Boglárka Nagy: Selecția Zilelor Filmului German discută și relația noastră cu trecutul
https://www.ziarulmetropolis.ro/boglarka-nagy-selectia-zilelor-filmului-german-discuta-si-relatia-noastra-cu-trecutul/

INTERVIU A 13-a ediţie a Zilelor Filmului German (23-29 noiembrie) aduce în România 12 dintre cele mai noi producţii sau coproducţii germane. Am stat de vorbă cu cea care s-a ocupat de selecţie, Boglárka Nagy – directorul executiv al Confederaţiei Internaţionale a Cinematografelor de Artă.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 noiembrie 2018

Organizată de Institutul Goethe, a 13-a ediție a Zilelor Filmului German (ZFG) va avea loc între 23 și 29 noiembrie la Cinema Elvire Popesco din București și aduce în România 12 dintre cele mai noi producții sau coproducții germane.

Selecția a fost făcută de Boglárka Nagy. Ea a fost până la începutul toamnei curator al sălii Elvire Popesco a Institutului Francez din București, iar în prezent ocupă de la Berlin poziția de director executiv al Confederației Internaționale a Cinematograflor de Artă (CICAE).

Am stat de vorbă cu Boglárka Nagy despre cum a făcut selecția, despre temele și stilurile filmelor alese și despre cum arată cinematografia germană.

Ionuț Mareș: Cu ce criterii ai pornit în selecţia filmelor?

Boglárka Nagy: Mi-am propus să încep căutarea în festivalurile a căror competiție oficială este dedicată tinerilor regizori și pe platforme de vizionare pentru profesioniști. M-a interesat să văd care e creația contemporană germană. Dincolo de asta, am vrut să găsesc câteva coproducții franco-germane puternice care să marcheze această primă ediție la Cinema Elvire Popesco a Zilelor Filmului German. Nu am căutat anumite teme de la început. Voiam să văd ce se conturează din ce vizionez din producția ultimilor doi ani.

Cum ai gândit programul?

După ce mi-am întocmit o listă scurtă cu vreo 15 titluri, am început să văd cum aș putea găsi numitor comun între filme, dar folosindu-mă de cuvinte-cheie sau teme care să îmi permită o libertate de combinații pentru a oferi oamenilor care ar veni la două proiecții consecutive șansa să vadă două lungmetraje destul de diferite, ca să mențin interesul.

Așa am ajuns să alătur, de exemplu, pentru ziua de duminică (25 noiembrie  – n.r.), „Trei zile la Quiberon” (r. Emily Atef – n.r.), o dramă destul de realistă, un fel de portret al lui Romy Schneider (cu o imagine alb-negru splendidă), cu „Transit” (r. Christian Petzold – n.r.), o melodramă foarte poetică și foarte colorată, cu un ton literar.

Așa am putut combina și „Clopoței de vânt” (r. Peyman Ghalambor  – n.r.), povestea unei prietenii dintr-un copil și un bătrân într-un orășel din estul Germaniei unde toată lumea pare să fie singură, cu „Gundermann” (r. Andreas Dresen – n.r.), filmul biografic al unui poet-cântăreț-muncitor din RDG, care prezintă atât un element cultural important, cât și dinamica dintre individ și societate în perioade istorice diferite ale Germaniei.

Ce stiluri şi teme mari se desprind din filmele incluse în programul din acest an?

Cam jumătate din programul Zilelor Filmului German din acest an constă din filme ale unor tineri regizori și tot cam jumătate din filme au fost regizate de femei.

Cred că se tematizează destul de mult relația protagoniștilor – dar poate și a noastră cu trecutul.

Sunt momente în care te găsești la o răscruce de drumuri, când te confrunți cu o alegere dificilă. Evident, e nevoie de conflict pentru dramaturgie, pentru film, și e aproape evident ce spun.

Dar pentru a înțelege lucrurile într-un context mai larg, cred că din când în când trebuie să ne oprim și să analizăm ce e în spate și ce ar putea urma.

Această temă poate lega toate celelalte motive-cheie sau tipuri de narațiuni prezente în selecție, că e vorba de documentare, filme biografice sau povești de dragoste.

Dacă ar fi să faci doar trei recomandări, care ar fi acestea?

„Trei zile la Quiberon” și „Transit” (mi-e greu să aleg între ele), „Aeroportul central THF” (doc., r. Karim Aïnouz – n.r.) și „1000 de feluri de a descrie ploaia” (r. Isabel Prahl – n.r.).

De ce crezi că cinematografia germană nu este atât de vizibilă ca alte cinematografii europene mari?

Cred că sunt două motive pentru care cinematografia germană nu este atât de vizibilă ca cea din Franța.

În Germania s-a pus mare accent pe producțiile TV – eu am crescut cu seriale polițiste germane care se puteau vedea la Oradea la televizor. Chiar și recent serialul german „Dark” a avut mare succes la nivel internațional.

Pe altă parte, o mare parte din producția autohtonă de filme de lungmetraj se adresează în primul rând publicului local și nu e făcută neapărată cu gândul de a fi exportată.

În ciuda acestor observații, consider că filmele din Germania sunt destul de importante la nivel internațional, doar că sunt poate mai vizibile în alte țări. Plus că, la categoria documentare, o duc foarte bine.

România este o țară francofonă, iar limba română este o limbă latină, așa că avem o predilecție să ne uităm mai mult în direcția Franței, Spaniei, Italiei. Iar Marea Britanie e prezentă pe ecranele din România tot mai degrabă datorită coproducțiilor americane.

Care este regizorul tău german favorit din toate timpurile?

Sunt împărțită între Rainer Werner Fassbinder și Werner Herzog.

Biletele sunt disponibile pe Eventbook.ro.

Credit foto: Cristian Nistor / Institutul Francez

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.