„Așteptați răspunsul operatorului”. Conectați la lume ★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/asteptati-raspunsul-operatorului-conectati-la-lume-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Proiectat în România la TIFF şi Astra, „Aşteptaţi răspunsul operatorului” (2020), de Pavel Cuzuioc, regizor de origine basarabeană stabilit în Austria, este un reuşit documentar filmat în Republica Moldova, Ucraina, România şi Bulgaria. Portretul tandru al unei regiuni, având ca protagonişti instalatori de telefonie, televiziune prin cablu şi internet.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 septembrie 2020

Trebuie spus de la început: frumusețea documentarului realizat de Pavel Cuzuioc constă în modul inventiv în care cineastul reușește să privească aparenta banalitate a vieții, din care forța camerei de filmat și ingeniozitatea mizanscenei extrag semnificații profunde.

Regizorul alege patru țări apropiate, din același Est cu trecut comunist, dar cu perspective diferite în prezent: Republica Moldova, Ucraina, România și Bulgaria.

Și ce poate fi mai obișnuit decât meseria de reparator și instalator de telefonie fixă, televiziune prin cablu și internet? Pavel Cuzuioc găsește astfel de personaje, toate bărbați – câte unul în Republica Moldova (la Chișinău și în împrejurimi) și Ucraina (la Kiev) și câte o echipă de doi în România (la Buzău) și Bulgaria (la Țarevo, un orășel la malul mării) -, pe care îi face protagoniștii documentarului său.

Îi filmează în timp ce își fac meseria, iar asta îi permite cineastului nu doar să ni-i prezinte mai bine și să ni-i apropie, dar și să ne introducă în curțile și în casele unei diversități spectaculoase de oameni simpli, care dau savoare filmului. Și indiferent de țara în care trăiesc și de condițiile lor de viață (unele de-a dreptul mizere), toți acești oameni obișnuiți, nebăgați în seamă de nimeni, sunt legați de o unică nevoie de a se conecta la lumea mare, în special prin televizor și prin telefon.

În locuințele în care pătrundem, internetul încă nu contează atât de mult. Televizorul rămâne sursa principală de divertisment și de informare, inclusiv asupra ororilor din societate, iar telefonul, mai ales cel fix, principalul mijloc de comunicare.

Sigur, există deosebiri între state, iar Pavel Cuzuioc are grijă să le releve cu subtilitate și pe alocuri cu umor. Vedem că în România și Bulgaria, o activitate precum conectarea la televiziune și internet (cea la telefonul fix a cam dispărut) este mai profesionalizată, mai puțin personală – echipa de doi tehnicieni vine, își face treaba, înmânează hârtii la semnat, ia banii și pleacă (iar Pavel Cuzuioc e atent să sublinieze rutina ușor comică a unui astfel de proces). De aceea, nici nu ajungem să îi cunoaștem prea bine pe tinerii instalatori din cele două țări.

Situația e diferită în Republica Moldova și Ucraina, foste membre ale Uniunii Sovietice. Aici, tehnicianul nu e doar specialistul chemat să rezolve diferite probleme apărute la telefon sau la televizor. El devine un adevărat confident de conjuctură, invitat să asculte tot felul de mărturisiri și să asiste la cele mai bizare discuții.

Însă el însuși este un personaj interesant. Tehnicianul din Ucraina a luptat în tinerețe în războiul dus de URSS în Afganistan, urmărește politica (filmul surprinde venirea la președinție a fostului actor de comedie Volodimir Zelenski, într-o țară cu un război civil activ pe teritoriul său) și e pasionat de pescuit. Tehnicianul de la Chișinău e mai degrabă tăcut cu clienții, pe care îi ajută cu căldură și înțelegere și ale căror ciudățenii îi stârnesc uneori surâsul, dar are propria teorie asupra lumii, pe care ne-o expune la final, găsindu-și cu greu cuvintele.

Prin intermediul celor doi, aparatul de filmat reușește să capteze câteva frânturi de povești de viață extraordinare. În Ucraina, descoperim un pictor și colecționar de aproape 70 de ani, aparent adept al anarhismului, sau o tânără canadiană în relație cu un bărbat ucrainean. În Republica Moldova, întâlnim o femeie în vârstă care comentează, alături de prietena ei, o crimă terifiantă petrecută recent sau un bărbat nedumerit de niște apeluri necunoscute date de pe telefonul său fix și care își tot mustră soția, rămasă în afara cadrului.

Însă nici din Bulgaria sau România nu lipsesc poveștile tulburătoare. În Bulgaria, o tânără africană care lucrează la un bar se străduiește să îi explice unui tehnician, într-un amestec stricat de engleză și bulgară, ce nu e în regulă cu telefonul mobil, iar vorbele sale ating și atitudinile rasiste cu care se confruntă. Un bărbat pasionat de repararea televizoarelor are nostalgia emisiunilor și filmelor de altădată, pe care acum le-a înlocuit cu documentarele de tip Discovery și Animal Planet.

În România, personajele secundare nu sunt aprofundate, cu excepția unui bărbat care are tăria să vorbească în fața camerei despre fiul său, mort din cauza dependenței de heroină – este probabil cel mai puternic moment al filmului.

Decupajul lui Pavel Cuzuioc alternează de altfel secvențe cu încărcătură emoțională și secvențe într-un registru tandru-comic (în România, în curtea unui cuplu un cățeluș pufos se zbenguie în timp ce stăpânul vorbește cu seriozitate, iar într-o altă scenă, în timp ce un tehnician e urcat pe un stâlp, pe drum trece o mașină din ale cărui difuzoare cineva strigă „Hai la pui!”; în Moldova, un preot filozofează în gol, în cuvinte prețioase, de la biroul său, iar pe un ecran din afara unei biserici din Chișinău rulează un film vechi cu Ștefan cel Mare).

Întregul film e făcut din astfel de scene, realizate din cadre fixe, care trasează portretul empatic al unor oameni ignorați de societățile lor, aflate de asemenea la periferia Europei. Prin documentarul său, Pavel Cuzuioc arată că poveștile aparent simple pot deveni un subiect ofertant de film, un prilej de reflecție asupra umanității – iar asta nu e deloc puțin lucru.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.