Bangkok, orașul de pe altă planetă
https://www.ziarulmetropolis.ro/bangkok-orasul-de-pe-alta-planeta/

Pentru turistul care pune pentru prima dată piciorul în Asia, Thailanda e o altă planetă. Cu amestecul lui fascinant de zgârie-nori şi mizerie, cu aglomeraţia lui teribilă, cu tuk-tuk-urile care se strecoară peste tot şi trenurile suspendate, cu mâncarea preparată în plină stradă, cu aromele lui tari, cu ghirlandele de flori, cu templele ca-n poveşti, Bangkokul nu seamănă cu nimic.

Un articol de Monica Andronescu|28 septembrie 2017

Am ajuns în Bangkok într-o duminică, la prânz, și, după infinitele formalități pentru primirea vizei, îngreunate din plin de MAE, care nu oferă pe site informații complete și corecte, un șofer de taxi între două vârste ne-a introdus în nebunia orașului pe repede înainte, vorbind în englezo-thailandeza lui superbă. Când am ajuns la hotel, pe malul râului Chao Phraya, soarele începea să apună și imaginea era copleșitoare: un amestec teribil, dătător de fiori, de SF cu… ev mediu. Și senzația că ești prins undeva între timpuri paralele, cât traversezi râul de pe un mal pe altul, cât traversezi o stradă, cât ridici privirile de pe un trotuar până la trenul suspendat, rămâne valabilă cât timp rămâi în Thailanda. E greu de imaginat un spațiu al contrastelor mai puternic de-atât. Și trebuie spus de la început: de Bangkok te îndrăgostești pe loc și pentru totdeauna sau îl detești. Nu există cale de mijloc.

Întâi de toate, pentru că e murdar. E teribil de murdar. Pe scurt, în Bangkok igiena nu există… Pentru europeanul crescut cu normele UE, cu mâncare ambalată aseptic, cu șervețele și mănuși pentru luat pâinea la supermarket, Bangkokul va fi un șoc. Dar trebuie s-o spunem: cel mai gustos șoc din lume. Pentru că nimic nu se compară cu gusturile și aromele de pe străzile Thailandei… Însă asta, dacă reușești să faci abstracție de tot, să nu te gândești prea mult la cum au fost curățate fructele absolut delicioase – cel mai bun ananas și cel mai bun mango se mănâncă pe stradă –, să nu te gândești cum au fost făcute sosurile în mijlocul străzii și cum îți sunt servite în punguțe legate la gură, să nu iei în seamă că mai toate ingredientele se amestecă și se așază pe farfurie cu degetele goale, că nu știi exact din ce carne sunt făcute frigăruile alea absolut delicioase, care fac să-ți lase gura apă… Astea sunt mofturi, iar în Thailanda redescoperi plăcerea simplă, pură și nesofisticată de a te bucura de tot felul de lucruri. Plăcerea de a mânca simplu, cu mâna, un pește în crustă de sare și umplut cu ierburi aromate, luat direct de pe grătar (cel mai bun pește pe care l-ai mâncat vreodată) – pentru că furculițe sau alte obiecte de genul ăsta nu există – la o terasă improvizată din zona de street food de la Asiatique Market, pe malul râului. Plăcerea de a savura o felie de mango cu orez, cumpărat de la o tarabă din mijlocul străzii în Khao San. Plăcerea de a mânca un sos delicios de „morning glory”, un fel de algă ireal de bună, gătită pe flacără deschisă, la o fermă de lângă Bangkok, unde stai la o masă de lemn, în curte, la umbra unui pomelo și ai în față orez gătit în frunze de banan. Plăcerea de a savura o frigăruie din Dumnezeu știe ce carne, în chiar prima seară în care pui piciorul în Bangkok, în timp ce te adăpostești sub o copertină și aștepți să treacă ploaia care cade în valuri și creează la ora aceea a înserării o senzație de irealitate… Iar în fața ta, o femeie cu o pelerină de ploaie, din care abia se zărește, își strânge la repezeală toneta cu bunătăți și pleacă pe o motocicletă, pierzându-se în mulțimea uriașă care o înghite imediat.

Bangkok nu e un oraș pe care să-l vezi în două zile, așa cum e bifat în cele mai multe dintre excursiile organizate de agențiile de turism, în drum spre altceva – de obicei spre insulele minunate ale Thailandei, mai nou la mare modă în programele agențiilor de la noi. Bangkok e un oraș cu al cărui ritm trebuie să te împrietenești, să îl accepți și să te accepte, e un oraș în care trebuie să te rătăcești, al cărui ritm dement trebuie să-ți dai voie să-l trăiești. Pentru că, dincolo de minunatele temple în care te simți pe un alt tărâm, a căror arhitectură nu seamănă cu nimic, fascinantă e însăși viața locurilor și fascinant e acest teribil contrast între lux și sărăcie. Și, poate, mai mult decât orice, incredibila senzație de liniște, de relaxare, pe care ți-o lasă oamenii, în ciuda ritmului dement al orașului, în care să traversezi o stradă e o aventură întreagă, pentru că nimănui nu-i trece prin cap să respecte vreo normă de circulație…

În Bangkok trebuie pur și simplu să mergi pe străzi, de dimineața până seara, și să te uiți la oameni. Nu seamănă cu noi. Cei mai mulți sunt săraci, foarte săraci, dar zâmbesc, gătesc la colțul străzii, într-o tonetă improvizată, cu o butelie de gaz și o flacără pe care sfârâie mereu o tigaie cu ceva și te îmbie să guști, îți vând fructe cu forme ciudate și te îmbie să guști – un rambutan cu coaja păroasă și cu gust dulce acrișor, sau niște mangosteen cu fructe ca niște căței de usturoi dulci și aromați, sau celebrul durian, regele fructelor, cu aroma greu de suportat și din această cauză interzis în anumite hoteluri sau în metrouri – sau te invită la un masaj thailandez… Toate, la prețuri derizorii. Alții te vânează să-ți vândă chilipiruri, iar alții să te ducă cu tuk-tuk-ul – acest simpatic mijloc de transport care te poartă ca vântul și ca gândul prin traficul infernal din Bangkok, unde înghiți la greu gaze de eșapament și admiri în mare viteză peisajul, în timp ce te uiți cum se bălăngăne în viteză superba ghirlandă de flori care atârnă pe parbriz (există o tradiție care spune că fiecare mașină și fiecare tuk-tuk trebuie să poarte în fiecare zi un mic șirag de flori proaspete pentru îmbunarea spiritelor…) și te ții strâns de ce apuci, ca să nu te zboare când șoferul o ia pe contrasens și face cine știe ce manevră bruscă.

Bangkokul e un paradis al florilor. Iar o vizită în piața de flori e absolut de neratat. Buchete uriașe de orhidee, de nuferi, de toate florile lumii, unele pe care nu le-ai mai văzut niciodată, ghirlande de flori proaspete, împletite pe loc, trandafiri și te miri ce altceva… toate cu parfumuri „cum numa-n vis”… Și la trei pași mai încolo, când ieși în spatele pieței, într-o după-amiază, la apus, ești sufocat de mirosuri urâte și de o mizerie teribilă și zărești un cățel tuns, stând cuminte lângă un coș de gunoi. Așa e Bangkok, un amestec de arome de mâncare, de fructe exotice, de durian descojit în mijlocul trotuarului și vândut la kilogram pe un cântar dintr-ăla vechi, cu balanță, de flori delicate și… de gunoi.

Sunt multe locuri în care e musai să mergi în Bangkok, iar cele mai importante sunt, desigur, templele. Nu știu care e cel mai frumos dintre ele, poate Wat Arun, cel care parcă iese din apă, cu dantela lui de piatră, stranie, absolut nepământească și a cărui imagine, pe partea cealaltă a râului, se vede ireal mai ales la apusul soarelui – una dintre cele mai frumoase imagini din Bangkok este aceea când vaporul se apropie de Wat Arun. Poate la fel de frumos e celebrul Templu al lui Buddha de Smarald, în fond emblema orașului, cu cei doi demoni uriași care păzesc intrarea și cu arhitectura lui ciudată, ca de pe altă planetă, și cu poveștile lui cu tot. Poate și mai frumos este Wat Pho, templul care adăpostește o statuie uriașă a lui Buddha odihnindu-se. Un loc ca o călătorie pe o planetă Marte, într-un viitor indecis, în care te rătăcești printr-un labirint de curți și uși, și statui în culori și forme stranii, ca o pădure de simboluri pe care nu le înțelegi, dar care te fascinează și al căror mister îl simți, îl respiri, îl savurezi și nu i te poți opune.

Și, dacă templele sunt de neratat, la fel este și o călătorie pe Chao Phraya. Și cel mai bine nu cu un vapor turistic, ci cu unul local, cel cu steguleț portocaliu – e mai ieftin și poți lua pulsul orașului și al vieții oamenilor mult mai bine. Ideal e să te urci în el la Sathorn Pier, la cheiul principal și să faci un tur întreg, să te uiți pur și simplu la clădirile de pe mal. Apa are culoarea nămolului, e tulbure și furioasă și cară mereu tufe verzi, aduse de prin zona canalelor. Priveliștea e fascinantă. O călătorie în timp în ambele direcții, la doi pași distanță. Și de departe cele mai fascinante sunt locuințele lacustre, cu tot farmecul lor de nepovestit, cu sărăcia și poveștile pe care le ghicești în spatele fiecărei ușițe de lemn care dă înspre o scară ce coboară spre apă, cu plantele lor verzi și colorate, atât de pitorești. Iar ideal e să mergi până pe canalele din Thonburi, la marginea Bangkokului, unde viața localnicilor care-și întind rufele pe sârmă e la un metru distanță. O călătorie pe Chao Phraya îți dă cel mai bine măsura felului în care se amestecă lucrurile în Bangkok, unde, lipit, aproape, de o locuință lacustră vezi un hotel de lux, iar ceva mai departe un templu strălucitor.

Fără o călătorie la o piață plutitoare, pleci, clar, mai sărac din Bangkok. E musai să trăiești experiența, să te plimbi în viteză cu barca cu coadă pe canale și să te stropească apa, în timp ce treci în viteză printre plante exotice, e musai să te urci în gondolă la, să zicem, cea mai cunoscută (din păcate, prea turistică piață plutitoare) Damnoen Saduak, și să negociezi pentru cine știe ce flecușteț îți face cu ochiul, în timp ce gondolierul mormăie ceva în thailandeză și te poartă de la o tarabă la alta. E musai să mergi într-o seară și-n China Town. E mizerie multă și o aglomerație teribilă, sunt multe firme luminoase uriașe, sunt mulți vânzători pe stradă, miroase teribil a mâncare, dar e fascinant. Și-ar fi păcat, dacă te nimerești în weekend la Bangkok, să nu mergi la Chatuchak, una dintre cele mai mari piețe de weekend din lume, unde poți găsi orice, de la haine la mâncare și de la mobilă și antichități la animale de companie. Experiența e unică! Plus că e cel mai potrivit (și mai ieftin) loc pentru cadouri. Dar, de dragul contrastelor, musai trebuie vizitat și mall-ul, uriașul mall din Siam, la fel și celebrul Terminal 21 din Sukhumvit, unde, se pare, e cel mai igienic street food din Bangkok. Și, tot de dragul contrastelor, după ce ai bătut orașul cu tuk-tuk-ul (neapărat negociat la sânge!!!), n-ai voie să ratezi o plimbare cu autobuzul. Măcar două stații. E din alt secol, serios!, și te simți ca-ntr-un film. Și, mai ales, n-ai voie să ratezi o călătorie cu celebrul lor BTS, metroul suspendat, care trece printre zgârie-nori și, de data asta, te simți ca-ntr-un roman SF.

Altminteri, după ce ați cumpărat biletul de avion până în Bangkok, treaba e simplă. Bangkokul e un oraș ieftin. Mai exact, un hotel de patru, chiar cinci stele îl puteți găsi la preț de trei stele din Europa – e-adevărat în sezonul musonic. (Și că tot veni vorba, nu vă speriați de ploaie în sezonul musonic, plouă maxim o oră pe zi și nu în fiecare zi. Și nici de țânțari nu vă speriați, luați un spray, dar mai mulți sunt în București când nu stropește primăria…) Iar mâncarea e chiar foarte ieftină, dacă nu vreți să mâncați în restaurante de lux. (O masă la un restaurant thai, pentru două persoane, nu costă mai mult de 60-70 de lei. Și e pe săturate.) Deși… o seară în care să urcați în Lebua Tower, unul dintre cele mai înalte skybar-uri din Bangkok, cu o priveliște impresionantă asupra orașului, ar merita s-o treceți în program, chiar dacă acolo un cocktail costă aproape cât mâncarea pe două zile. Așa, de dragul experienței… Dacă nu, încercați orice alt skybar, merită să vezi orașul de sus.

Ce rămâne după o călătorie în Bangkok? Zâmbetul oamenilor, o plimbare cu elefantul (de fapt, era elefănțică, avea 40 de ani și o chema Boban) în timp ce elefantul traversează un râu la care aproape ajungi cu picioarele și începe o ploaie torențială, o pădure nesfârșită de palmieri, zărită pe geamul autobuzului, aromele de fructe, gustul de ananas, umezeala unei nopți în care bei un cocktail pe malul râului și privești vapoarele de croazieră, coșurile uriașe cu orhidee, masajul (o, da, masajul, oriunde, la orice oră!), gustul de „morning glory”, apusul soarelui peste Chao Phraya…

 

 

06
/11
/16

Romanul de dragoste are milioane de fani în toată lumea, iar de-a lungul istoriei multe dintre titluri au iscat scandaluri serioase. Ziarul Metropolis vă oferă un top al celor mai frumoase romane de dragoste din toate timpurile, zece povești pe care trebuie să le citești într-o viață.

28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

20
/09
/16

Timișoara va fi Capitală europeană a culturii în anul 2021. Anunțul a fost făcut vineri și oamenii au plâns de bucurie când au aflat. Care este pulsul străzii și cum se vede „cultura” din mijlocul mulțimii?

11
/09
/16

Am fost la cinema, ba chiar la mall, să văd Sieranevada (propunerea României pentru Premiile Oscar, da?), scris și regizat de Cristi Puiu. Am plătit bilet, am luat loc în sală. Îmi place să înjur pe banii mei, da? Era o vineri și era un amurg. Nu eram douăzeci de oameni la film. Și uite care e treaba.

05
/09
/16

Pentru a înţelege mai bine cinematografia, este întotdeauna util să revenim la filmul mut, a cărui diversitate a fost remarcabilă. Acolo s-au pus bazele gramaticii vizuale, prin căutările marilor cineaşti-pioneri, aşa cum reaminteşte volumul nou apărut „Limbajul cinematografic în era filmului mut”, de Silviu Şerban.

14
/08
/16

Dragă domnule Zweig, vă scriu tocmai din Europa de Est, în anul 2016, după Hristos, pentru a vă informa că, așa cum v-ați temut, lumea a continuat să-și piardă mințile...

22
/07
/16

În Piazza Navona e cald, e torid, sunt grupuri de asiatici care zumzăie și fac poze la orice, sunt o mulțime de turiști care-și fac selfie în orice colțișor, zâmbind frumos și seducător în ecranul telefonului așezat pe bățul de selfie, ca să surprindă, desigur, și „obiectivele”, adică pe ei lângă „obiective”...

21
/06
/16

"Filmul „Poziția copilului”, , regizat de Călin Netzer, a fost foarte tulburător pentru mine. E un film despre întreaga noastră societate, despre cum ieșim dintr-un fel de a trăi și intrăm în altul, ceea ce pentru unii oameni e imposibil. A fost o onoare să fac parte din juriul care a hotărât premiul pentru acest film." - Tim Robbins