„Brașov 1987. Doi ani prea devreme”. Vocile demnității
https://www.ziarulmetropolis.ro/brasov-1987-doi-ani-prea-devreme-vocile-demnitatii/

CRONICĂ DE FILM La 30 de ani de la istoricul eveniment, Liviu Tofan, fost jurnalist la Radio Europa Liberă, reconstituie într-un documentar de televiziune revolta muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987, unul din cele mai importante şi emoţionante gesturi de demnitate colectivă din istoria recentă a României.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 Noiembrie 2017

„Brașov 1987. Doi ani prea devreme” îi are în centru pe muncitorii brașoveni de la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu” care, la 15 noiembrie 1987, după ce li se anunță tăieri puternice de salarii, opresc lucrul și pornesc un protest spontan.

Protestul se transformă rapid într-un marș de stradă împotriva regimului (oamenii strigă „Dați-ne banii înapoi”, „Vrem mâncare”, „Vrem căldură”, dar și „Jos dictatorul”, „Jos Ceaușescu”, „Jos comunismul”), la care se alătură mii de persoane și care se încheie cu intervenția brutală a forțelor de ordine, după ce manifestanții au intrat în sediul „Județenei de Partid”, punctul final al manifestației care se întâmpla într-o duminică de așa-zise alegeri în întreaga țară.

Mulți sunt arestați, iar zeci dintre ei sunt trimiși la București, unde timp de circa zece zile sunt anchetați cu brutalitate de Securitate. Pentru a nu da un caracter politic revoltei (deși manifestația se transformase într-una anti-regim, pornită de la nemulțumirile tot mai mari legate de lipsuri), Nicolae Ceaușescu decide ca cei identificați ca lideri ai mișcării să fie doar excluși din uzină – într-un tip de proces colectiv pentru huliganism în care colegii neprotestatari sunt puși să îi înfiereze – și trimiși să lucreze în alte orașe, și nu condamnați la ani grei de închisoare.

În lipsa unor imagini care să fi documentat manifestația (există doar câteva fotografii, incluse în film și ajunse în acea perioadă chiar în presa internațională), Liviu Tofan alege să reconstituie evenimentul și urmările sale lăsându-i pe muncitorii participanți să vorbească și să descrie derularea faptelor, de la momentul în care află că li s-a redus salariul, la momentul în care, mutați cu domiciliul obligatoriu în diferite orașe, primesc mici semne de solidaritate, mesaj că gestul loc avusese ecou în țară.

Cu excepția unui fragment de legătură dinspre final, Liviu Tofan evită comentariul din off (sau comentariul muzical) și alege o abordare lucidă, rațională, pragmatică, nespectaculară, nevindicativă, în care faptele sunt lăsate să se devoaleze în detaliu din relatările protagoniștilor, într-un demers deopotrivă jurnalistic și istoric.

De aceea, montajul urmărește să redea fidel cronologia întâmplărilor – fragmentele din interviurile cu numeroșii muncitori (unii apar mai puțin, iar unii dintre cei care au suferit cel mai mult în anchetă sunt mai prezenți, așa cum era și firesc) par a decurge unele din altele și sunt ansamblate pentru a construi un portret cât mai complex al acestui eveniment istoric. Pentru asta, sunt intervievați inclusiv reprezentanți ai forțelor de represiune de atunci, în special un colonel de Miliție din Brașov care s-a ocupat de anchetă.

Acest mod de a reconstitui cronologia evenimentelor, prin pasarea simbolică a cuvântului de la un protagonist la altul, sugerează discret și solidaritatea de atunci dintre muncitori. Ideea este inspirat reflectată și într-o secvență de la început, filmată în uzină, când sunt puși împreună mai mulți muncitori care povestec cum a început totul, dar și într-un moment dinspre final, când doi foști studenți așezați unul lângă altul pe scările universității vorbesc despre gestul lor de a se solidariza cu muncitorii arestați, la câteva zile după protestul de la 15 noiembrie.

Pentru a compensa lipsa imaginilor de arhivă cu protestul și pentru a mai sparge inevitabila monotonie a unor interviuri filmate, Liviu Tofan apelează la câteva trucuri – banale, dar eficiente, care fac din „Brașov 1987. Doi ani prea devreme” un documentar de televiziune onorabil vizual, fără a putea aspira însă la un statut de operă cinematografică ambițioasă.

Unul este de a-i filma pe câțiva dintre muncitori în locurile esențiale în care s-au petrecut întâmplările. Când se vorbește despre izbucnirea grevei, foștii muncitori sunt în uzină sau în curtea acesteia. Multe filmări sunt în fața sediului fostei „Județene de Partid” (actuala Prefectură din Brașov) sau chiar pe holurile clădirii. Iar relatările despre zilele de închisoare și de anchetă violentă sunt filmate într-un spațiu întunecat, iar ca fundal este o ușă ca un mare grilaj, pentru a sugera atmosfera de detenție.

Apoi, unele momente din timpul demonstrației sunt reconstituite prin fragmente de animație (destul de simplist realizate). Iar pentru a reda ceva din atmosfera apăsătoare a vremii (ca explicație subînțeleasă pentru gestul de revoltă al muncitorilor și al altor brașoveni) sunt folosite imagini ale vremii.

Pe de o parte, înregistrări neoficiale arhicunoscute cu cozi la magazine și rafturi goale. Pe de altă parte, fragmente mai puțin știute din Cântarea României Brașov (interpreți de muzică populară cântând despre Nicolae și Elena Ceaușescu sau actori – printre ei poate fi recunoscut Doru Ana – recitând texte patriotice), folosite pentru a reda grotescul imageriei oficiale comuniste și a accentua contrastul cu gestul uman, disperat, dar curajos, al muncitorilor.

„Brașov 1987. Doi ani prea devreme” este un documentar necesar, prin care Liviu Tofan, interesat de istorie, își continuă demersul mai amplu ca scenarist și regizor de a investiga evenimente importante din trecutul recent, despre care a relatat ca jurnalist în momentul derulării lor.

Documentarul a fost proiectat în avanpremieră, în luna august, în cadrul Festivalului de Film şi Istorii de la Râşnov, iar pe 2 noiembrie a avut loc o proiecţie specială la Muzeul Ţăranului Român din București. Documentarul va fi difuzat la TVR 1 miercuri, de la ora 18.30, iar la TVR 3 şi TVR Moldova, de la 23.30.

20
/04
/18

Natalie Portman uimea la vârsta de 11 ani cu debutul în Leon/Profesionistul, filmul lui Luc Besson din 1994.

20
/04
/18

În această dimineață, la Constanța, a avut loc inaugurarea Centrului Cultural „Jean Constantin“ în locul fostului cinematograf Republica. Printr-o investiţie în valoare de aproximativ 9,5 milioane de lei, acesta a fost reabilitat şi transformat într-un Centru multifuncţional pentru tineret.

18
/04
/18

Prezentat în 2017 la Festivalul de la Cannes în Directors' Fortnight și aclamat de critica americană, „The Florida Project” în regia lui Sean Baker va fi prezentat în premieră în România la American Independent Film Festival. Filmul i-a adus lui Willem Dafoe o nominalizare la Oscarul de anul acesta - într-o distribuție din care face parte și starul Instagram, Bria Vinaite.

18
/04
/18

După succesul primei ediții, infiniTIFF – secțiunea dedicată realității virtuale (VR), noilor forme de storytelling și cinematografiei interactive, revine la Festivalul Internațional de Film Transilvania. Între 25 mai și 2 iunie, într-un cadru special amenajat la Cluj Hub, cinefilii precum și toți cei pasionați de noile forme de storytelling audiovizual, vor avea ocazia să descopere un program incitant de experiențe VR, Live Cinema și Loop Cinema.

18
/04
/18

Cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Film Cinepolitica începe miercuri, 18 aprilie, cu proiecția în avanpremieră națională a celui mai nou film regizat de Fatih Akin, “În întuneric” / “In The Fade”. Evenimentul va avea loc începând cu ora 20.00, la Cinema Elvire Popesco din București.

18
/04
/18

La filme, cetăţeni! Între 24 aprilie şi 6 mai, Festivalul Filmului Francez face o mică revoluţie pe marile ecrane din 9 oraşe din România (Arad, Braşov, Bucureşti, Buzău, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Timişoara) cu cea de a 22-a sa ediţie al cărei cuvânt de ordine este „schimbare” - schimbare de idei, de idealuri, de perspectivă, de viaţă, de societate.

18
/04
/18

Cea de-a 27-a ediție a Festivalului Internațional de Film DaKINO începe astăzi la Bucureşti, iar printre starurile din distribuţiile filmelor din acest an se numără Annette Bening, Jamie Bell, Alicia Vikander, Helen Mirren, James McAvoy, Christian Bale, Glenn Close, Dakota Fanning sau Jean-Pierre Bacri.

17
/04
/18

Născut la Londra în urmă cu 125 de ani, pe 16 aprilie 1889, Charles (Charlie) Spencer Chaplin a fost fiul lui Hannah şi al lui Charles Chaplin. Mama sa, actriţă măruntă, era mai mereu prin spitale, din cauza problemelor psihice, iar tatăl, cântăreţ, şi-a părăsit familia şi a murit din cauza alcoolismului.

17
/04
/18

INTERVIU „Filmul politic nu există ca gen în sine. Doar subiectul îl facă să fie așa”, spune Marius Copel, directorul artistic al festivalului Cinepolitica, ce are loc între 18 şi 22 aprilie la Cinema Elvire Popesco şi Institutul Balassi din Bucureşti. Festivalul oferă o secţiune competiţională şi mai multe proiecţii speciale.

17
/04
/18

Filme despre romi şi istoria lor vor putea fi văzute la European Film Week of the Invisible Roma, de astăzi (marți) până pe 22 aprilie. În total vor fi prezentate 12 filme din 11 ţări europene care ilustrează, printre altele, curajul unei activiste ce luptă pentru drepturile romilor din Suedia, poveştile vorbitorilor de limbă romani din Austria, povestea unor copii şi tineri din Cehia care reuşesc să găsească o cale de ieşire din ghetou prin intermediul muzicii sau povestea tragică a unei poete care a trădat secretele romilor din Polonia.

15
/04
/18

CRONICĂ DE FILM Pare că documentarul „România neîmblânzită” vine să răspundă dorinţei unei părţi a publicului larg de a vedea la cinema (şi) „frumuseţile” României. Realizat din filmări spectaculoase exclusiv în natură, documentarul îşi merită vizionarea pe marele ecran, deși nu este decât foarte puțin stimulant cinematografic.

13
/04
/18

Cel mai nou film al apreciatului regizor Fatih Akin, “În întuneric” / “In The Fade”, o puternică dramă inspirată de crimele xenofobe ale unui grup de neo-naziști, premiat la Cannes și Globurile de Aur, va deschide cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Film Cinepolitica (18 – 22 aprilie, la Cinema Elvire Popesco și Institutul Balassi din București).

13
/04
/18

DaKINO 2018 aduce la București cel mai recent film al celebrului regizor german Wim Wenders, SUBMERGENCE, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto în toamna anului trecut. Cea de-a 27-a ediție a Festivalului Internațional de Film DaKINO are loc în perioada 18-22 aprilie la ARCUB și Cinema Muzeul Țăranului.

Page 1 of 20012345...102030...Last »