Artiștii vizuali, între activism și autocunoaștere. BIEFF 2018
https://www.ziarulmetropolis.ro/artistii-vizuali-intre-activism-si-autocunoastere-bieff-2018/

Continuând colaborarea de succes cu inovatorul Festival Internaţional de Film de la Rotterdam (IFFR), BIEFF oferă cinefililor din România ocazia rară de a vedea câteva dintre cele mai interesante filme care au avut premiera mondială la ediţia din 2017 a festivalului olandez. Cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF va avea loc între 26 martie şi 1 aprilie 2018, la Cinema Muzeul Țăranului şi Cinema Elvire Popesco.

Un articol de Petre Ivan|13 Martie 2018

Filmele din acest program, grupate de către selecționerii Peter van Hoof și Theus Zwakhals sub numele A Dutch Perspective, au ca numitor comun faptul că sunt semnate de artiști vizuali care au găsit în Olanda un hotspot al creativității și un teren fertil pentru demersurile lor. Toți acești regizori îmbogățesc mediul artistic olandez cu abordări originale și cu subiecte fierbinți, sondând relațiile dintre artă, știință și natura umană, fără a ocoli tema spinoasă a cenzurii și libertății de exprimare.

Programul este prezentat la BIEFF cu sprijinul generos al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România. O parte dintre regizori vor fi prezenți la proiecția ce va avea loc sâmbătă, 31 martie, de la ora 18:30, la Cinema Elvire Popesco, unde vă așteptăm pentru a dezbate alături de ei toate aceste teme și multe altele.

În Competiția Internațională, în cadrul programului (Self)Portrait of the Artist as a Young Man, tot artiștii sunt în prim plan, însă de această dată camera stăruie chiar asupra lor. Rezultatul e o intimitate dezvăluită a celor mai profunde gânduri și trăiri, înfricoșătoare și purificatoare, portretizate prin procese care pătrund adânc în memoria privată în drumul către auto-descoperire.

Programul este compus din filme în care creatorii lor se auto-analizează, fie prin prisma amintirilor din propria biografie sau cu ajutorul unor performance-uri introspective. Sunt filme care ne invită să pătrundem în universul personal al unor autori celebri, dar și să descoperim artiști noi. Însoțindu-i în călătoriile lor cinematografice, vom ajunge să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și să ne facem o idee asupra Adevărului mai cuprinzător pe care acești artiști îl caută. João Pedro Rodrigues, unul dintre cei mai reprezentativi regizori ai cinematografiei portugheze contemporane, va veni în București cu ocazia festivalului și va fi prezent la dezbaterile de după proiecții.

A Dutch Perspective: International Film Festival Rotterdam Theme Program

Însușindu-și teoria conform căreia realitatea este un construct iar lumea a fost înlocuită de propria sa reprezentare, The Lost Object se concentrează pe obiectele de pe un platou de filmare și pe echipa care le filmează. Absența sunetului diegetic, un soundtrack nu întâmplător bizar și mișcarea extrem de lentă a camerei de filmat (accentuată prin slow motion), sunt elemente care creează impresia că platoul de filmare în sine și realitatea filmării ce se desfășoară sunt la fel de stranii, distante și artificiale. Filmul lui Sebastian Diaz Morales își asumă astfel propriul caracter ficțional, proclamând totodată artificialitatea lumii reale.

Scurtmetrajul Ayhan and Me întreprinde o analiză amplă asupra cenzurii care a atins cote alarmante în Turcia zilelor noastre. Artista belit sağ înglobează povestea procesului de interdicții succesive suferit chiar de proiectul de față într-o meditație profundă asupra eticii reprezentării. Alternând descrierea momentelor în care proiectul a fost respins în mod repetat și opinii ale unor gânditori celebri despre libertatea de expresie, Ayhan and Me construiește progresiv un eseu cuprinzător despre puterea imaginilor și, implicit, despre puterea și responsabilitățile celor care le controlează.

La fel de fascinant, The Sailor tematizează crearea poveștii și necesitatea de a folosi o limbă inventată pentru a o exprima. În filmul lui Giovanni Giaretta imaginile, voice over-ul și subtitrarea eșuează în mod deliberat să se sincronizeze. Legăturile dintre ele rămân seducător de ambigue. Imagini de peisaje sunt abstractizate prin filtre de culoare, o voce feminină vorbește în limba Na’vi (limbă inventată pentru filmul Avatar), iar în subtitluri se meditează asupra relației dintre imagini, cuvinte și fantezie. Precum protagonistul care nu mai poate face distincția între realitate și dorință, The Sailor rămâne într-un tărâm intermediar și refuză să distrugă multiple posibilități estetice și narative spunând povestea până la sfârșit.

Există însă povești care trebuie să rămână neterminate, pentru a nu fi uitate. Rămășițele unui imens gard viu de migdali sălbatici din Grădina botanică din Cape Town constituie elementul-cheie pentru Judith Westerveld în înțelegerea colonialismului olandez din Africa de Sud. Migdalii au fost plantați în 1659 de Comandorul olandez Jan van Riebeeck, pentru a împiedica incursiunile populațiilor băștinașe în așezările coloniștilor olandezi. Împletind considerații botanice despre arbustul de migdal cu opiniile despre epoca colonială ale unui ghid turistic și cu fragmente din jurnalul comandorului Riebeeck, The Remnant construiește o metaforă plină de forță a colonialismului și a urmărilor sale.

(Self)Portrait of the Artist as a Young Man: International Competition

Where Do You Stand Now, João Pedro Rodrigues? – comisionat de Centrul Pompidou Paris cu ocazia unei retrospective dedicate regizorului – reflectează cu finețe asupra întâlnirii transcendentale dintre frumusețe, viață și natură, în examinarea auctorială atentă a regizorului João Pedro Rodrigues. Pornind de la tema filmului său precedent, reflexia figurii lui Rodrigues tranzitează în imaginea naturii din fața ferestrei, iar filmul își începe curgerea cronologică, derulând amintiri chinuitoare ale autorului, captate în filmări personale. De la apariția pe care și-a făcut-o la Festivalul de Film de la Veneția în compania partenerului său João Rui Guerra da Mata, până la filmările în platoul celui de-al treilea său lungmetraj, totul se adună într-o însumare poetică ce ia forma unei vieți așa cum a fost ea trăită.

Through the Backdoor este construit dintr-o serie de viniete în care mama văduvă a lui Karam Natour și fratele său geamăn duc la îndeplinire diverse activități. Regulile fiecărui episod nu sunt foarte clare, dar nici nu sunt greu de recunoscut (o muscă urmărită cu privirea; răspunsuri în sincron ale celor doi frați la întrebările mamei; concurs de râgâieli sau supt lapte din sticlă). Puse laolaltă, aceste manifestări bizare ale întrecerii între frați și devotamentului matern converg într-un portret al interdependenței și unității familiale. Cu malițiozitate cordială, confesiunile în formă de performance ale lui Natour despre nevoia sa emoțională (și artistică) de siguranță, atenție și afecțiune, ne permit să intrăm în miezul existenței lui familiale, pe ușa din spate. Filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Scurmetraj de la Oberhausen 2017.

La început a fost cuvântul. Pentru Diana Vidrașcu, la început a fost o rolă de film de 16mm și câteva înregistrări audio private. What Time Is Made Of – proiectat în secțiunea Experimenta a BFI London Film Festival 2017 – ne poartă în vremurile proverbiale ale zorilor timpului și memoriei via filmări recuperate înfățișând un peisaj stâncos, înconjurat de ape (și locuitorii săi înaripați) și o înregistrare audio personală, în care regizoarea, aflată la vârsta primordială a anului „unu”, parcurge o inițiere lingvistică cu ajutorul bunicului ei.

Într-o stare de transă cinematografică, actul contemplării se desfășoară violent în timp ce artistul doarme netulburat în patul lui. Suntem transportați în galerii ale unor muzee de istorie naturală, aparținând parcă unei alte lumi. Singurul vizitator care bântuie prin sălile pustii este însuși artistul vizual Ali Cherri, care trece printre vitrinele cu exponate împăiate și obiecte antice reprezentând oameni și zei. În Somniculus – comisionat de Jeu de Paume Paris – milenii de civilizație umană în relație cu natura și cu tărâmul artei sunt adunate sub un singur acoperiș. Imaginea unui grafic foarte informativ și totodată ironic apare vizibil în fundal: este o schemă de clasificare a ființelor vii. Într-un gest de solidaritate, de protest sau poate de aservire divină, protagonistul e cuprins într-un proces de mumificare – dar ochii îi rămân deschiși, absorbind, în compania strămoșilor noștri, exaltarea de a exista.

Biletele individuale la proiecțiile de competiție și programele speciale BIEFF 2018 pot fi achiziționate pe site-ul Eventbook. Informații despre aceste programe sunt disponibile pe www.bieff.ro. Lungmetrajele vor fi anunțate în curând.

Foto: BIEFF 2018 – bieff.ro

Citiţi şi:
17
/05
/19

Două documentare germane revelaţie realizate la începutul anilor `90 despre noua viaţă de după comunism dintr-o comună bănăţeană şi despre călătoria unuia dintre localnici în America vor putea fi descoperite la cea de-a şasea ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc între 18 şi 21 iulie la Timişoara şi Gottlob.

16
/05
/19

Keanu Reeves, cunoscut în special pentru interpretarea rolului Neo din trilogia ''The Matrix'', a primit marţi unul dintre cele mai vechi privilegii de la Hollywood, actorul lăsându-şi amprentele mâinilor şi picioarelor în cimentul din faţa TCL Chinese Theatre din California

15
/05
/19

CRONICĂ DE FILM Cum să redai just în cinema durerea pe care o provoacă celor rămași în urmă moartea unei persoane? Regizorul francez Mikhaël Hers oferă un răspuns emoționant în „Amanda” (2018), cronica plină de delicatețe a relației dintre un tânăr și nepoata sa, în Parisul de după un atac terorist.

15
/05
/19

Cea de-a 72-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes a început aseară cu proiecţia lungmetrajului „The Dead Don’t Die” al lui Jim Jarmusch, selectat în competiţie. Juriul este prezidat de Alejandro González Iñárritu, primul mexican preşedinte al juriului din istoria Festivalului de la Cannes.

15
/05
/19

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București organizează, în perioada 20 – 26 mai (pentru studiile de Master), respectiv 27 mai – 2 iunie (pentru studiile de Licență), Gala Absolvenților UNATC 2019. 

15
/05
/19

Filme de la Marea Neagră, producții despre identități regăsite, poveștile unor tineri din toată lumea pentru care protejarea planetei a devenit o prioritate și filme cu perspective ecologice înviorătoare - toate se vor vedea în premieră națională la cea de-a 8-a ediție Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, care avea loc între 20-23 iunie la Tulcea.

14
/05
/19

Michael Caine a vazut-o pentru prima dată pe Shakira Baksh (fotomodel și actriță, Miss Guyana & locul 3 Miss World) în anul 1971, în pauza de cafea a unei emisiuni TV. Actorul britanic a devenit atunci obsedat de această femeie pe care a considerat-o "the most beautiful... he had ever seen.".

13
/05
/19

LIM | Less is More, platforma europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, organizată prin susținerea Creative Europe – Programul MEDIA al Uniunii Europene, a ajuns la cea de-a treia ediție. 19 cineaști din 16 țări din întreaga lume, alături de 4 development angels din 4 țări europene sunt angrenați într-un nou proces de lucru, care își propune să se concentreze pe impulsionarea creativității, descoperirea și dezvoltarea de noi povești în zona proiectelor cinematografice cu buget limitat.

13
/05
/19

Câștigător al unui premiu Oscar și deținător a numeroase alte trofee obținute în festivalurile de film majore din lume de-a lungul unei cariere de aproape patru decenii, actorul, regizorul și producătorul Nicolas Cage va primi Trofeul Transilvania pentru Contribuția Adusă Cinematografiei Mondiale la cea de-a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Vedeta americană se va afla la Cluj, între 31 mai și 2 iunie, prezența acesteia fiind posibilă mulțumită sprijinului Cemacon.

12
/05
/19

CRONICĂ DE FILM O butadă zice că, pentru un regizor, al doilea film e adevăratul test. După „Lumea e a mea” (2015), un debut proaspăt și plin de energie, Nicolae Constantin Tănase revine cu „Cap și pajură”, un film plat, lipsit de curaj și de fantezie, în ciuda unei premise bune.

10
/05
/19

Audrey Hepburn alături de soțul său, actorul și regizorul american Mel Ferrer, în anul 1955. Cei doi se cunoscuseră doi ani mai devreme, la o petrecere găzduită de prietenul lor comun, Gregory Peck.

Page 20 of 254« First...10...1819202122...304050...Last »