie, căci educația strictă din familie nu i-ar fi permis… Viața lui, ea însăși un minunat roman, l-a purtat pe Mishima spre alegeri ciudate, a devenit activist politic de extremă dreapta, ceea ce l-a costat destul de mult și l-a împins spre celebrul seppuku comis la o oră după ce și-a predat ultimul manuscris: „Îngerul decăzut”. La fel de colorată este și existența lui Tahar ben Jelloun, născut în 1944, în enigmaticul și aromatul Fes. Mai târziu, după ce și-a terminat studiile, avea să participe la rebeliunea studenților marocani, împotriva actelor de violență comise de poliția marocană… A ales însă Parisul. Unde Editura Gallimard l-a primit cu brațele deschise.

Două romane la fel de misterioase și fascinante ca lumile despre care vorbesc: „Amurgul marinarului” de Yukio Mishima, publicat la Humanitas Fiction, în traducerea Andreei Sion, și „Căsătorie de plăcere” de Tahar ben Jelloun, apărut la Editura Nemira, în colecția Babel, în traducerea Mihaelei Stan. Două romane care păstrează intacte parfumurile tari ale culturilor din care provin.

Gustul amar al morții și chemarea mării

O superbă metaforă o morții, „Amurgul marinarului” este, în același timp, de o teribilă concretețe. Un roman cutremurător, care mustește de acea cruzime rece pe care numai copiii o pot avea, povestea lui Mishima îți trezește gustul amar din „Împăratul muștelor” sau „Pluta meduzelor”. E o poveste care curge încet, în două anotimpuri, vara și iarna, undeva, la malul mării, în Yokohama. Căci marea va rămâne, de-a lungul întregii povești, acel element seren, deopotrivă plin de chemări neștiute și rece ca gheața, care înghite vieți și dăruiește amintiri aromate.

amurgul-marinarului_1_fullsizeO mamă și fiul ei. O casă normală, o existență relativ banală. Fusako locuiește împreună cu Noboru, fiul ei de 13 ani, orfan de tată. Iar poveștile lor curg paralel, în universuri interioare care nu se întâlnesc niciodată. Ea e o femeie frumoasă, singură și aflată exact în acel punct în care destinul îi scoate în față bărbatul vieții ei, un marinar îndrăgostit de mare. Noboru e un copil întunecat, închis în sine, crud și adept al educării zilnice a propriei insensibilități. Face parte dintr-o bandă stranie de adolescenți care se cred superiori și care practică zilnic exerciții de cruzime. Total neadaptat la lumea în care trăiește, o respinge violent, căutând în permanență extraordinarul… Și extraordinarul îi iese în cale exact în persoana marinarului Ryuji, pe care-l spionează din spatele unui sertar ce ascunde o gaură în perete, cum face dragoste cu mama lui. Acest marinar va deveni centrul existenței celor doi, dar în moduri teribil de diferite. Iar Mishima îi urmărește traseul cu un amestec de duioșie și cruzime, care este exact esența stilului său. Și lasă să crească una lângă alta cele două „plante”, dintre care una e otrăvitoare: iubirea mamei și fascinația fiului care se transformă în dispreț suprem.

E absolut fascinant felul cum urmărește în plan real și concret proiecțiile lumilor interioare ale celor doi. Lumina soarelui văzută de cei doi în aceeași clipă este iremediabil diferită, marea, cuvintele celui de lângă ei, parfumurile, totul este perceput în două universuri perfect incapabile să se atingă vreodată. O extraordinară lecție despre in-comunicare, despre singurătatea extremă. Pentru că, în final, asta este „Amurgul marinarului”, o poveste – ușor absurdă în teribila ei cruzime care crește la umbra unei false normalități – despre singurătatea absolută. Otrava se insinuează încet, până în ultimele pagini, când marinarul este purtat de grupul de copii din secta „inimilor dure” spre grota unde avea să afle Chemarea Marii Cauze și să-și trăiască amurgul… Rămâne o superbă imagine, una dintre cele mai frumoase din povestea de dragoste a marinarului și a lui Fusako, în dimineața Anului Nou, înainte ca zorile să se ivească, după o noapte de dragoste fierbinte: „Era ger puternic. Cei doi, sprijiniți de gardul parcului, îmbrățișați, băteau din picioare ca să se încălzească. Îi răzbise frigul, dar nu de la obrajii goi, ci începând cu picioarele. (…) Rujul cu care se dăduse în grabă înainte de plecare ieșea în evidență, aprins, pe chipul palid și răvășit de frig. Lui Ryuji i s-a părut nespus de frumoasă. Câteva clipe mai târziu, un contur arămiu s-a ridicat încet pe cerul puțin cenușiu, departe, în dreapta grămezilor de cherestea. Curând, discul roșu al soarelui a apărut în întregime, dar razele îi erau încă slabe și-l puteau privi direct, ca pe o lună plină roșie”.

Din misterele „căsătoriei de plăcere”

Povestea lui Amir și a lui Nabu începe undeva, în inima orașului Fes, pe una din acele străduțe fascinante, în care și astăzi simți cum vibrează vieți și taine din alte secole. Acolo, undeva, se naște într-o zi un băiat care poartă în el harul lui Dumnezeu, fiind altfel decât ceilalți, atât de „altfel”, încât oamenii, dacă Amir le-ar fi dat voie, l-ar fi aruncat undeva în cine știe ce așezământ al unei asociații, ca să scape familia de el. Însă Karim va rămâne și va fi semnul trimis de Dumnezeu.

Tahar-ben-Jelloun-Casatorie-de-placere-c1Exersându-și harul de povestitor cu magie de Șeherezada, Tahar ben Jelloun începe și spune o poveste care te cucerește de la primele pagini. Marocul se deschide în fața ta cu toate aromele de mirodenii ale Africii și povestea se adâncește tot mai tare și visul de dragoste neconștientizat al lui Amir capătă concretețe. În această lume fascinantă, există o tradiție. Bărbații, atunci când pleacă de acasă o mai lungă perioadă de timp, pot încheia, prin lege, o „căsătorie de plăcere”. O căsătorie de plăcere, adică o căsătorie pentru o perioadă limitată, va încheia și Amir cu o tânără fulani superbă, pe nume Nabu, la care va reveni de câte ori drumurile îl purta spre Senegal. „Pentru el, Nabu era o magiciană, un pic vrăjitoare, și, mai ales, de o mare frumusețe și senzualitate. (…) Ea îl copleșea cu acrobații sexuale care îl secătuiau de energie. De fiecare dată când își încheia rugăciunile zilnice, el ridica palmele lipite spre cer și-i mulțumea Domnului că i-a scos-o în cale pe această femeie care îi oferea o plăcere cum nu mai cunoscuse înainte și pe care n-o regăsea lângă nicio altă femeie. Însă nu existau doar momente de plăcere trupească, Amir se lăsa purtat de un oarecare romantism, deprins de la poeții arabi și persani.” Cu alte cuvinte, Amir era îndrăgostit. Și tocmai această dragoste o pune în discuție romanul lui Ben Jelloun, care, în spatele frumoasei povești care se va întinde pe mai multe generații și pe mai bine de un secol, aduce în prim-plan rasismul și îngrădirile tradiției deopotrivă. Căci Nabu are pielea neagră, în timp ce a lui Amir și a soției sale legale este albă…

Dragostea e o treabă oarecum nelalocul ei, în această lume, în care căsătoriile sunt aranjate cu grijă și copiii se nasc regulamentar. De aceea, lui Amir îi va lua ceva vreme să-și accepte sentimentele și apoi să acționeze în consecință, făcând ceea ce nimeni nu acceptă cu adevărat până la capăt. Și anume, s-o aducă pe Nabu la el în casă și în oraș și s-o facă a doua soție legală a lui. Dincolo de povestea care curge frumos și descrie umilințele la care este supusă Nabu de soția cea albă a lui Amir și apoi nașterea celor doi copii ai ei, gemenii stranii veniți pe lume unul complet alb și unul complet negru, Ben Jelloun vrea să spună mai mult de-atât… Și anume, să vorbească tocmai despre tara rasismului. Și face asta urmărind și pe mai departe destinul celor doi frați, cel alb și cel negru. Cu urme de tezism lesne de înțeles dată fiind originea scriitorului, romanul „Căsătorie de plăcere” are meritul, pe lângă faptul că spune delicios o poveste pe care o citești pe nerăsuflate, că acoperă un secol… Un secol în care lumea s-a schimbat din temelii. Iar aceste schimbări majore, așa zisa modernizare, care însă nu schimbă cu nimic prejudecățile, după cum se va vedea, sunt urmărite cu mare subtilitate de Ben Jelloun. Acesta fiind, pe de altă parte, și vagul defect al cărții, căci în a doua parte, scriitorul lasă impresia că-și sugrumă propria respirație a narațiunii și că se grăbește spre final. Deși are justificarea supremă: la început, în alt secol, timpul avea răbdare, azi, timpul aleargă și noi alergăm odată cu el…

Decizia

Pentru subtilitatea cu care construiește și deconstruiește un univers în care iubirea și ura se întâlnesc pe fasciculul de lumină care intră prin gaura unui perete de dormitor, în timp ce un adolescent ce-și exersează cruzimea își privește mama făcând dragoste și se închide către tot restul lumii, pentru felul cum surprinde și redă universurile din interior oglindite într-un exterior care le preia forma, pentru stranietatea care îmbibă fiecare metaforă și fiecare asociere de cuvinte, bine redată de traducerea Andreei Sion, Ziarul Metropolis declară „Amurgul marinarului” de Yukio Mishima, câștigător al duelului și cartea lunii aprilie.

05
/05
/16

,,Viaţa ficţiunii după o Revoluţie” este cea mai recentă carte publicată de Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich). A apărut în această primăvară la Editura Polirom. Cartea aceasta (un roman, nu o colecţie de eseuri!) este scrisă ca un teribil epistolar în două părţi.

27
/04
/16

Rămăşiţele pământeşti ale lui Pablo Neruda au fost reînhumate pe țărmul Oceanului Pacific, în grădina casei sale din Isla Negra, pe coasta centrală chiliană. În urmă trei ani, trupul scriitorului fusese exhumat pentru a clarifica dacă poetul a fost asasinat în timpul dictaturii lui Augusto Pinochet.

26
/04
/16

Actrița Oana Pellea va fi, vineri, alături de Cristina Casian și Barbu Ollănescu-Orendi, oaspetele Serilor "Acasă". În cadrul evenimentului, sub genericul "Acasă la boierii Ollănești și la Amza Pellea" vor fi prezentate cărţile: "Jurnal 2003-2009", de Oana Pellea, "Să râdem cu Nea Mărin", de Amza Pellea și "Așa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni și răi", de Barbu Ollănescu-Orendi.

24
/04
/16

“În dulcele stil clasic”, „Donul liniştit”, „Românismul, Catehismul unei noi spiritualități”, „Moara cu noroc”, „Leo Africanus” sau chiar... „Abecedarul” sunt cărţi care au trasat direcţii în personalitatea şi cariera actualilor lideri ai României. De Ziua Internațională a Cărții, revista Q Magazine a “interogat” câteva dintre personalităţile zilei pe tema cărţii preferate. Vă prezentăm mai jos scurte fragmente din acest demers.

22
/04
/16

În mai puţin de o lună, în capitală debutează cea de a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB). Peste 100 de poeţi din peste 20 de ţări vor sosi la Bucureşti în perioada 18 – 22 mai, prilejuind publicului iubitor de poezie ocazia de a participa la peste 20 de evenimente: lecturi publice, mese rotunde, dezbateri și performance-uri.

22
/04
/16

„Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea.”, Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes. În urmă cu 400 de ani se stingea din viaţă întemeietorul romanului modern şi simbolul literaturii spaniole.

21
/04
/16

Comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Miguel de Cervantes, în 22 aprilie, va marca și sfârșitul unei serii de 17.000 mesaje postate pe Twitter care reproduc integral romanul "Don Quijote" al scriitorului emblematic al literaturii spaniole. Autorul acestei ingenioase transcrieri este un inginer informatician spaniol de 55 de ani.

21
/04
/16

Vacanţe filocalice, de Gabriel Pătraşcu, şi Crux, de George State sunt volumele câştigătoare ale Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2015, la secţiunea „Proză”, respectiv „Poezie”. Ambele volume vor fi lansate în cadrul Salonului Internaţional de Carte „Bookfest”, care va avea loc în perioada 1 – 5 iunie, la Romexpo Bucureşti.

20
/04
/16

În această seară, de la ora 19.00, la Club A din Bucureşti (Str. Blănari nr. 14), în cadrul „Cafenelei critice”, va avea loc un dialog cu Matei Vişniec despre ultimul său roman, Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă..., apărut recent la Editura Cartea Românească, disponibil şi în format digital. Invitați: Bogdan-Alexandru Stănescu, Cosmin Ciotloş; Amfitrion: Ion Bogdan Lefter

19
/04
/16

În această seară, de la ora 19.00, iubitorii de carte sunt aşteptati la librăria Humanitas Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) pentru lansarea celui mai nou roman al lui Amos Oz, Iuda, o realizare literară care repune în discuție, din perspectiva etică, politică și istorică, figura trădătorului și conceptul de trădare.

15
/04
/16

La ediția actuală a Târgului de Carte de la Londra, Institutul Cultural Român a așezat în centrul programului românesc figura lui Mircea Eliade, marele scriitor și istoric al religiilor care a petrecut, în 1940/41, opt luni în sediul din Belgrave Square nr. 1, ca atașat cultural al României în Regatul Marii Britanii.

14
/04
/16

Săptămâna viitoare (18 - 22 aprilie), şase poeţi britanici contemporani vin la Bucureşti, pentru a stiliza traduceri din poezia română contemporană. Pe lista celor peste 40 de poeţi români ale căror versuri vor fi traduse în limba engleză se află nume precum: Ana Blandiana, Nora Iuga, Angela Marinescu, Emil Brumaru sau Mircea Cărtărescu

09
/04
/16

Editura Polirom invită iubitorii de carte şi de film, duminică, 10 aprilie, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu celebrul actor Ion Dichiseanu, prilejuită de lansarea volumului Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel, intrat de curând în portofoliul editurii, și în format digital.

07
/04
/16

Ȋntre 12 şi 14 aprilie are loc Târgul Internațional de Carte de la Londra. Cu trimitere la una dintre cele mai apreciate opere de ficţiune ale lui Eliade, „Noaptea de Sânziene”, titlul programului românesc - “Books that Open the Skies”/ „Cărţi ce deschid cerurile” subliniază rolul cărţilor în facilitarea accesului spre un univers alternativ şi misiunea intelectuală a marelui scriitor de restaurare a unei realităţi ocultate.