„Arrival”. Întâlnire cu necunoscutul
https://www.ziarulmetropolis.ro/arrival-intalnire-cu-necunoscutul/

Regizat de Denis Villeneuve, „Arrival” („Primul contact”) este un SF de atmosferă – poetic, lent, plin de suspans şi de mister.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 noiembrie 2016

La fiecare apropiere a echipei conduse de Louise (Amy Adams) şi Ian (Jeremy Renner) de interiorul obiectului spaţial neidentificat aterizat în SUA, coloana sonoră este invadată de un amestec de sunete misterioase, stranii, de o monumentalitate copleşitoare (autorul muzicii este Jóhann Jóhannsson).

Este doar unul din mijloacele prin care regizorul canadian Denis Villeneuve sugerează că întâlnirea oamenilor cu fiinţele venite din vastitatea Universului este un moment de o încărcătură colosală. O revelaţie aproape în sens religios (Steven Spielberg a consacrat importanţa unei astfel de secvenţe în „Întâlnire de gradul trei”).

Iar asta se vede extrem de pronunţat în special pe chipul protagonistei jucate de Amy Adams, punctul de echilibru al filmului. Neliniştea la contactul cu necunoscutul absolut, curiozitatea în faţa unei taine, tulburarea la descoperirea unei alte civilizaţii, dorinţa firească de a găsi o cale de comunicare – toate acestea sunt transmise de chipul transfigurat pe care Amy Adams, una din marile actriţe ale momentului, îl împrumută eroinei pe care o întruchipează cu eleganţă.

Însă până la momentul primei întâlniri, dublată, în punctul culminant, de o apropiere şi mai mare a lui Louise de enigmaticele creaturi, într-o secvenţă suprarealist-onirică, aproape psihedelică, Villeneuve are grijă să construiască o tensiune şi o aşteptare demne de un mare film de suspans.

Accentul este mutat de pe aterizarea celor 12 nave în tot atâtea locuri de pe Pământ – presupusa invazie este, de altfel, redată doar prin prisma jurnalelor de ştiri transmise la televiziunile din întreaga lume. Se evită astfel capcana periculoasă a senzaţionalismului – haosul în care riscă să cadă omenirea este mai curând sugerat prin câteva imagini şi informaţii.

În centrul atenţiei se află, în schimb, Louise, lingvistă experimentată, cooptată de armată să descifreze comunicaţiile extratereştrilor (înfăţişaţi nu ca nişte creaturi cu eventuale trăsături omeneşti sau cu reflexe de distrugători, ci ca forme de inteligenţă care se manifestă diferit, numite heptapozi).  Întreaga naraţiune este, de altfel, construită din perspectiva protagonistei (a cărei voce din off deschide şi închide filmul).

Villeneuve reuşeşte să inducă o nelinişte permanentă – însă nu una în care predomină teama, ci mai curând aşteptarea, curiozitatea. Şi o face într-un mod subtil – prin mişcări foarte lente ale aparatului de filmat: fie scurte panoramări orizontale şi verticale, fie transfocări aproape imperceptibile pe chipurile uluite ale personajelor. O regie discretă, care permite spectatorului să devină un martor activ la misterul unei adevărate „întâlniri de gradul trei”, redată însă într-un registru reținut, cât mai apropiat de unul realist.

„Arrival” a intrat în cinematografe la 11 noiembrie, fiind distribuit de InterComFilm Distribution.

07
/02
/20

Victor Morozov studiază în prezent teoria de cinema în Franţa şi Irlanda. Recent, alături de colegi din SUA, Franţa, Chile, Nigeria şi Madagascar, a participat la programul dedicat tinerilor critici al Festivalului de Film de la Rotterdam, de unde ne-a trimis o primă relatare, despre trei lungmetraje asiatice.

06
/02
/20

Dacă credeai că mai știi câte ceva despre cinematografia mondială a momentului, o participare la Festivalul de la Rotterdam îți dă peste cap cam toate cunoștințele – un program cu sute de filme neconvenționale, majoritatea realizate de regizori la început de drum, iar o bună parte dintre ele, forme hibrid de limbaj cinematografic.

02
/02
/20

CRONICĂ DE FILM Regizat de Marius Th. Barna și cu un comentariu scris de Bogdan Ficeac, documentarul „Nostalgia dictaturii” (2020), disponibil în câteva proiecții răzlețe, este o colecție de truisme despre comunism, a cărei concluzie ar putea fi banalitatea că „s-au făcut și lucruri bune, dar au fost și lucruri rele”.

30
/01
/20

CRONICĂ DE FILM În „Uncut Gems” (2019), fraţii Benny şi Josh Safdie transformă prin stilul lor inconfundabil subiectul banal al încurcăturilor unui bijutier newyorkez (Adam Sandler) într-o experienţă hipnotică, într-un film despre viaţa trăită mereu la limită.

30
/01
/20

„colectiv” spune povestea primului an de după incendiul din clubul cu același nume și urmărește cu egal interes autorități și jurnaliști, într-o interacțiune permanentă de căutare și expunere a adevărului. Este un film despre sistem versus oameni, despre adevăr versus manipulare, despre interes personal versus interes public, despre curaj și responsabilitate individuală.

30
/01
/20

În luna februarie, cinefilii români vor putea urmări “Little Women” / “Fiicele doctorului March”, producție Sony Pictures distinsă cu șase nominalizări la premiile Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu adaptat, Cea mai bună actriță principală și Cea mai bună actriță secundară.

30
/01
/20

Parazit/ Parasite, filmul fenomen al cineastului coreean Bong Joon-Ho, scrie istorie la Oscar, devenind prima producție din Coreea de Sud nominalizată atât la categoria Cel mai bun film străin, cât și la categoria Cel mai bun film. A doborât recorduri de box-office în întreaga lume, a câștigat Palme d’Or la Cannes 2019, iar din 31 ianuarie rulează în 26 de cinematografe Cinema City din întreaga țară, în cadrul unui eveniment dedicat Oscarurilor.

24
/01
/20

CRONICĂ DE FILM Regizat de Sam Mendes, "1917" (2019) este în primul rând o demonstraţie de virtuozitate tehnică. Un film care trivializează tragedia teribilă a războiului şi o transformă într-o cursă contracronometru cu obstacole, ca un joc pe calculator. Spectaculos, dar sărac în idei.

21
/01
/20

În marginea filmului de cinema "Dolor y gloria" (nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin, și în care Antonio Banderas face un rol pentru care e, de asemenea, nominalizat).

Pagina 20 din 276« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »