Scriitoarea şi jurnalista belarusă Svetlana Alexievich a primit premiul Nobel pentru literatură pe 2015, „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre”, potrivit motivaţiei Comitetului Nobel.
Un articol de Petre Ivan|8 octombrie 2015
Născută în Ucraina dintr-un tată belarus și o mamă ucraineană, Svetlana Alexievich, 67 de ani, s-a stabilit în Belarus și era favorita cercurilor literare și a caselor de pariuri pentru acest premiu. Cartea sa, „Vremya sekond hend”, este în curs de apariţie la Humanitas.
Fost jurnalist corespondent la Minsk, unde a colaborat cu cele mai importante ziare, Svetlana Alexievich a scris despre unele dintre cele mai dramatice evenimente cum ar fi cel de-Al Doilea Război Mondial, războiul sovieto-afgan, căderea Uniunii Sovietice şi dezastrul de la Cernobîl.
După persecuţia din regimul Lukashenko, a părăsit Belarusul în 2000. A locuit timp de zece ani la Paris, Gutenburg şi Berlin, iar în 2011 Alexievich s-a mutat înapoi la Minsk.
Stilul ei literar polifonic, care propune un colaj de voci umane compus cu atenție, este evidențiat de cărți de proză precum „Černobyl’skaja molitva” — 1997 (Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster), „Cinkovye mal’čiki” — 1990 (Zinky Boys — Soviet voices from a forgotten war), un portret al războiului susținut de URSS în Afganistan în 1979 și 1989, sau „Vremja second chend” — 2013 (‘Second-hand Time: The Demise of the Red (Wo)man’).
În 2014, Premiul Nobel pentru literatură i-a fost acordat scriitorului francez Patrick Modiano, „pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie”, a precizat la momentul respectiv Comitetul Nobel.
Foto: Svetlana Alexievich – wikipedia
