BAS: „70% din piața de carte e în București. E dramatic!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/bas-70-din-piata-de-carte-e-in-bucuresti-e-dramatic/

Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) coordonează colecţia „Biblioteca Polirom”. BAS (39 de ani) este poet şi, din acest an, romancier. Cartea sa „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost primită cu entuziasm, primind elogii peste elogii. Ne-am întâlnit să stăm un pic de vorbă despre cărţi, nu neapărat ale noastre. A reieşit că situaţia nu e deloc roz. Iată.

Un articol de Andrei Crăciun|21 Iulie 2017

BAS, Cum e cu piața de carte din România?
A apărut astăzi (n.r. – la începutul lunii iulie) o știre în Publishers Weekly, în care se spune că gigantul Pearson și-a vândut 22% dintre acțiunile pe care le deținea la Penguin Random House în schimbul a 3.5 miliarde de dolari. Piața noastră de carte are toată șaizeci de milioane de dolari.

Asta explică multe.
Cam da. Se mai poate face ceva peste douăzeci de ani dacă începem să clădim ceva în învățământ. Nu să ne batem joc de el numind șaizeci de miniștri în zece ani.

Și probabil că piața de carte există în câteva orașe, iar în rest nu e nimic.
București, Iași, Cluj, Timișoara, vag Constanța și Brașov. Atât. 70% din piața de carte e în București, și asta zice tot. E dramatic! Am fost la Arad, la festivalul Discuția secretă. Acolo există o librărie – Corina. Nu mai există alte librării pentru că nu există cerere. Sunt orașe mari fără nicio librărie.

Sunt județe fără librării.
Bine-cunoscutul județ Teleorman, sigur că da. Nu cred că librăriile ne dor acum cel mai tare. Totul pleacă din copilărie. Manualele sunt jalnice. Nici cu manualele digitale nu le-a ieșit. Dacă nu citești în copilărie, nu mai citești niciodată.

Dumneata ai făcut și un festival de literatură.
Nouă ani l-am făcut, dar de-acum n-o să-l mai fac deloc, niciodată. N-am mai rezistat. Ar fi fost un clișeu să-l facem zece ani, dar… Bani-nema. Am ajuns să cerșim pe la primării. Ne-au zis că au alte evenimente – cinci sute de ani de când nu știu ce. Erau evenimente cu călușari. Banii mergeau la călușari. Asta e.

Are nevoie Bucureștiul de un astfel de festival? Cerere exista?
Eu cred că dacă ar fi făcut cu fonduri ca lumea, și să rămână și apolitic, da. Dacă e făcut pe bune, eu cred că ar avea succes.

FILIT e un exemplu că se poate.
Acolo se implică foarte mult autoritățile. Nici el nu e total apolitic, să nu uităm treaba asta. Nu vorbesc de rău FILIT-ul, nu mă înțelege greșit.

Cert e că l-ai avut și a murit. Prezinți regret?
Nu, în niciun caz. Am învățat multe chestii. Am cunoscut oameni mișto. Ediția cu Will Self și Jonathan Coe a fost memorabilă. Au venit scriitori din Brazilia, de la capătul pământului cum ar veni…

BAS E TRADUS ÎN RUSĂ. ȘI ÎN ALBANEZĂ

Dumneata ești tradus?
Am niște poezii traduse în rusă.

În rusă? Ți le-a tradus Vasile Ernu?
(râde) Nu, nu, nu. Soția lui Dumitru Crudu.

Doamna Crudu.
Ea. Mai am și o povestire tradusă în albaneză, într-o revistă.

Ești în rusă și albaneză. Nu penetrezi vestul?
Asta deja nu mai ține de mine. Deja aici își face treaba destinul, și editura care merge înspre târgurile de carte, își prezintă noutățile și de acolo – Doamne ajută!

Ți s-a epuizat primul tiraj la Copilăria lui Kaspar Hauser?
Am avut un prim tiraj micuț care s-a epuizat într-o săptămână după târgul de carte și am mai avut un al doilea tiraj, la fel de micuț, în care sunt acum.

Câți cititori ai avut?
O mie-două. Pare puțin, nu? Dar nici eu nu mă consider încă în apogeul creației. Abia acum scriu mai aplicat. Cred că dacă scrii zilnic o oră trebuie să fii handicapat să nu scrii mai bine.

Dar asta nu înseamnă că o să fii citit.
Dar nici nu vreau să spun că nu vreau să fiu citit. Vreau să fiu citit.

Care sunt scriitorii dumitale preferați? Faulkner?
Care mi-a mâncat ficații, când l-am tradus.

Sabato?
Mare de tot. James Joyce îmi mai place mult.

Și dintre cei vii?
Păi, ăștia nu-s vii? (
râde). David Grossman, Ian McEwan… Nu ratez nimic din ce scoate Ian McEwan. E așa de deștept și de talentat… Are o seriozitate care nouă, românilor, ne lipsește.

BAS PREGĂTEȘTE UN ROMAN DESPRE UN MILIȚIAN. ACȚIUNEA ARE LOC ÎN 1989

Ce ți-ai cumpărat dumneata din drepturile de autor de-a lungul vieții?
Din 300 de volume de poezie vândute? (
râde). Ce puteam să-mi iau? Acum, mi-aș lua discuri. Am redescoperit, de curând, muzica. Discuri, discuri, discuri! Manie compulsivă. Trebuie să strângem obiecte.

Le lași copiilor?
Băiatul are nouă ani, fata are șase, e mică. Băiatul nu citește decât obligat. Eu îi dau ceva, și el citește. Dar, mă rog, dacă îl vede pe taică-su că atâta face… ar trebui ori să urască obiceiul, ori să îl iubească. Îi place să citească, de fapt, dar se gândește tot timpul la altceva, la PlayStation. E mult mai ușor să iei un pistol și să îi căpăcești pe toți. Din fericire, eu primul calculator l-am primit în clasa a XI-a, când era deja format gustul pentru literatură. Ajungeam acasă, mă băgam în pat și citeam. Dar am avut și eu perioadele mele de obsedat cu jocurile.

Să tragem o cortină de fier peste dialogul nostru. O concluzie?
Să lăsăm o operă deschisă și să trecem spre persoana a III-a. Vreau să scriu un roman despre un inspector de Miliție. Acțiunea se petrece în 1989, cu puțin înainte de Revoluție, și pleacă de la un caz de necrofilie, real. Acum, citesc memorii de milițieni, pentru limbaj. Limbajul este genial, sunt agramați, dar folosesc și un limbaj foarte pompos în același timp.

De ce scriem noi cărți, BAS?
Pentru că altfel nu putem. Sunt oameni care nu pot să trăiască fără să-și cumpere o vilă, sau să-și pună gresie nouă, ca să coborâm un pic nivelul. Noi, cei care scriem, nu putem să nu scriem. Scriem pentru că scrisul este viața noastră. Nevastă-mea (n.r. – managerul cultural Oana Boca-Stănescu) a fost într-o sâmbătă la grădiniță, la o ședință cu părinții, și eu nu m-am dus. Se împrietenise ea cu niște părinți pe acolo. Și o femeie a întrebat-o: dar soțul, nu vine? Și nevastă-mea i-a spus, cu admirație: sâmbăta, bărbatul meu stă acasă și citește. La care aia îi zice: eu nu i-aș permite așa ceva!

Noi, cei care scriem, nu putem să nu scriem. Scriem pentru că scrisul este viața noastră.
(Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor)



26
/09
/18

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul și ești bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citești ce-a mai rămas din presa scrisă și se întâmplă același lucru. Iar pe rețelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îți propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

25
/09
/18

TURISM CULTURAL Am participat la începutul lunii septembrie la al treilea congres internațional dedicat lecturii, desfășurat la Astana, în Kazahstan, prilej de rodnice întâlniri cu stepa Asiei Centrale. Iată ce am aflat – așadar, o dare de seamă.

25
/09
/18

Organizatorii Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – FILIT au anunțat numele unui alt invitat de marcă, ce va fi prezent la Iași în perioada 3-7 octombrie 2018. Este vorba despre Veronica Roth, numărul 1 în topul „New York Times” al celor mai bine vânduți autori, pentru seria „Divergent” („Divergent”, „Insurgent”, „Experiment”).

24
/09
/18

Cartea „Djamilia” (traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu) a fost publicată în anul 2017 la Editura Allfa, parte a grupului editorial All, în colecția Strada Ficțiunii.

15
/09
/18

Vă invităm în sufrageria tapetată cu cărți recent deschisă la demisolul La Petite Bouffe-Cotroceni (Strada Doctor Louis Pasteur, nr 38). Totul începe cu o atentă selecție de titluri românești și străine, pentru adulți și copii, animate de întâlniri cu personalități din lumea culturală, lecturi în avanpremieră, seri muzicale, un salon literar lunar în care sunt discutate aparițiile editoriale care ne-au impresionat sau ne-au pus pe gânduri, o cafenea filozofică, evenimente pentru copii și un pubquiz.

14
/09
/18

Cătălin Dorian Florescu este invitatul primului eveniment Humanitas din această toamnă de la Librăria Cișmigiu. Marți, 18 septembrie, de la ora 19, Cătălin Dorian Florescu, laureat al Premiului Literar Andreas Gryphius 2018 pentru întreaga operă, va purta un dialog cu publicistul Cristian Pătrășconiu despre cel mai recent roman al său, Bărbatul care aduce fericirea, apărut la Humanitas, în traducerea Marianei Bărbulescu.

12
/09
/18

Noua sufragerie-librărie din La Petite Bouffe-Cotroceni (zisă și „La Pisicul ghiftuit“) propune „o mică ghiftuială“ culturală lunară. Doritorii sunt invitați, așadar, în sufrageria tapetată cu cărți recent deschisă la demisolul La Petite Bouffe-Cotroceni (Strada Doctor Louis Pasteur, nr 38).

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

11
/09
/18

Cea mai nouă apariție în colecția CINEMAgrafia a editurii Noi Media Print, volumul „Mircea Veroiu. Poezia unei lumi tragice”, scris de Marian Sorin Rădulescu, poate readuce în atenție unul dintre cei mai importanți regizori ai cinematografiei române, ale cărui filme par să fie însă tot mai puțin descoperite sau revăzute.

Page 1 of 8312345...102030...Last »