Asistența socială și o pionieră a ei în România – Maria Cutzarida
https://www.ziarulmetropolis.ro/asisten%c8%9ba-social%c4%83-%c8%99i-o-pionier%c4%83-a-ei-%c3%aen-rom%c3%a2nia-%e2%80%93-maria-cutzarida/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Într-o vreme când femeilor sărace le era rezervată cratiţa iar celor înstărite mondenitatea saloanelor, o româncă de origine grecească, născută la Călăraşi, Maria Cutzarida (1857-1919) ajunge un medic reputat.

Un articol de Georgeta Filitti|15 ianuarie 2018

Și-a început studiile medicale la Zürich, în Elveția, și le-a continuat la Montpellier, în Franța. Parlamentul României i-a votat o bursă de 2400 de lei pe an pentru urmarea cursurilor cu o motivație ce dovedea interesul corpurilor legiuitoare pentru educație: ”ar fi nedemn pentru noi să nu-i dăm ajutorul trebuincios”. În 1884 și-a susținut la Paris teza Despre hidroree și valoarea ei seminologică în cancerul corpului uterin. Era un eveniment pentru Facultatea de Medicină din Paris și deopotrivă pentru românii care salutau încântați această premieră. ”Familia”, revista orădeană condusă de Iosif Vulcan, a fost prima care a salutat reușita doctoriței. La București și-a trecut magna cum laude examenul de echivalare a diplomei franceze iar ”Analele medicale” au constatat că acest titlu a produs senzație, dovedind că ”geniul nu are sex”.

Emoția societății românești trebuie înțeleasă prin unicitatea faptului. Pe de o parte, a durat foarte mult până să i se alăture și alte femei, pe de alta era enorm de făcut în țara unde asistența socială abia se înfiripa. Și-a început cariera la București ca profesoară de igienă la Azilul Elena Doamna și ginecolog cu consultații gratuite la maternitatea Filantropia. Se preocupă constant de înregistrarea și susținerea femeilor abandonate, a copiilor rămași pe drumuri; înființează puncte de consultație și începe o campanie energică pentru depistarea cazurilor de TBC, boala care a făcut ravagii în România până la Al Doilea Război Mondial când a început să se folosească penicilina pentru eradicarea ei.

În 1885, o ofertă venită din partea unei pașale turcești de a-i îngriji soția și a se stabili pentru aceasta la Constantinopol, pe Bosfor, dă măsura notorietății de care începuse doctorița să se bucure. Să spunem că religia musulmană nu îngăduie ca femeile să fie consultate de bărbați. A refuzat să stea mai mult de un an în Imperiul Otoman, spre uimirea multor români, mai ales că i se oferiseră 60 000 lei pe an (în același timp la București o familie medie trăia cu 85-100 de lei pe lună).

S-a întors în țară unde a fost numită medic la Eforia spitalelor civile și la Manufactura de tutun a Regiei Monopolurilor Statului. Paralel organizează cu succes primele unități de ocrotire a copilului (creșe și cămine de zi). La fabrica de tutun, unde în 1896 lucrau 2000 de femei, a înființat prima creșă de instituție iar în anul următor a pus bazele Societății Materna, apoi a Leagănului. În ambele cazuri a dus o campanie susținută de presă în foile liberale Voința națională și Lʹindépendance roumaine. Un sprijin substanțial a primit energica doctoriță din partea familiei regale. Regina Elisabeta și principesa moștenitoare Maria patronau în jurul anilor 1900 peste 40 de asemenea societăți de binefacere. De asemenea, numeroase femei din boierimea țării își făcuseră un adevărat crez din susținerea materială a copiilor săraci. Maria Cutzarida însăși a donat, în comuna Motreni (Dâmbovița) un teren pentru construirea unei școli.

Inițiativele doctoriței au dobândit și o largă recunoaștere internațională. În 1908 participă, la Bruxelles, la congresul pentru protecția copilului, susținând comunicarea și unde a precizat că în ultimii zece ani rata deceselor infantile coborâse de la 34% la 17%. Peste doi ani, în 1910, la congresul de la Copenhaga a susținut raportul „Creșele din România. Asistența publică și operele de binefacere“. Tot atunci este invitată în Japonia ca medic al Curții Imperiale. A declinat și această ofertă continuând să lucreze în România. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizată ca medic la spitalul militar nr. 134 din București.

Un  portret datorat pictorului Sava Henția, dăruit de familie spitalului de copii Grigore Alexandrescu din București, amintește până azi de această precursoare în munca atât de complexă a asistenței sociale.



13
/07
/17

Taifas nocturn, cu amintiri, tutun, cafea și voie bună, între doi scriitori ce-au nimerit pe același palier, în prima și ultima vacanță, pe care au petrecut-o împreună, la Techirghiol. În 2017 se împlinesc 50 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi despre care se spunea că era arțăgos cu prietenii și „spurcat la gură” cu străinii.

13
/07
/17

Pe 22 iulie, de la 08:00 la 20:00, găsești în București un workshop de fotografie și explorare urbană, în care afli poveștile orașului de la scriitorul Andrei Crăciun și înveți să faci fotografii de la un profesionist ca Adi Bulboacă.

03
/07
/17

Prea adesea constatăm legăturile noastre spirituale cu Franța și greutatea de a-i categorisi pe unii scriitori. Sunt români? Sunt francezi? Eugen Ionescu, Emil Cioran, Tristan Tzara rămân în fibra lor intimă români, dar exprimarea le e, prin excelență, de tip franțuzesc. În cazul lui Panait Istrati (1884-1935) lucrurile sunt mai complicate.

28
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Diplomația română până la Al Doilea Război Mondial a dat câteva nume de rezonanță în lumea europeană. Dacă Nicolae Titulescu e președinte în două sesiuni ale Societății Națiunilor, Grigore Gafencu (1892-1957) s-a făcut cunoscut și respectat în exterior mai ales ca exilat.

22
/06
/17

În februarie 1938, vocea Mariei Tănase răsuna pentru prima dată „pe viu" la Radio România, într-un program de cântece româneşti, la emisiunea „Ora satului". Douăzeci de ani mai târziu, celebră deja, Maria Tănase era invitată din nou la microfonul Radioului, să vorbească despre locul în care s-a născut şi despre cântecele sale. Autorul interviului a rămas anonim, ca şi violonistul care cântă discret în fundal.

13
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul românesc a cunoscut o paletă extrem de variată de persoane. La 1848, revoluționarii s-au refugiat în Franța sau în alte țări europene, preocupați de soarta Principatelor și ducând cu tenacitate o campanie de informare despre români și aspirațiile lor.

12
/06
/17

Avea 15 cărţi publicate când a fost dat afară de la catedra de logică și metafizică, din Universitatea București, pe motiv de pornografie în literatură. Mircea Eliade a plecat în străinătate ca diplomat, iar în 1945, când a fost exclus din diplomația română, numărul cărților publicate ajunsese la 25.

11
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Războaiele, revoluțiile, schimbarea regimului politic influențează mai totdeauna destinul oamenilor. Un absolvent al liceului Sf. Sava ar fi devenit, probabil, un merituos scriitor român, continuând acea serie strălucită manifestată între războaie și străinătatea i-ar fi fost doar loc de vacanță. Înstrăinarea silită avea însă să joace un rol de căpetenie în modelarea celui prea bine cunoscut ca poet, prozator, eseist și traducător de valoare europeană. E vorba de Vintilă Horia (1915-1992), absolvent al Facultății de Drept din București și al celei Catolice de literatură din Paris.

Pagina 12 din 34« Prima...1011121314...2030...Ultima »