Barack Obama. Al 44-lea președinte american, în 44 de fraze
https://www.ziarulmetropolis.ro/barack-obama-al-44-lea-presedinte-american-in-44-de-fraze/

Vă invităm într-o călătorie la nivel înalt în America, prin intermediul primului volum din „Pământul făgăduinţei” (Editura Litera, 2020), autobiografia preşedintelui Barack Obama (2009-2017), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (2009).

Un articol de Alina Vîlcan|24 ianuarie 2021

1. Dintre toate elementele care compun Casa Albă – încăperi, coridoare sau puncta de referință – cel mai mult am îndrăgit Colonada Vestică.

2. Îmi amintesc că eram în liceu când am început să pun întrebări – despre absența tatălui meu și despre alegerile mamei mele; despre faptul că trăiam într-un loc în care prea puțini oameni arătau ca mine.

3. Interesul meu față de cărți explică probabil de ce nu numai că am supraviețuit liceului, dar am intrat la Occidental College în 1979 cu un bagaj subțire, dar consistent de cunoștințe politice și cu o serie de păreri necoapte pe care le împărtășeam colegilor de cămin seara târziu.

4. Privind în urmă, îmi dau seama cât de stânjenitor e să recunosc faptul că, în primii doi ani de facultate, curiozitatea mea intelectuală s-a suprapus cu interesul față de anumite femei pe care încercam să le agăț; citeam Marx și Marcuse ca să am ce discuta cu socialista cu picioare interminabile care locuia în căminul meu; Fanon și Gwendolyn Brooks ca s-o impresionez pe studenta de la sociologie cu pielea catifelată care nici nu mă băga în seamă; Foucault și Virginia Woolf pentru bisexuala grațioasă care se îmbrăca aproape întotdeauna în negru.

5. Cei doi ani petrecuți la Occidental College au reprezentat zorii deșteptării mele politice.

6. Când eram tânăr, mă iritau cărțile care desființau caracterul exceptional al Americii; mă lansam în lungi polemici cu prietenii care insistau că hegemonia americană era sursa oprimării din întreaga lume.

7. Entuziasmul vine să compenseze o sumă întreagă de defecte, le spun fiicelor mele – cel puțin așa au stat lucrurile în cazul meu în anii de la Harvard.

8. În anul doi (n.r.: pe când studia Dreptul la Harvard) am fost ales primul redactor-șef de culoare al revistei Law Review, ceea ce a generat puțină vâlvă în presa națională.

9. Când ne-am cunoscut, Michelle LaVaughn Robinson practica deja avocatura; avea 25 de ani și era asociată a firmei Sidley & Austin din Chicago, unde am lucrat în vara de după primul an de drept.

10. După ce am ieșit împreună câțiva ani, m-am căsătorit cu Michelle la Trinity United Church of Christ pe 3 octombrie 1992, iar la ceremonia religioasă au asistat peste 300 de prieteni, colegi și membri ai familiilor noastre, înghesuiți cu bucurie pe băncile din biserică.

11. De regulă, cea mai mare provocare pentru un proaspăt senator la Washington este aceea de a atrage atenția asupra activității sale, numai că eu am avut de-a face exact cu opusul acestei situații; în comparație cu statutul meu de viitor senator, agitația care se crease în jurul meu devenise deja amuzantă.

12. Ceea ce îmi plăcea nespus în Senat era capacitatea pe care mi-o conferea de a influența politica externă, un aspect inexistent  în legislativul statal (n.r.: înainte de a fi ales senator la Washington, Obama a făcut parte din legislativul statului Illinois).

13. Rar mi se întâmplă să treacă o săptămână fără ca vreun prieten, vreun susținător, vreo cunoștință sau un necunoscut să nu-mi spună că au știut că voi ajunge președinte din clipa în care m-au văzut sau m-au auzit vorbind la televizor.

14. Într-o dimineață însorită de februarie în 2007, am urcat pe o scenă din fața clădirii Old State Capitol din Springfield – în același loc în care Abraham Lincoln rostise cuvântarea „House divided” („Casa dezbinată”), pe vremea când făcea parte din legislativul statului Illinois – și mi-am anunțat candidatura la președinție.

15. Faptul că am decis să candidez, cu toate că Hillary se număra printre contracandidații mei, a avut mai puțin de-a face cu defectele ei și mai mult cu sentimental că, pur și simplu, nu avea cum să scape de resentimentele, dușmănia și judecata aspră rezultate după anii în care Bill Clinton fusese președinte la Casa Albă.

16. Voiam să le dovedesc negrilor, albilor – americanilor de orice culoare – că puteam depăși vechea mentalitate; că puteam aduna o majoritate muncitoare în jurul unui program progressist; că puteam situa chestiuni ca inegalitatea sau lipsa oportunităților educaționale în centrul dezbaterii naționale, pentru ca, mai apoi, să îndeplinim promisiunile făcute.

17. Caroline Kennedy și-a anunțat sprijinul pentru candidatura mea într-un editorial publicat pe 27 ianuarie în New York Times, sugerând cu generozitate că, datorită campaniei noastre, înțelesese pentru prima oară cum reușise tatăl ei să inspire atâția tineri americani.

18. Nu sunt superstițios din fire.

19. Cu toate că am vizitat de nenumărate ori Casa Albă în calitate de senator al Statelor Unite, nu am văzut niciodată Biroul Oval până să fiu ales președinte.

20. Am observat la Washington o nostalgie omniprezentă pentru vremuri de mult apuse ale cooperării între partide pe Dealul Capitoliului, asta și înainte să fiu ales președinte, dar și în timpul mandatelor mele.

21. Pentru cei ce lucrau cu mine la Casa Albă, descendența mea exotică nu era o problemă – sau, dacă era, nu lăsau să se vadă asta.

22. Foarte curând a devenit limpede pentru toți că încercarea de renunțare la vechile practici de combatere a terorismului și instituirea unor metode noi acolo unde era nevoie avea să fie un efort laborios și dureros.

23. Orice meserie are partea ei de neprevăzut.

24. Am terminat redactarea discursului (n.r.: de primire a Premiului Nobel pentru Pace) abia în toiul nopții, la bordul Air Force One, în timp ce Michelle dormea în cabina noastră, iar privirea mea obosită era din când în când atrasă de spectacolul lunii spectrale deasupra Atlanticului.

25. Atunci când am candidat la președinție, le-am promis americanilor un altfel de politică externă decât cea practicată înainte de 11 septembrie.

26. Irakul și Afganistanul ne-au oferit niște lecții triste despre rapiditatea cu care opțiunile unui președinte se îngustează odată cu declanșarea unui război.

27. Eram ferm hotărât să schimb un anume gen de mentalitate care pusese stăpânire nu numai pe administrația Bush, ci pe întregul corp politic de la Washington – o mentalitate care vedea pretutindeni o amenințare, care exprima o mândrie perversă când se acționa unilateral și care vedea acțiunea militară ca pe un instrument obișnuit în abordarea provocărilor politicii externe.

28. Din momentul în care mi-am preluat mandatul, atitudinea publică față de Statele Unite s-a tot îmbunătățit în întreaga lume, ceea ce demonstra că activitatea noastră diplomatică de început începea să dea roade.

29. Adevărul e că am uitat multe din limba oficială din Indonezia, cu excepția formulelor de salut și a felurilor de mâncare.

30. Spre deosebire de tatăl său, George W. Bush și membrii administrației sale au minimalizat în mod activ dovezile încălzirii globale și au refuzat să participe la efortul internațional de reducere a efectului de seră, în ciuda faptului că, în prima jumătate a mandatului său, Statele Unite au fost cel mai mare emițător de dioxid de carbon din lume.

31. Privind în urmă, îmi imaginez uneori un univers paralel în care Statele Unite, o țară fără rival imediat după sfârșitul Războiului Rece, și-a pus uriașa putere și autoritate în slujba luptei pentru stoparea schimbărilor climatice.

32. Femeile de toate rasele din cabinetul meu nu aveau motive de îngrijorare privind adaptarea la locul de muncă; în clădirile în care lucrau, ocupau funcții de conducere și restul personalului trebuia să se adapteze nevoilor lor.

33. Femeile și persoanele de culoare de la Casa Albă au fost totuși nevoiți să facă față – de multe ori și într-un grad mai mare sau mai mic – acelorași întrebări sâcâitoare, acelorași frustrări și îndoieli de care se loveau omologii lor în alte medii profesionale, de la apartamentele puse la dispoziție de corporații până la departamentele universitare.

34. Un președinte nu are altă alternativă în afară de gestionarea mai multor sarcini deodată, și asta în permanență.

35. Casa Albă nu arăta niciodată mai frumos decât cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

36. Privind în urmă, mă gândesc uneori la vechea întrebare despre cât de mult atârnă particularitățile liderilor în construirea istoriei, și dacă aceia dintre noi care acced la putere sunt doar niște vase comunicante ale curentelor adânci și implacabile ale timpurilor sau dacă suntem măcar parțial autori ai lucrurilor ce vor urma.

37. Contrar părerilor din lumea arabă (și ale unui număr destul de mare de jurnaliști americani), Statele Unite nu sunt acel mare păpușar ce trage miraculous sforile țărilor cu care face afaceri.

38. Trebuia să decid dacă voi autoriza sau nu un raid în inima Pakistanului pentru a vâna un obiectiv pe care toți îl cunoșteam – Osama bin Laden – și, indiferent de alte probleme, aveam sentimentul că, dacă operațiunea eșuează, nu aveam să mai obțin un al doilea mandate ca președinte.

39. Încă de la prima mea declarație publică despre reacția Americii la evenimentele din 11 septembrie și de la anunțul că mă opuneam Războiului din Irak, cu ocazia mitingului din Federal Plaza din Chicago, în ajunul alegerilor pentru Senat din 2002, militasem pentru concentrarea forțelor în vederea aducerii lui bin Laden în fața justiției.

40. Eliminarea lui bin Laden era, de asemenea, hotărâtoare pentru obiectivul meu de a reconfigura strategia americană de combatere a terorismului.

41. Osama bin Laden – nume de cod „Geronimo” pentru această misiune – omul răspunzător pentru cel mai abominabil atac terorist din istoria Americii, omul care dispusese uciderea a mii de oameni și declanșase o perioadă tumultuoasă din istoria lumii, fusese adus în fața judecății de către o echipă de pușcași marini americani.

42. Voiam, de asemenea, să subliniez din nou că lupta noastră era dusă împotriva al-Queda, nicidecum împotriva Islamului.

43. Chiar și după ce entuziasmul oamenilor s-a mai potolit, toți cei de la Casa Albă au simțit o schimbare în starea generală de dispoziție a cetățenilor în zilele imediat următoare raidului de la Abbottabad (n.r.: în timpul căruia a fost capturat Osama bin Laden).

44. Cât despre poporul american, raidul de la Abbottabad fusese un fel de purificare.

Entuziasmul vine să compenseze o sumă întreagă de defecte, le spun fiicelor mele – cel puțin așa au stat lucrurile în cazul meu în anii de la Harvard. (Barack Obama)

Fragmente din volumul „Pământul făgăduinței”, de Barack Obama, Editura Litera, 2020, traducere de Diana Popescu Marin.
Foto: Time Magazine

15
/02
/22

Editura Humanitas Fiction și Institutul Cervantes din București vă invită miercuri, 16 februarie, ora 19.30 la o întâlnire online cu scriitorii Francesc Miralles și Ángeles Doñate prilejuită de lansarea romanului Un ceai la capătul lumii – recent apărut în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu – un roman memorabil despre aventura vieții, inspirat de povestea reală, relatată în 2009 de revista Time, a japonezului Yukio Shige, care a salvat de la sinucidere aproape 700 de persoane. Participă: Scriitorii Francesc Miralles și Ángeles Doñate, Tudora Șandru Mehedinți, traducătoarea romanului, Ana Maria Onisei, scriitoare și jurnalist cultural și Dana Pîrvan, critic literar. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

14
/02
/22

Școala Gimnazială Nr. 194, București, în parteneriat cu Teatrul Evreiesc de Stat, cu sprijinul Inspectoratul Școlar al Municipiului București organizează marți, 15 februarie, de la ora 10.00, evenimentul on-line ”Cu cărțile deschise...”, cu prilejul Zilei Naționale a Lecturii.

10
/02
/22

Biblioteca Metropolitană București (BMB) prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București, sărbătorește Ziua Națională a Lecturii printr-o serie de activități online si offline. Astfel, la Palatul Parlamentului, scriitorul Petre Crăciun va susține un atelier de lectură pentru copii.

09
/02
/22

Pe 10 februarie, actorul Victor Rebengiuc împlinește 89 de ani. În rândurile care urmează, vă propunem o scurtă incursiune în biografia artistului care de-a lungul timpului a știut să se arate atât de generos pe scenă și atât de discret în afara ei. Din 2011, numele său se regăsește și pe Aleea Celebrităților din București, proiect inițiat de Teatrul Metropolis pentru a celebra valoarea artistică.

08
/02
/22

Premisa proiectului habits by Republica cultural, inițiat de Societatea Omului Sănătos, o serie de conversații despre impactul artei asupra psihicului și spiritului uman moderate de psihoterapeutul Gabriel Cicu (fondator al clinicii Color Mind din București) alături de patru artiști: scriitoarea Adela Greceanu, muzicianul Răzvan Popovici, coregrafa Judith State și pictorul Roman Tolici.

08
/02
/22

Una dintre cele mai așteptate traduceri ale acestui început de an, Numele celălalt. Septologie I-II – primul roman în ediție românească al lui Jon Fosse, cel mai jucat dramaturg european în viață – se află de scurt timp în librăriile fizice și online din întreaga țară. Cartea a apărut în traducere din limba norvegiană, în cadrul colecției Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.

08
/02
/22

În iarna și primăvara anului 2022, Editura Humanitas Fiction așază pe rafturile cititorilor săi peste 20 de titluri dintre cele mai frumoase ficțiuni din literaturile lumii, toate selectate de Denisa Comănescu: bestselleruri internaționale de neratat și apariții editoriale de excepție din colecția „Raftul Denisei“, proiecte de portofoliu și noi cărți din seriile de autori străini, precum și reeditări mult așteptate.

07
/02
/22

Editura Humanitas Fiction ne invită să descoperim cea mai nouă carte semnată de scriitoarea Isabel Allende. Lansat simultan în limbile spaniolă, engleză şi română pe 25 ianuarie 2022, romanul „Violeta” surprinde 100 de ani de istorie, din 1920, când gripa spaniolă ajunge pe continentul sud-american, până în 2020, când pandemia de Coronavirus răvăşeşte întreaga lume.

03
/02
/22

În toți și în toate există o parte întunecată, necunoscută, amenințătoare. Umbra fiecărui om și a fiecărui lucru atrage cu o forță magnetică scriitorii.

30
/01
/22

În proza scurtă rigoarea și libertatea se întâlnesc de multe ori în chip fericit. Uneori, reușita atinge cele mai înalte niveluri, iar literatura ajunge în noi teritorii și cucerește milioane de cititori. Este și cazul unor scriitori renumiți, de diverse origini, care au publicat proză scurtă, accesibilă și în limba română.

29
/01
/22

Apărut în limba română în colecția „Cărți cult” la Editura ART (traducere de Petre Solomon, 2021), romanul „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury reuşeşte performanţa de a fi deopotrivă o capodoperă a literaturii universale, un clasic al genului şi un bestseller.