Bomba „Aferim!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/bomba-aferim/

CRONICĂ DE FILM A venit fără avertisment şi riscă să ia pe nepregătite o bună parte a publicului. Și asta pentru că „Aferim!”, al treilea lungmetraj al lui Radu Jude, nu este deloc reconstituirea istorică la care se vor fi aşteptat unii.

Un articol de Ionuţ Mareş|4 martie 2015

Nu doar că nu seamănă cu tipul de recompunere cu care ne-a obișnuit vechea cinematografie românească (de consum și propagandă, parte sau nu a „epopeii naționale”). Dimpotrivă – este (și) o încercare de a polemiza fățis cu tradiția acestei falsități. Fie și numai prin atenția pe care o acordă vieții cotidiene, domestice, sociale, și nu „mărețelor” și „glorioaselor” fapte istorice.

Demersul se arată, întrucâtva, similar cu cel al lui Lucian Pintilie în „De ce trag clopotele, Mitică?”, în termeni de marcare a convențiilor și punere pe masă a intențiilor auctoriale, de interogare a unui trecut reinterpretat prin inerenta subiectivitate artistică. Și este la antipod de stilul caranfilian, pentru care țelul suprem este seducerea spectatorului pentru a-l supune iluziei cinematografice. Radu Jude nu vrea, cu siguranță, să seducă. El vrea să provoace.

„Aferim!” este un film „istoric” ireverențios față de perioada pe care o alege – anul 1835 – și locul unde își plasează acțiunea – Țara Românească. Un fir Aferimnarativ care, alături de câteva mărci vizuale, trimite la westernurile de altădată – un zapciu (Teodor Corban) și fiul său (Mihai Comănoiu) pornesc, călare, în căutarea unui țigan rob (Toma Cuzin), fugit de la boierul său (Alexandru Dabija) din cauza unei aventuri sexuale cu nevasta acestuia (Mihaela Sîrbu).

Radu Jude reușește, succesiv, să scoată și să reintroducă spectatorul în film cu o ușurință impresionantă. Imaginea alb-negru semnată de  Marius Panduru este primul semnal al distanței pe care cineastul o pune între public și ceea ce se desfășoară pe ecran. Un obiectiv dublat și de trimiterea la un anume clasicism al compoziției. Opțiunea alb-negrului reprezintă și un racord cu fotografiile vechi. Dar, probabil, și o reflectare a convingerilor lipsite de nuanțe ale protagoniștilor, (încă) insuficient de îndrăzneți pentru a-și rosti până la capăt dilemele incipiente.

Apoi, bineînțeles, regia. Mai exact, opțiunea pentru (tradiționalele) planuri-secvență, în care camera este ținută, în cea mai mare parte, la distanță de personaje. Artificialitatea este, astfel, accentuată: protagoniștii sunt mai tot timpul în plan îndepărtat, lăsând dialogurile să iasă în evidență. Iar atunci când, totuși, se apropie, aparatul de filmat dezvăluie o panoplie de chipuri desprinse, parcă, din tablourile unui portretist cu înclinații realist-naturaliste.

Voit livrești și căutat emfatice, replicile – o bună parte, aforisme intenționate – amplifică efectul de distanțare. Extrase din surse literare și istorice ale vremii, dialogurile, bogate în arhaisme și punctate de „sudălmi” delicioase, nu permit în niciun moment spectatorului să uite că asistă la o operă cinematografică (neînțelegerea unora dintre ele poate crea frustrare, dar se înscrie în tentativa de chestionare a cât de mult ne putem apropia cu adevărat de trecut). O acțiune regizorală de autosabotare, de autoironizare, echilibrată, totuși, de impresionanta scenografie, cea care conferă coerență și credibilitate unei operațiuni, altfel, demistificatoare.

„Aferim!” este radiografia, ludică, a unor mentalități și moravuri, având ca teme centrale condiția romilor și a femeilor și raportul românilor cu străinii. Intenția lui Jude, așa cum reiese din film, este de a arăta că există o continuitate a anumitor tipare de gândire și de comportament, schimbate doar minimal de-a lungul timpului.

Însă tocmai în asta constă și neajunsul major al unui film care are, totuși, toate datele de a deveni un reper: insistența de a demonstra că „atunci” era, de fapt, ca „acum” și că trecutul și prezentul sunt legate printr-un etos care ar sta la baza identității românești. Jude alege o cale facilă de a-și ilustra ideile: ia câteva clișee despre firea românilor și le exemplifică prin anumite scene și prin unele personaje episodice.  Pe alocuri, se alunecă astfel periculos de mult înspre didacticism. Sau, mai generos, înspre superficialitate. Formal, Jude ne cere să nu-l luăm în serios. Tematic, însă, ar vrea să-i luăm de bune verdictele.

Oricât de diferit ar putea părea „Aferim!” de realismul din filmografia de până acum a lui Jude, sunt menținute unele mărci de autor. Nu se pierde dorința de a pune spectatorul în situații inconfortabile. Și, mai ales, de a arăta absurdul, ridicolul și nimicnicia la care se dedă omul căzut victimă slăbiciunilor și reflexelor sale.

INFO

„Aferim!” (România, 2015)

Regia: Radu Jude

Rating: ●●●●○

Foto: „Aferim!” – cinemagia

07
/07
/20

PREVIEW Două cinecluburi în aer liber - F-SIDES şi CINEVARA - le oferă cinefililor din Bucureşti şansa să vadă filme realizate de femei şi filme din patrimoniul cinematografiei.

07
/07
/20

Mai bogată ca niciodată în premiere, selecția de filme românești de la cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania cuprinde un număr record de 21 de lungmetraje și 16 scurtmetraje, care vor fi proiectate, în prezența realizatorilor, între 31 iulie și 9 august, la Cluj-Napoca.

05
/07
/20

CRONICĂ DE FILM Scris și regizat de Nicolas Bedos, „La Belle Époque” (2019), prezentat anul trecut la Cannes în afara competiției și programat să deschidă ediția amânată din acest a TIFF-ului clujean, este o comedie tipic franceză cu vedete. Eternul subiect al cuplurilor în criză este ambalat puțin diferit, însă fără nimic memorabil.

04
/07
/20

S-a deschis Grădina cu Filme – Cinema & More: film românesc, documentare despre mari coregrafi, muzicieni sau creatori de modă, concerte, teatru, spectacole de improvizație și dezbateri, într-un program special în aer liber.

01
/07
/20

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Neliniște”, publicat în 2015 și apărut recent și în limba română, la Editura Polirom.

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

Pagina 1 din 26412345...102030...Ultima »