Asistența socială și o pionieră a ei în România – Maria Cutzarida
https://www.ziarulmetropolis.ro/asisten%c8%9ba-social%c4%83-%c8%99i-o-pionier%c4%83-a-ei-%c3%aen-rom%c3%a2nia-%e2%80%93-maria-cutzarida/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Într-o vreme când femeilor sărace le era rezervată cratiţa iar celor înstărite mondenitatea saloanelor, o româncă de origine grecească, născută la Călăraşi, Maria Cutzarida (1857-1919) ajunge un medic reputat.

Un articol de Georgeta Filitti|15 ianuarie 2018

Și-a început studiile medicale la Zürich, în Elveția, și le-a continuat la Montpellier, în Franța. Parlamentul României i-a votat o bursă de 2400 de lei pe an pentru urmarea cursurilor cu o motivație ce dovedea interesul corpurilor legiuitoare pentru educație: ”ar fi nedemn pentru noi să nu-i dăm ajutorul trebuincios”. În 1884 și-a susținut la Paris teza Despre hidroree și valoarea ei seminologică în cancerul corpului uterin. Era un eveniment pentru Facultatea de Medicină din Paris și deopotrivă pentru românii care salutau încântați această premieră. ”Familia”, revista orădeană condusă de Iosif Vulcan, a fost prima care a salutat reușita doctoriței. La București și-a trecut magna cum laude examenul de echivalare a diplomei franceze iar ”Analele medicale” au constatat că acest titlu a produs senzație, dovedind că ”geniul nu are sex”.

Emoția societății românești trebuie înțeleasă prin unicitatea faptului. Pe de o parte, a durat foarte mult până să i se alăture și alte femei, pe de alta era enorm de făcut în țara unde asistența socială abia se înfiripa. Și-a început cariera la București ca profesoară de igienă la Azilul Elena Doamna și ginecolog cu consultații gratuite la maternitatea Filantropia. Se preocupă constant de înregistrarea și susținerea femeilor abandonate, a copiilor rămași pe drumuri; înființează puncte de consultație și începe o campanie energică pentru depistarea cazurilor de TBC, boala care a făcut ravagii în România până la Al Doilea Război Mondial când a început să se folosească penicilina pentru eradicarea ei.

În 1885, o ofertă venită din partea unei pașale turcești de a-i îngriji soția și a se stabili pentru aceasta la Constantinopol, pe Bosfor, dă măsura notorietății de care începuse doctorița să se bucure. Să spunem că religia musulmană nu îngăduie ca femeile să fie consultate de bărbați. A refuzat să stea mai mult de un an în Imperiul Otoman, spre uimirea multor români, mai ales că i se oferiseră 60 000 lei pe an (în același timp la București o familie medie trăia cu 85-100 de lei pe lună).

S-a întors în țară unde a fost numită medic la Eforia spitalelor civile și la Manufactura de tutun a Regiei Monopolurilor Statului. Paralel organizează cu succes primele unități de ocrotire a copilului (creșe și cămine de zi). La fabrica de tutun, unde în 1896 lucrau 2000 de femei, a înființat prima creșă de instituție iar în anul următor a pus bazele Societății Materna, apoi a Leagănului. În ambele cazuri a dus o campanie susținută de presă în foile liberale Voința națională și Lʹindépendance roumaine. Un sprijin substanțial a primit energica doctoriță din partea familiei regale. Regina Elisabeta și principesa moștenitoare Maria patronau în jurul anilor 1900 peste 40 de asemenea societăți de binefacere. De asemenea, numeroase femei din boierimea țării își făcuseră un adevărat crez din susținerea materială a copiilor săraci. Maria Cutzarida însăși a donat, în comuna Motreni (Dâmbovița) un teren pentru construirea unei școli.

Inițiativele doctoriței au dobândit și o largă recunoaștere internațională. În 1908 participă, la Bruxelles, la congresul pentru protecția copilului, susținând comunicarea și unde a precizat că în ultimii zece ani rata deceselor infantile coborâse de la 34% la 17%. Peste doi ani, în 1910, la congresul de la Copenhaga a susținut raportul „Creșele din România. Asistența publică și operele de binefacere“. Tot atunci este invitată în Japonia ca medic al Curții Imperiale. A declinat și această ofertă continuând să lucreze în România. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizată ca medic la spitalul militar nr. 134 din București.

Un  portret datorat pictorului Sava Henția, dăruit de familie spitalului de copii Grigore Alexandrescu din București, amintește până azi de această precursoare în munca atât de complexă a asistenței sociale.



03
/07
/20

E 3 iulie 1883. Într-o casă dintr-un oraș european plin de poezie, de nostalgie, dar și de curiozitate față de un viitor, se naște un băiat. Peste ani, numele lui va figura în nenumărate biblioteci și va fi cunoscut în lumea întreagă.

02
/07
/20

OAMENII MUZICII Pe 17 iunie 1882 se năștea în Rusia cel care avea să devină marele compozitor modernist și neoclasic al secolului XX, Igor Stravinski (1882-1971). În 89 de ani de viață a fost martorul a două Războaie Mondiale dar și al unor revoluții sociale, culturale și muzicale fără precedent, el însuși devenind unul dintre uriașii muzicii secolului trecut.

01
/07
/20

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Neliniște”, publicat în 2015 și apărut recent și în limba română, la Editura Polirom.

29
/05
/20

OAMENII MUZICII Pe 24 mai 1974 murea colosul jazzului, Duke Ellington, unul dintre cei mai activi și influenți muzicieni ai secolului XX. A scris peste 3.000 de cântece, multe dintre ele fiind hit-uri și astăzi, și timp de aproape 50 de ani a colindat lumea ca pianist și șef de orchestră de jazz. A fost de 12 ori câștigător de Premii Grammy (dintre care trei postum).

22
/05
/20

„În primii ani ai carierei mi se spunea că pentru a reuși ai nevoie de personalitate, talent și noroc în egală măsură. Dar eu nu sunt de acord. La mine, a fost 99% noroc. Nu e de niciun folos să ai talent, dacă nu ești la locul potrivit la momentul potrivit.” Iată ce credea Roger Moore undeva, spre finalul vieții.

Pagina 2 din 3412345...102030...Ultima »