Berlinala 2018. Filmul norvegian „U-22 juli” reconstituie masacrul neonazistului Breivik
https://www.ziarulmetropolis.ro/berlinala-2018-filmul-norvegian-u-22-juli-reconstituie-masacrul-neonazistului-breivik/

După aproape şapte ani de la tragedia de pe insula Utøya, filmul „U-22 juli”, prezentat luni la Festivalul de Film de la Berlin, reconstituie masacrul pregătit de extremistul de dreapta Breivik, o producţie care reface în timp real acea zi neagră din perspectiva tinerilor norvegieni vizaţi.

Un articol de Petre Ivan|20 februarie 2018

Foarte aşteptat, filmul în competiţia pentru Ursul de Aur, a fost prezentat după unul dintre cele mai tragice masacre din istoria modernă americană în care 17 persoane au murit într-un liceu în Florida.

Conştient că redeschide răni în ţara sa, regizorul Erik Poppe a justificat demersul său în faţa presei: „Dacă aşteptăm ca asta să nu mai rănească, e prea târziu. Este dur, dar necesită un proces de vindecare”, a explicat el.

Cineastul Erik Poppe si actrita Andrea Berntzen

Pe 22 iulie 2011, deghizat în poliţist, extremistul de dreapta Anders Behring Breivik a tras timp de o oră în participanţii la o tabără de vară a Tineretului laburist şi a omorât 69 dintre ei, mare parte adolescenţi.

Neexprimând niciodată remuşcări, el şi-a justificat crimele, cele mai grave din istoria de după război în Norvegia, prin faptul că victimele se pregăteau pentru multiculturalism.

Pentru Erik Poppe, fost fotograf de război, ideea filmului s-a născut din faptul că „amintirea a ceea ce s-a întâmplat pe acea insulă se estompa”.

În „U-22 juli” Regizorul arată doar silueta criminalului, cineastul concentrându-se pe zgomotele şi sentimentele tinerilor care luptă pentru supravieţuire pe insulă.

Filmul a fost realizat pe o insulă din apropiere de Utøya, cu actori în majoritate amatori.

Foto: Berlinala 2018, U-22 juli – facebook

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.

31
/10
/21

Nu se poate spune că regizorul Gaspar Noé a avut vreodată o viziune luminoasă asupra vieţii. Dimpotrivă – cinema-ul său s-a inspirat întotdeauna din cele mai tulburătoare pulsiuni umane, pe care le-a transformat într-un combustibil extrem de inflamabil. Însă „Vortex”, prezentat anul acesta la Cannes în afara competiţiei, este probabil cel mai întunecat film al său, oricât de ciudat ar suna asta.