Birlic, în rolul lui Othello
https://www.ziarulmetropolis.ro/birlic-in-rolul-lui-othello/

Echipa naţională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aştept să câştig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenţie a loteriei de mai bine de 20 de ani, aşa şi echipa pregătită de Iordănescu vrea să câştige fără să atace.

Un articol de Dede's (Dan Nicolae)|10 noiembrie 2016

Condiția minimală pentru a obține o victorie este să faci mingea să treacă printre cele trei bare de metal și dunga de iarbă îmbătrânită artificial printr-un șut, o lovitură de cap, o magie sau o rugăciune. Altfel nu se poate!

Grigore Vasiliu Birlic a fost un mare actor, asta și datorită faptului că regizorii cu care s-a intersectat au avut înțelepciunea să-l distribuie în roluri care i se potriveau. Am vaga bănuială că dacă s-ar fi întâlnit  cu Anghel Iordănescu, acesta  fie îl distribuia în rolul lui Othello, fie îi cerea să-l joace pe haiducul Anghel Șapte Cai, în timp ce pe George Vraca l-ar fi convins să spună cuplete la Teatrul de Revistă.

Fotbalul nostru suferă evident la capitolul „regizori”, iar după meciul cu Elveția se pare că nu stă prea bine nici în ceea ce privește preparatorii fizici. Să ajungi la un Campionat European și să ți se sufoce o întreagă echipă încă din minutul 55, iar pe alți doi să-i pierzi din cauza unor probleme musculare, înseamnă că ești un amator care în loc să ajute, mai mult strică.

E o mare nedreptate să punem tunurile pe jucători, am vaga impresie că avem un staff, cu tot ce cuprinde el, de la primul șef până la ultimul executant, Europeanul Metropoliscapabili să pună pe butuci, prin deciziile lor, chiar și lotul Germaniei.

Echipa națională seamănă înfiorător de mult cu țara pe care o reprezintă, cel puțin prin felul cum e administrată.

Cu Albania există o singură soluție să ne spălăm puțin obrazul jucând fotbal, iar dacă vom și câștiga cu atât mai bine. Fumători sau înfumurați, Alibec, Sânmărtean, Stanciu trebuie să fie pe teren, altfel încet dar sigur devenim Albania anilor 90 din punct de vedere fotbalistic.

Franța a fost la 5 minute să se facă de râs, dar, atacând cinstit până la final, a avut și resurse fizice să facă asta, nu s-a mai făcut. Din fericire pentru noi, altfel, o Albanie cu un punct în traistă devenea un adversar extrem de neplăcut, nu că așa, cu zero la pasiv ne este foarte accesibil.

Foto: Europeanul Metropolis – facebook

15
/06
/16

Nu ştiu cum fac de nimeresc mereu (în) grupa Portugaliei la turneele finale. Aş putea zice că, cel puţin de data asta, a fost alegerea mea, însă tind să cred că e mai mult de-atât. Un fel de predestinare absurdă care mă pune în faţa unui joc de aceeaşi factură, pe care „naţionala” Portugaliei îl repetă beckettian de vreo 10 ani încoace.

14
/06
/16

Buffon. Barzagli-Bonucci-Chiellini. Stop. La Chiellini voiam să ajung. Trec rapid peste locul comun că tustrei, plus Buffon, care e vârful de lance al acestui supertrident defensiv, alcătuiesc cea mai solidă apărare de la Euro 2016. Aş zice că e şi cea mai carismatică, în ciuda reputaţiei dubioase pe care o au practicanţii dogmei Herrera. Adică e suficient să-l vezi pe Chiellini bătând cuba ca boxerii, cu Buffon, după nişte duble parade in extremis, pentru a tranşa partea asta…