Bacantele, de Euripide. O tragedie ce îndeamnă la meditație
https://www.ziarulmetropolis.ro/bacantele-de-euripide-o-tragedie-ce-%c3%aendeamn%c4%83-la-medita%c8%9bie/

CĂRȚI DE NEOCOLIT Antichitatea greacă a dat omenirii scriitori memorabili. Dramaturgia în expresia ei tragică este reprezentată mai cu seamă de Eschil, Sofocle şi Euripide.

Un articol de Georgeta Filitti|24 iulie 2018

Independent, sensibil la onoruri, gata să ia hotărâri rapide, misogin, Euripide (484-406 în. Chr.) a rămas cu cele mai multe piese ajunse până la noi.

A concurat la mai multe festivaluri de artă dramatică din epocă și primul succes l-a obținut în anul 441. Dar nu pare mulțumit și părăsește Atena dând curs invitației regelui Macedoniei. În țara regelui avea să-și găsească sfârșitul. Informațiile despre viața lui pendulează între adevăr și fantezie. Se pare că a avut o soție imposibilă și trei fii. Unul din ei i-a pus în scenă Bacantele. Au rămas de la el 19 piese (pentru patru a fost premiat), din 92 câte i se pun în seamă.

Euripide se deosebește de ceilalți autori de tragedii prin subiectele abordate.  A fost socotit iconoclast pentru că a refuzat să se inspire din legendele și miturile ce populaseră până la el dramaturgia greacă. Zeii invocați de Homer i-au părut banali și capricioși; când apar în piesele sale sunt folosiți doar ca un subterfugiu scenic: prin gura lor își poate informa spectatorii fără ca ei să se implice efectiv în acțiune.

Euripide creează personaje cu virtuți și defecte, cu pasiuni și slăbiciuni proprii omului obișnuit. De aici suferința, situațiile îngrozitoare generate de imoralitate ori pierderea rațiunii care de atâtea ori îi stăpânește pe oameni. Dragostea și nebunia sunt trăirile predilecte ilustrate în tragediile sale. Portretizarea feroce a unor femei i-a atras bănuiala că ar fi misogin. Aristofan, irezistibilul ironist, a contribuit și el, decisiv, bătându-și joc ori de câte ori a avut prilejul, de această aplecare a lui Euripide de a înfățișa femei monstru.

Piesele lui aduc câteva inovații în arta spectacolului: prologul explică subiectul piesei iar la final un zeu (deus ex machina) le vorbește spectatorilor despre soarta personajelor. Și într-un caz și într-altul, Euripide s-a apropiat ca nici un alt predecesor sau contemporan de publicul său. În același spirit el a redus semnificativ rolul corului în susținerea acțiunii.

Succesul pieselor sale se exprimă și prin realismul lor. Bacantele rămâne capodopera sa. A fost scrisă în anul 405 și intriga este următoarea: zeul Dionysos vine din Asia în Grecia pentru a-și impune cultul orgiastic. Se deghizează în tânăr chipeș și se înconjoară de un cor de preotese. La Teba este respins de locuitori care nu-i recunosc divinitatea. Mai mult, regele Penteu încearcă să-l aresteze. Ca să-și dovedească puterea, Dionysos tulbură mințile lui Penteu și îl duce în munți. Apoi o trimite pe Agave, mama regelui, după el. Însoțită de alte tebane, ea își ucide fiul și vine cu capul lui înapoi la Teba. Tatăl ei, Cadmus, văzând oroarea, încearcă s-o facă să-și vină în fire. Disperată, aceasta exclamă: ”Nemernica de mine, cum să strâng la piept sărmanu-i trup? Eu nu cutez să-l mai ating. În ce fel cântecul de jale să i-l cânt?” Și apoi: ”Sub vălu-acesta voi ascunde capul tău, Și mădularele-ți în sânge crud, pe care unghiile mele le-au brăzdat..” Dar remușcările sunt de prisos. O așteaptă exilul perpetuu. Iar Dionysos prorocește fără milă: ”Nu vreau s-ascund urgiile ce vor lovi acest popor… Nici unul, niciodată, nu va mai vedea pământul țării”.

Prin tragismul ei sfâșietor, piesa lui Euripide e un avertisment față de efectele catastrofale ale ritualurilor orgiastice , în speță ale oricărei forme de pierdere a limpezimii de gândire prin drogare cu cele mai felurite mijloace.

Din restul pieselor  amintim: Medeea, Hyppolit, Electra, Troienele, Ion, Ifigenia în Taurida, Ifigenia în Aulida, Alcesta. Pe baza unora s-au scris librete de operă, cum a fost cazul pentru ultimele două, folosite de C. W. Gluck. Unele s-au jucat pe scenele teatrelor noastre.



28
/01
/21

Născut pe 28 ianuarie 1936, scriitorul albanez Ismail Kadare împlinește astăzi 85 de ani, ocazie cu care vă oferim un amplu fragment din cea mai nouă carte a sa disponibilă în limba română – volumul de memorii „Dimineți la Café Rostand” (Editura Humanitas Fiction, 2021, colecția „Raftul Denisei”, traducere de Marius Dobrescu).

25
/01
/21

CARTE DE CINEMA Diversele evoluţii ale tehnologiei audiovizuale din ultimii ani au adus o formă inedită de comentariu despre cinema – eseul-video. Criticul Irina Trocan i-a dedicat o substanţială carte, „Audiovizualul în opoziţie” (2020), în care discută de asemenea şi cinema-ul eseu.

24
/01
/21

Vă invităm într-o călătorie la nivel înalt în America, prin intermediul primului volum din „Pământul făgăduinței” (Editura Litera, 2020), autobiografia președintelui Barack Obama (2009-2017), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (2009).

22
/01
/21

Puține dintre scriitoarele care s-au impus în ultimii ani ajung să fie citite și în limba română. În rafturile librăriilor de la noi găsim doar câteva dintre nenumărate cărți demne de atenție din lumea întreagă.

22
/01
/21

Institutul Francez din România organizează și anul acesta ediţia locală a Nopţilor Lecturii, la Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, sărbătorind astfel lectura în toate formele ei, prin organizarea de întâlniri cu scriitori, mese rotunde, ateliere de lectură în franceză şi română pentru cei mici, jocuri, lecturi muzicale, concursuri etc.

18
/01
/21

Anansi de la Editura Pandora M, cea mai nouă colecție românească dedicată literaturii universale, începe în forță acest an. Șase titluri noi vor poposi în librăriile fizice și online din întreaga țară în primele două luni ale lui 2021 din cele aproape 40 aflate în plan pentru noul an.

18
/01
/21

Anul 2021 a început pentru cu o dublă premieră: cunoscutul scriitor Iv cel Naiv se alătură listei de autori români a editurii și va publica primul său roman, anunță Editura Trei. Cartea va fi disponibilă în librării la sfârșitul lunii februarie.

13
/01
/21

Publicată pentru prima dată în Franța în 2020, cartea scrisă de Simone de Beauvoir în 1954, anul în care i se decerna Premiul Goncourt, și dedicată prietenei sale Zaza Lacoin, este disponibilă și în limba română, la Editura Litera. „Inseparabilele” este o nuvelă memorabilă despre prietenie și condiția femeii de-a lungul timpului.

13
/01
/21

Aflată în pregătire în colecția „musai” a Editurii Art, în traducerea lui Virgil Stanciu, „Anul fugarilor” semnată de britanicul Sunjeev Sahota este o carte despre migrație și lumea în care trăim, distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură și finalistă Booker Prize.