Bridge of Spies. Privind înapoi
https://www.ziarulmetropolis.ro/bridge-of-spies-privind-inapoi/

CRONICĂ DE FILM Regizat de Steven Spielberg, „Bridge of Spies” („Podul spionilor”) este un thriller „old school” cu spioni, care omagiază discret un anume cinema clasic american, oferind în acelaşi timp suspans pe un fond istoric.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 noiembrie 2015

Scris de tânărul şi necunoscutul Matt Charman, ajutat de fraţii Ethan şi Joel Coen, „Bridge of Spies” („Podul spionilor”) este cea mai nouă incursiune a lui Steven Spielberg în viaţa unui erou din trecutul Americii, după cronica de acum trei ani asupra laturii umane, intime, a unui celebru preşedinte din secolul al XIX-lea – „Lincoln”.

De această dată, contextul este Războiul Rece, mai exact sfârşitul anilor `50 şi începutul anilor `60, când spionita era omniprezentă. Atunci, un avocat din New York, James B. Donovan (jucat convingător de Tom Hanks), este, mai întâi, pus să apere, într-un proces la Washington, un spion sovietic, pe Rudol Abel (Mark Rylance) şi, mai apoi, trimis de CIA să negocieze, în Berlinul de Vest şi Berlinul de Est ce tocmai deveneau separate de zid, schimbul acestuia cu un tânăr pilot american de avion de spionaj, ajuns prizonier în URSS.

„Bridge of Spies” este un thriller de manual, old school, în care, deşi sunt suficient de antrenante, nu atât acţiunea şi suspansul contează, cât ciocnirile de idei şi dilemele morale (nu foarte fin redate) şi mai ales fidelitatea stilului faţă de epoca reconstituită.

Probabil cea mai mare reuşită a noului film al regizorului american este folosirea, subtil-omagială, a mai multor mărci tematice şi stilistice consacrate în perioada clasică a cinematografiei americane, de până la revoluţionara mişcare începută la mijlocul anilor `60 şi numită Noul Hollywood (reprezentată, printre alţii, de însuşi Steven Spielberg).

De aici şi aerul (ultra)conservator pe care îl emană filmul (şi care pe unii spectatori i-ar putea deranja), în special prin glorificarea patriotismului şi a democraţiei americane (cu excepţia câtorva accente critice benigne), mai ales în comparaţie cu eternul rival sovietic.

De altfel, prin montarea în paralel a două fire narative care se vor contopi (tehnică ce vine tocmai din perioada filmului mut) şi punerea în opoziţie a două lumi ideologic diferite (dar ale căror acţiuni în materie de spionaj pot fi uneori asemănătoare), „Bridge of Spies” se constituie într-un permanent joc al contrastelor, al duplicităţii, al reflexiilor.

Un joc sugerat încă dintr-unul din primele cadre, când spionul sovietic, pictor amator, este filmat din spate, în timp ce chipul i se reflectă, în stânga ecranului, într-o oglindă, iar în dreapta, într-un autorportret. Este o trimitere directă tot la o operă de artă din respectiva perioadă – tabloul „Triple Self-Portrait” din 1960 al pictorului american Norman Rockwell.

Însă Spielberg, un autor mult prea versat pentru a fi bănuit de naivităţi, nu face decât să-şi adapteze discursul vizual perioadei istorice pe care încearcă să o readucă la viaţă pe ecran prin obsesiva atenţie acordată detaliilor de scenografie.

Turnat pe peliculă de 35 mm, wide-screen şi dominat, la nivelui imaginii semnate de Janusz Kaminski, de un cenuşiu apăsător (opţiune estetică ce accentuează astmosfera de nesiguranţă şi teamă), „Bridge of Spies” începe ca un courtroom movie şi continuă ca un film de spionaj, având în centru una din figurile-cheie ale imaginarului cinematografic american din secolul al XX-lea. Este vorba de avocatul-erou care ajunge chiar să se opună sistemului, în acest caz convingerea generală – a justiţiei, CIA, presei şi opiniei publice – că un spion sovietic, odată prins, trebuie condamnat la moarte şi executat pe scaunul electric.

Prin idealismul său (care se va dovedi în cele din urmă triumfător), avocatul lui Hanks aminteşte, printre alţii, de naivul personaj interpretat de James Stewart în  „Mr. Smith Goes to Washington”, clasicul film din 1939 al lui Franck Capra (cadrele din instanţă, cu camera de filmat apropiindu-se frontal de chipul său în momentul discursului înălţător şi plin de patos, întăresc această impresie).

Iar prin plasarea (parţială) a acţiunii în Berlinul divizat, în plin Război Rece, „Bridge of Spies” trimite la alte două filme celebre ale epocii, „The Spy Who Came in from the Cold” (1965), de Martin Ritt, sau „One, Two, Three” (1961), de Billy Wilder, aşa cum observă criticul Nick Pinkerton în revista Sight&Sound.

Toate aceste citate cinematografice nu afectează fluiditatea narativă extraordinară consacrată de Steven Spielberg, unul din cei mai captivanţi povestitori în imagini ai cinematografiei americane mainstream. Şi este suficient spaţiu şi pentru desfăşurarea semnelor distinctive ale stilului său, de la celebrele panoramări pe orizontală la cadre expresioniste, cu o lumină puternică în spatele personajelor, sau chiar grandilocvente.

„Bridge of Spies” va putea fi văzut pe marile ecrane din România începând cu 27 noiembrie, fiind distribuit de Odeon Cineplex

INFO

Bridge of Spies (SUA, 2015)

Regia: Steven Spielberg
Cu: Tom Hanks, Mark Rylance, Alan Alda |

Rating: ●●●●○



15
/06
/21

Programul „Filme alese”, difuzat de TNT în serile de miercuri, va continua în luna iulie cu o colecție de filme americane de referință, producții nominalizate la Oscar și apreciate de critici și de public, care prezintă povești mitologice, vorbesc despre caracter și despre legături de neșters.

14
/06
/21

Bradamante Film alături de o prestigioasă echipă internațională din care fac parte Michela Scolari (scenarist/ producător/ regizor), Felix Maximilian (producător), Jerry Ying (producător), David Zuckerman (producător) și Gianluca Fellini (regizor) filmează la București „Copiii din canale” / „The Sewer Kids”.

14
/06
/21

KINOdiseea, cel mai mare festival internațional de film pentru publicul tânăr (copii și adolescenți) din Europa de Sud-Est, revine cu o nouă ediţie ALTFEL, pe 19 și 20 iunie, la Opera Comică pentru Copii.

14
/06
/21

„Femei obișnuite/ Simple Women”, debutul în lungmetraj al regizoarei italiene Chiara Malta, co-produs de Ada Solomon și cu actrița americană de origine română Elina Löwensohn în distribuție, va fi lansat pe 2 iulie 2021 în cinematografe.

10
/06
/21

„Hai, să vorbim despre viață!” de Ana Sorina Corneanu, desemnată Cea mai bună piesă a anului 2019, la Concursul de Dramaturgie organizat de UNITER, este viitoarea premieră a Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București, programată pentru seara de 13 iunie 2021, de la ora 20.00, la Sala Atelier.

10
/06
/21

„Întregalde”, cel mai nou lungmetraj regizat de Radu Muntean („Alice T.”, „Hârtia va fi albastră”, „Marţi, după Crăciun”) a fost selecționat în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes, ce are loc între 6-17 iulie 2021.

09
/06
/21

România este reprezentată în acest an la Festivalul de la Cannes de două lungmetraje şi două scurtmetraje, la care se adaugă prezenţa lui Cristian Mungiu în fruntea juriului secţiunii "Săptămâna Criticii". Un moment important pentru cinematografia română.

08
/06
/21

După mii de kilometri parcurși, sute de ore de filmare și 10 ani de pre-producție, cel mai mare proiect de fotografie și film documentar dedicat naturii din țara noastră, va fi lansat pe marile ecrane, în premieră absolută, în Piața Unirii open-air, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF, 23 iulie - 1 august), în prezența echipei.

08
/06
/21

În paralel cu cea de-a 14-a ediție a festivalului One World Romania, se va desfășura și o nouă ediție Kinedok, programul ce promovează filmul documentar în spatii neconventionale din șapte țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croația, Norvegia, Bulgaria și România.

07
/06
/21

Apariția misterioasă a unui monolit tulbură liniștea unei comunități dacice în campania de imagine a celei de-a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (23 iulie – 1 august 2021). Spotul semnat de artiștii româno-britanici Anton și Damian Groves, după un concept creat de echipa TIFF, surprinde un fenomen bizar petrecut în urmă cu mai bine de 2000 de ani în locul unde se află astăzi orașul Cluj-Napoca.

04
/06
/21

La Civil de Teodora Ana Mihai a fost ales în selecția oficială a Festivalului de la Cannes, 2021, în secțiunea ‘Un Certain Regard’. Director de imagine este românul Marius Panduru (autor al imaginii filmelor “Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, “Polițist adjectiv”, “Closer to the Moon”, “Aferim!” sau “Eu când vreau să fluier, fluier”).

04
/06
/21

Levente Molnár este nominalizat pentru premiul cel mai bun actor la Premiile Naționale de Film – Ungaria 2021 ( Magyar Mozgókép Díj ), pentru rolul Bálint Grassai, jucat în filmul Hasadék / Ravine, debutul regizoral în lungmetraj al regizorului maghiar Balázs Krasznahorkai. Decernarea premiilor și proiectiile de gala, vor avea loc în cadrul Magyar Mozgókep Fesztivál 2021 - Balatonfüred – Veszprém www.mozgokepfestival.hu

03
/06
/21

Bucuria revenirii la cinema s-a simțit din plin de 1 iunie, când un număr impresionant de părinți și copii au ales să își petreacă ziua liberă în fața marilor ecrane de la Cineplexx, unde au fost ocupate aproape toate scaunele disponibile la majoritatea filmelor din program, în condițiile restricțiilor în vigoare.

03
/06
/21

În 2021, One World România revine cu peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj din întreaga lume, majoritatea în premieră națională. Festivalul se va desfășura fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie. Tema principală din acest an surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din întreaga lume, din diverse culturi, straturi sociale și epoci diferite.