Autoportretul unei fete cuminți. Anti-spectacol
https://www.ziarulmetropolis.ro/autoportretul-unei-fete-cuminti-anti-spectacol/

CRONICĂ DE FILM Prezentat recent în cadrul Festivalului Filmului European şi anunţat pentru septembrie în cinematografe, „Autoportretul unei fete cuminţi”, scris şi regizat de Ana Lungu, este un film inedit – în peisajul cinematografiei române –, care surprinde prin fineţea mizanscenei, rafinamentul dialogurilor şi tratarea dedramatizată a naraţiunii.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 mai 2015

„Autoportretul” din titlul acestui „film subtil” (Andrei Gorzo) al Anei Lungu dă tonul abordării ironic-misterioase care domină a doua încercare în regie a cineastei, după „Burta balenei” (2010), co-realizat cu Ana Szel.

„Autoportretul unei fete cuminți” se plasează pieziș nu doar față de cinemaul înțeles ca spectacol, dar inclusiv față de estetica realistă a Noului Cinema Românesc, înrudindu-se cu cele mai radicale forme ale sale de până acum, exprimate prin autoreflexivele „Aurora”, al lui Cristi Puiu, și „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”, al lui Corneliu Porumboiu. Fără a atinge, însă, îndrăzneala conceptuală a acestora.

Filmul Anei Lungu împarte, totuși, cu cele două lungmetraje înclinația extremă spre dedramatizare sau, mai exact, spre un concept narativ aparent criptic, neconvențional, care nu se lasă ușor devoalat, cel puțin în raport cu normele limbajului cinematografic mainstream.

La fel ca în „Aurora”, nu toate relațiile între personaje sunt explicitate, rămânându-i spectatorului sarcina de a face conexiuni și de a stabili „cine cu cine”, din replici sau chiar din detalii de scenografie și de mizanscenă (care mizează pe folosirea inteligentă a profunzimii câmpului). În plus, cineasta rezistă tentației de a psihologiza, de a crea legături cauză-efect în construcția narativă, deși scenele comunică între ele – subteran – cu finețe și discreție.

Asemănarea cu Porumboiu se manifestă deopotrivă printr-o anume abstractizare și printr-o tratare în cheie ludică a dialogurilor (intelectualizate și, parțial, improvizate – așa cum a afirmat însăși regizoarea).

Nimic spectaculos nu se întrevede în această „poveste” reținută despre o tânără doctorandă în inginerie seismică (jucată de actrița Elena Popa) care își împarte viața între prieteni (Andrei Enache și Iris Spiridon), un amant (Emilian Oprea – „De ce eu?”) și părinți (care sunt chiar cei ai cineastei – Dan și Magdalena Lungu), de a căror protecție financiară pare a încerca să scape.

Folosirea propriilor părinți (actori neprofesioniști) și a unui personaj central feminin (un posibil alter-ego, în limbaj clasic) sugerează eventuala latură „autobiografică” evidențiată încă din titlu de Ana Lungu. Este imposibil și, în fond, inutil de stabilit însă cât din acest lungmetraj observațional de interior și construit din cadre fixe ia forma unui (pseudo)film-jurnal și cât este ficțiune despre încercarea unei tinere de a se elibera de dependența celor din jur și din prizonieratul rutinei.

Există destule piste spre posibile conflicte în „Autoportretul unei fete cuminți”: de o parte se situează protagonista, Cristiana, iar de cealaltă, succesiv, prietenii, amantul și părinții (în special tatăl). Însă tensiunile sunt înăbușite înainte de orice defulare explozivă, fiind constant aplanate, sugerate (și lăsate să se acumuleze în personajul central, „fata cuminte”, fără a se revărsa, în final, cu morală, așa cum s-ar fi întâmplat într-un deznodământ convențional).

INFO

Autoportretul unei fete cuminți (România, 2015)
Scenariu & Regie: Ana Lungu
Distribuție: Elena Popa, Andrei Enache, Iris Spiridon, Emilian Oprea, Dan Lungu, Magdalena Lungu

Rating: ●●●○○

Foto: Marius Olteanu / Mandragora

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.