CRONICĂ DE FILM Bazat în special pe cele patru anecdote intersectate care îl compun, şi într-o măsură nesemnificativă pe valenţele imaginii, încadraturii sau mizanscenei, „Bucureşti NonStop”, de Dan Chişu, aduce laolaltă numeroşi actori experimentaţi, aproape singurul atu care îl face vizionabil şi, pe alocuri, delectabil.
Un articol de Ionuţ Mareş|13 noiembrie 2015
Dacă cele patru poveşti diferite (cât patru scurtmetraje de sine stătătoare), dar intersectate şi unite printr-un personaj – vânzătorul (Gheorghe Ifrim) de la un butic non-stop dintr-un cartier bucureştean –, ar fi opera unui proaspăt absolvent de regie la UNATC, atunci „Bucureşti NonStop” ar putea trece drept un film onorabil ce ar anunţa un potenţial cineast demn de urmărit.
Numai că „Bucureşti NonStop” este deja al cincilea lungmetraj de ficţiune al unui regizor şi scenarist (dar şi producător şi actor ocazional) deja matur – Dan Chişu. Şi chiar dacă este foarte posibil ca acesta să fie şi cel mai închegat, coerent şi cel mai puţin pueril-teribilist film al său, tot nu pare a fi foarte clar motivul primordial pentru care el face cinema.
Eclectismul filmografiei sale dezvăluie în primul rând o serie de căutări, de tentative de luare în stăpânire, de însuşire – în principal prin pastişă – a unor instrumente ale limbajului cinematografic, şi mai puţin coagularea unui stil propriu şi a unei voci originale de autor (sau măcar de meseriaş într-ale cinemaului de mare public).
Bazat în special pe replici – când reuşite, când neinspirate sau nefinisate – şi pe poveştile din care încearcă să îşi tragă substanţa, şi într-o măsură nesemnificativă pe valenţele reale ale imaginii, încadraturii sau mizanscenei, „Bucureşti NonStop” aduce laolaltă numeroşi actori experimentaţi, aproape singurul atu care îl face vizionabil şi, pe alocuri, delectabil.
Deşi plasate, aşa cum anunţă chiar titlul, în Bucureşti, anecdotele dulci-amărui şi lipsite de strălucire şi originalitate scrise şi regizate de Dan Chişu au puţină aderenţă la realitatea concretă a capitalei.
Ele par chiar inspirate din alte filme. Una implică trei personaje standard, simple efigii şi simboluri, pentru un anume tip de cinema american: un taximetrist (Tudor Smoleanu), o prostituată (Olimpia Melinte) şi „peştele” acesteia, eternul mafiot familist, dar nemilos (Adrian Titieni). O alta vizează doi pierde-vară puşi pe făcut bani din provocarea de accidente auto (Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă).
Într-un alt fir narativ, două femei (Lia Bugnar şi Ilinca Manolache) îşi consolează o prietenă (Maria Obretin) înşelată de iubit (Toma Cuzin), care încearcă să o recucerească, dar nu poate intra în scara blocului pentru a ajunge la uşa ei (în cea mai firavă şi puţin credibilă dintre poveşti, din cauza unor fracturi de logică narativă).
În fine, cea de-a patra naraţiune – care se vrea cea mai emoţională – urmăreşte relaţia dintre doi bătrâni singuri şi cicălitori – soţul (Ion Besoiu) aproape imobilizat la pat şi soţia (Dorina Lazăr) iubitoare a câinilor din jurul blocului -, ajunşi într-un moment dificil al vieţii lor. Poveştile – derulate în aceeaşi noapte – sunt intercalate prin montaj, ceea ce asigură un oarecare dinamism filmului.
Ca şi până acum, Dan Chişu adoptă un ton lejer, de comedie de situaţie şi de dialoguri, care când virează înspre farsă, când ia o turnură gravă şi alunecă în dramă. Numai că regizorul-scenarist rămâne la suprafaţa poveştilor şi, mai ales, a personajelor sale, prezentate mai mult caricatural, din una-două trăsături, în ciuda eforturilor – superficiale şi forţate – de nuanţare a comportamentului lor.
„Bucureşti NonStop” poate fi văzut în cinematografe începând cu 13 noiembrie.
INFO
Bucureşti NonStop (România, 2015)
Scenariu & Regie: Dan Chişu
Distribuţie: Gheorghe Ifrim, Ion Besoiu, Dorina Lazăr, Toma Cuzin, Tudor Smoleanu, Olimpia Melinte, Dorian Boguţă, Alexandru Papadopol, Adrian Titieni, Maria Obretin, Lia Bugnar, Ilinca Manolache, Dan Bordeianu, Lili Sandu
Rating: ●●○○○
