,,Bătălia lor”, un secol mai târziu
https://www.ziarulmetropolis.ro/batalia-lor-un-secol-mai-tarziu/

La cursurile lui Alin Ciupală îmi amintesc că toţi voiam să dăm cele mai deştepte răspunsuri la întrebări care ne provocau într-un mare fel. M-am gândit chiar la acele întrebări recent, când cineva, aflând că am terminat Istorie, mi-a replicat banalul ,,înseamnă că ai o memorie bună”. Greşea, omeneşte.

Un articol de Diana Trăncuţă|25 mai 2017

Cu Alin Ciupală mergeam la MNAR să vedem pictată istoria României – analizam portrete, influențe orientale și occidentale, idealuri. Uneori ne vorbea despre integritate și principii morale, făcând paralele între elita intelectuală a României moderne și cea de azi, între clasa politică de-atunci și cea de-acum.

Istoria asta, obiectivă și critică, fără să fie mai puțin revelatoare, am regăsit-o și în cartea lansată de Alin Ciupală la Polirom, la începutul anului. ,,Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial” l-ar scoate probabil din sărite pe Janusz Korwin-Mikke, europarlamentarul polonez care și-a propovăduit acum ceva timp propria religie a misoginismului la tribuna Parlamentului European, iar asta pentru că, în volumul de față, războiul încetează să mai fie doar al bărbaților; femeile sunt în centru, și sunt în centrul unei țări deficitare, care, deși prinsă în bătălia marilor puteri, are propriile idealuri. Lumea a dat, chiar și poveștile au dat, mai mulți eroi decât eroine, dar, iată, există niște curajoase până și-n mica noastră istorie.

Femeile erau importante nu pentru ele însele și pentru ceea ce însemnau, pentru misiunea complexă pe care și-o asumaseră în timpul războiului, ci pentru că își însușiseră o luptă pe care nu ele, ci bărbații o deciseseră.

cover-batalia-lorSigur că în contextul mișcării feministe de azi, o carte ca aceasta ar putea să stea drept argument în discuții contradictorii, să încingă spirite, să provoace dezbateri aprinse între tabere, așa cum se întâmplă adesea. Dar tocmai această carte e despre femei fără să fie despre feminism. Ideile de emancipare, firești și prezente, au contat mai puțin în fața binelui suprem – proiectul de reîntregire națională. Puse în slujba lui, femeile scrise în carte și-au căpătat, fără să-l fi cerut măcar, locul lor în istorie.

Bazată în principal pe mărturiile vremii, pe jurnale și memorii, ,,Bătălia lor” înseamnă bătălia femeii-mamă, a femeii-amantă, a femeii-infirmieră, a femeii-diplomat. Ultimele, dar nu și cele din urmă, sunt femeia-soldat și femeia-regină. Ele sunt eroine nu pentru rolurile pe care și le-au asumat, ci pentru că, prin ele, fiecare a salvat o viață sau alta – a unui orfan, a unui inamic care era inamic, dar era și om căutând să-și alunge singurătatea, a unui ofițer rănit, a unui camarad – însă mai ales viața unei Românii nenăscute încă.

Femeia-mamă

Niciuna nu concepe să nu-și trimită băiatul pe front. Nu e doar obligația fiilor față de țară, ci și a lor; visul neamului reîntregit sacrifică dragostea de mamă, iar durerea e motivată cât timp acest vis rămâne viu. Multe femei redevin mame prin faptul că au grijă de orfanii țării, și, desigur, sentimentul matern e din nou dublat de cel patriotic – mulți dintre orfanii salvați acum vor fi, la rândul lor, chemați cândva la arme.

Femeia-amantă

E în spitalele de campanie, alină suferințe și agonii, trăiește mici iubiri efemere și poate că, în război, și asta e o victorie în sine. Uneori, mai sunt și femei care se dau dintr-un pur instinct de supraviețuire, n-au încotro, le e cucerită țara, trebuie să se lase și ele cucerite.

O infirmieră dă un ultim sărut. O logodnică nu e în stare să reziste în fața dușmanului, dar nici să capituleze, așa că se îmbracă în alb și se sinucide. O femeie își omoară copilul făcut cu un bulgar. Iar în război nu mai există nici morală, nici vină.

Femeia-infirmieră

Asumarea unei misiuni umanitare în lipsa mijloacelor necesare nu poate fi decât un act de curaj. O altă datorie se împlinește în spitalele de campanie, se învață o nouă meserie pe un fundal dezolant, printre puroi și bălți de sânge, și se învață și o nouă viață, căci surorile de caritate aici trăiesc acum.

Femeia-diplomat

Prietenul la nevoie se cunoaște, iar cel mai bine se cunoaște Franța, către care România se întoarce cu fața încă din secolul XIX și care, acum, prin reprezentantele țării care locuiesc la Paris, aude strigătul de ajutor venit din est. Se înființează Comitetul de asistență a Crucii Roșii Române de la Paris, din care fac parte atât români, cât și francezi; Ana Lahovary, președinta acestuia, reușește să creeze la nivelul Franței o rețea de strângere a ajutoarelor financiare; alte românce din Franța înființează alte asociații, iar la acest efort comun se alătură ulterior și Londra și SUA.

Femeia-soldat

În România Primului Război Mondial ea poartă un singur nume, cel al Ecaterinei Teodoroiu, o tânără mai întâi glorificată de propaganda războiului, apoi devenită eroină a țării prin arhetip – murind pentru ea.

Femeia-regină

În ,,Bătălia lor”, ea stă scrisă în întregime, tot așa cum s-a dedicat unui popor care n-o știa și pe care nu-l știa. Paginile despre Regina Maria se citesc cu dorul de un om pe care nu l-ai cunoscut niciodată.

să deie și ele ajutor din toate puterile: să însuflețească, să ridice curajul, să organizeze totul, subordonând pretutindeni interesul propriu, interesului comun. Nici un murmur, nici un geamăt pentru cei dispăruți; acestea sunt desigur auzite numai de cei patru pereți, în plânsetul nopților fără somn. Dar tare, în auzul tuturor, nu se aud din gura și din condeiul lor decât cuvinte de eroism: E pentru patrie!

batalia-lor-3

Fotografii din volumul „Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial”, de Alin Ciupală, ed. Polirom, 2017

Bazată în principal pe mărturiile vremii, pe jurnale și memorii, ,,Bătălia lor” înseamnă bătălia femeii-mamă, a femeii-amantă, a femeii-infirmieră, a femeii-diplomat.

 

 



22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.

08
/12
/15

“Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal. Am filmat inclusiv emisiunile din 30 şi 31 decembrie 2015 şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.” - Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV.

05
/12
/15

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.