Ateneul Român. O clădire emblematică a orașului
https://www.ziarulmetropolis.ro/ateneul-roman-o-cladire-emblematica-a-orasului/

Setea de cultură a bucureştenilor s-a manifestat plenar în a doua jumătate a sec. al 19-lea. Un grup de iniţiativă, creat în vremea lui Cuza Vodă, a început să organizeze, seara la ora 9.00, conferinţe în casele lui Costache Ghica de lângă Cişmigiu (în piaţa Valter Mărăcineanu de azi).

Un articol de Georgeta Filitti|7 Septembrie 2016

Interesul publicului a fost extraordinar şi curând au avut loc acolo expoziţii şi cursuri; s-a înfiinţat o bibliotecă, o pinacotecă, se premiau lucrări de artă. Au apărut donatori generoşi; între ei, Scarlat Rosetti. Dar casa devenise neîncăpătoare.

Pe un loc al Episcopiei Râmnic, unde funcţiona din 1874 un manej al şcolii de călărie, mai mulţi entuziaşti au decis să ridice un templu al culturii române, demn de o capitală europeană, cum tindea Bucureştiul a deveni la sfârşitul sec. al 19-lea.

Constantin Esarcu, Nicolae Kretzulescu, Petre Aurelian, V.A. Urechia întemeiază societatea Ateneul Român, iniţiind în 1866 o loterie pentru strângerea fondurilor necesare noii construcţii. Apelul mobilizator a fost: „Daţi un leu pentru Ateneu!”. Ridicat în 1888, după planurile arhitectului francez A. Galleron, Ateneul a devenit un reper pentru toate manifestările de răsunet desfăşurate în capitală. Inaugurat cu o conferinţă a lui Al. Odobescu, Ateneul Român şi clădirile antice cu dom circular, acesta a ajuns cunoscut, în ţară şi străinătate, pentru concertele ţinute aici. S-a ajuns ca numărul lor să depăşească o sută pe an. Animate de Ed. Wachmann, apoi de George Enescu, cu oaspeţi prestigioşi din lumea întreagă, concertele de la Ateneu i-au făcut pe unii observatori să scrie, în ajunul Primului Război Mondial, că Bucureştiul e „cel mai muzical oraş din lume”.

La fel de prestigioase au fost conferinţele, „prelecţiunile”, ţinute aici. Odată, I.L. Caragiale, temător că publicul îl va fluiera, s-a înarmat cu o trompetă, justificându-se: „Mai bine să-i fluier eu pe spectatori decât ei pe mine”. Sala polivalentă, potrivită pentru manifestări grandioase, înconjurată de bibliotecă (cu 100.000 de volume în 1944), pinacotecă şi muzeu, s-a impus sub toate regimurile politice. Are 2.500 de locuri (650 staluri, 400 de loji), o intrare monumentală ce aminteşte de Erechteionul de la Atena (cu 8 coloane de 12 metri înălţime, desfăşurate pe 48 de metri) Aici s-a reunit Parlamentul României întregite în anii 1919-1920.

La prestanţa culturală a instituţiei au contribuit deopotrivă Buletinul, Anuarul şi Revista ei. Apoi expoziţii de artă plastică, româneşti şi străine, de ceramică, arhitectură, ţesături, machete, icoane, de promovare a sportului ori agriculturii, saloane oficiale, concursuri foto etc – toate acestea au făcut ca, ani de zile, viaţa culturală a oraşului să pivoteze în jurul Ateneului Român.

Fresca de 75 de metri, cu 25 de panouri reprezentând scene din istoria poporului român, desfăşurată pe peretele circular, opera pictorului Costin Petrescu şi orga, instalată la iniţiativa şi cu contribuţia bănească masivă a lui George Enescu şi a Asociaţiei Muzicale, au personalizat odată în plus una din cele mai atrăgătoare săli de concert din Europa.

Ateneul Român continuă să fie reprezentativ şi pentru memoria oraşului căci a fost o vreme când bucureştenii se mândreau a fi donatori. Zestrea instituţiei, azi împuţinată, s-a format din legatele lui Constantin Esarcu, Tr. Djuvara, An. Simu, Petre Antonescu, Ev. Zappa, El. Oteteleşanu, dr. C. Angelescu etc.

Să mai amintim un fapt caracteristic oraşului: mutarea statuilor. De-a-lungul vremii, grădina din faţa Ateneului a fost împodobită cu busturile lui Mihail Kogălniceanu, Constantin Esarcu, C.A. Rosetti, V.A. Urechia, Enăchţă Văcărescu, I.Em. Florescu, Traian Demetrescu. (Cel al Dorei D’Istria, pentru care se făcuse chetă, n-a apucat să fie montat). Dar edilii s-au plictisit şi le-au scos, risipindu-se cine ştie unde. Asta după ce Pake Protopopescu, acel primar de excepţie, ridicase, la inaugurare, o simplă coloană de piatră pe gazonul din faţă. N-a rezistat mult: după ce i s-a zis „chibritul lui Pake”, a fost scoasă şi a circulat prin vreo trei grădini ale oraşului până a dispărut.

Să privim cu luare aminte statuia lui Mihai Eminescu, până nu pleacă şi ea la plimbare, din fantezia vreunui primar bucureştean…

Ridicat în 1888, după planurile arhitectului francez A. Galleron, Ateneul a devenit un reper pentru toate manifestările de răsunet desfăşurate în capitală.

Foto: Wikipedia



06
/06
/16

Veniţi din Balcani, negustori prin vocaţie, umblând în mai toată Europa Centrală cu rosturi bine statornicite în marile târguri, cum a fost cel de la Lipsca, aromânii şi-au găsit foarte adesea temei în ţările române. La Bucureşti, una din familiile cele mai cunoscute a fost lui Dimitrie Capşa.

24
/05
/16

Dintre alogenii cu care românii convieţuiesc de sute de ani, ţiganii ocupă un loc aparte. Condiţia lor socială, de severă dependenţă, nu i-a împiedicat pe unii din ei să devină răsfăţaţii societăţii. E vorba de lăutari. La toate petrecerile, de la cele domneşti la cele din duminicile pline de animaţie în cârciuma de mahala, lăutarul,  neştiutor al „boabelor” (citeşte: notelor), i-a cucerit pe români.

11
/05
/16

Vreme de peste o sută de ani, locul unde se află restaurantul şi cofetăria Capşa a fost considerat printre „centrele nervoase” ale oraşului. La 1812, după ce Rusia ne-a răpit Basarabia iar pe tronul ţării era vodă Caragea, aici şi-a instalat un Mathias Brody o baracă uriaşă unde a montat mai multe diorame. Timp de 4 ani, bucureşteni curioşi, de la boierii cu caftan la „prostime”, s-au perindat prin faţa imaginilor încremenite, dar atât de expresive: alaiuri împărăteşti, oraşe minunate, vase surprinse de furtună pe mare.

27
/04
/16

Domnia Regelui Carol I a coincis cu o perioadă din istoria Europei cunoscută drept La belle époque. Atunci s-a construit masiv, s-au preluat modele, mai ales franţuzeşti, au fost invitaţi să lucreze în ţara noastră arhitecţi francezi, germani, cehi. Iniţiativa principală a aparţinut suveranului care a dispus (susţinând masiv din caseta particulară) ridicarea, refacerea sau modernizarea unor edificii rămase şi azi emblematice pentru Bucureşti.

25
/04
/16

Aşa a fost supranumit un domnitor în Ţara Românească din şirul fanarioţilor aflat pe tron între 1786 şi 1789. Nu făcea parte din familiile nobile din Fanar ci era, după spusa ambasadorului francez la Ţarigrad, „un ţărănoi din Arhipelag”.

09
/04
/16

Între „misterele Bucureştiului” care stăruie de mai bine de un secol și jumătate, moartea violentă a lui Barbu Catargiu ocupă un loc aparte. Asasinat politic? Crimă pasională? Faptă de nebun? Răspunsul n-a fost aflat, deşi din vreme în vreme istoricii se pleacă, din păcate fără succes, asupra acelui moment. Dosarul a dispărut destul de repede după întocmire, procurorul Deşliu a fost demis şi lumea a început să se lanseze în ipoteze.

04
/04
/16

Prezenţa patrupedelor pe uliţele, apoi pe străzile oraşului, e o realitate consemnată încă de la întemeierea lui, pe vremea legendarului cioban Bucur. Ţinuţi la început să păzească proprietăţile, dar înmulţiţi fără socoteală, câinii au ajuns şi obiect de distracţie în mahalale.

02
/04
/16

„Chestiunea orientală” a însemnat un concept istoric vehiculat cu ardoare din sec. XVIII până la războiul din 1877-1878. Era vorba de disputele dintre marile puteri pentru dominarea drumului spre Orientul Apropiat. Ele au generat războaiele austro-ruso-turce, desfăşurate mai toate şi pe pământ românesc.

22
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Oraş de câmpie, cu mai toate casele făcute din chirpici, paiantă ori nuiele  - asta până la mijlocul secolului al XIX-lea – Bucureştiul a rămas expus tuturor calamităţilor: inundaţii, cutremure, incendii. Acestea din urmă pârjoleau o uliţă, o mahala, până în 1847, când au distrus aproape o treime din el.

20
/03
/16

În 1826, luminatul boier Dinicu Golescu publica „Însemnare a călătoriei mele“. Îşi ţinea băieţii la studii în Elveţia şi cu doi ani în urmă se dusese să vadă cum le merge învăţătura. A traversat Europa Centrală şi uimirile îl ţintuiesc la tot pasul. În Austria şi statele italiene, pe lângă drumuri şi şosele, cu rigole curate, străjuite de copaci atent îngrijiţi, tatăl viitorilor paşoptişti vede puzderie de statui. Ce sunt astea? La ce folosesc?

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

14
/02
/16

Ziarul Metropolis inaugurează astăzi o rubrică nouă, despre Bucureștiul de totdeauna, ținută de istoricul Georgeta Filitti. În primul episod aflăm despre tratamentele folosite în secolul al XIX-lea (lipitori, praf de gîndaci, fântânica) și despre medicamentele descoperite la începutul veacului trecut (carbaxin, spirulină, moldamin).

Page 3 of 3123