„București, unde ești?“ Filmul bate realitatea
https://www.ziarulmetropolis.ro/bucuresti-unde-esti-filmul-bate-realitatea/

CRONICĂ DE FILM. Documentarul ”Bucureşti, unde eşti?”, al fotografului şi cineastului Vlad Petri, surprinde protestele din 2012 din Capitală, oferind nu doar o perspectivă empatică şi cu o certă valoare sociologică şi istorică, dar şi o încercare, mai subtilă, de chestionare a realităţii.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 mai 2014

În ciuda întrebării fără un răspuns sigur din titlu, ”Bucureşti, unde eşti?” este un film cu un deznodământ cunoscut, chiar dacă evenimentele pe care le înregistrează au ecou în prezent şi vor avea, probabil, şi în viitorul imediat.

Protestele amplificate în ianuarie 2012, cele de la care fotograful şi cineastul Vlad Petri îşi porneşte observaţia documentaristică, s-au încheiat propriu-zis în vara aceluiaşi an, după ce preşedintele Traian Băsescu a rămas la putere, în urma controversatului referendum de demitere.

Ele au continuat totuşi în 2013, sub o formă şi cu o ţintă uşor schimbate, însă filmul se opreşte la momentul de după referendum, când euforia primelor luni din 2012 părea că a dispărut.

Ultimele cadre ale filmului surprind, de la înălţimea Hotelului Intercontinental, o Piaţă a Universităţii liniştită, fără protestatari şi unde viaţa îşi reia rutina. Însă în acest final atent căutat şi construit se află cel mai puternic comentariu al celor doi autori de facto ai filmului – regizorul Vlad Petri şi monteurul Gabi Basalici.

bucuresti unde esti

Folosirea cadrelor de la înălţime, pentru a oferi o perspectivă cât mai largă asupra unui loc şi pentru a izola unul sau mai multe personaje, este o tehnică cinematografică uzată. Ea funcţionează însă exemplar în ”Bucureşti, unde eşti?”, deoarece reprezintă un contrapunct stilistic la filmările brute, agitate şi imprevizibile din timpul manifestaţiilor şi accentuează senzaţia de dezamăgire, de neputinţă.

Cadrele se substituie totodată unei priviri superioare, atotştiutoare, imune, care poate fi chiar a politicianului generic pe care protestatarii l-au dezavuat, iar oamenii ”de jos” devin cu atât mai insignifianţi, deşi până atunci ei fuseseră în centru şi părea că vor schimba societatea.

Mai există ceva în finalul documentarului, un lucru care poate oferi, indirect, un răspuns la întrebarea insistentă din titlu: un cadru filmat seara, cu scurta porţiune de pe Bulevardul Magheru dintre fântână şi intersecţia din Piaţa Universităţii, unde, pe mai multe benzi, se opresc la semafor şi apoi pleacă mai departe zeci şi zeci de maşini.

Cadrul nu surprinde imaginea sărăciei împotriva căreia au ieşit în stradă mulţi dintre protestatari, ci a unei bunăstări occidentale. Iar acele maşini, cu luminile lor şi cu oamenii pe care îi duc spre case, pot explica de ce bucureştenii nu au răspuns chemării protestarilor într-un număr mai mare.

Eroism și un strop de absurd

”Bucureşti, unde eşti?” este, înainte de toate, un film de montaj, iar Vlad Petri i-a oferit o structură clasică, liniară, împărţită în trei capitole: ”Protestul”, ”Oamenii” şi ”Suspendarea”. Regizorul renunţă la orice comentariu din off, iar explicaţiile de punere în context sunt minimale. Interesul său sunt oamenii şi atmosfera pe care ei o creează, şi de aceea filmul are deopotrivă un personaj colectiv şi zeci de personaje individuale principale, cele asupra cărora insistă camera.

Diversitatea celor surprinşi în film – de la tineri cu discursuri articulate şi jandarmi, la bătrâni sărăciţi şi manipulabili şi persoane excentrice – poate fi, în ochii unora, un atu, un indicator al dorinţei de echilibru, de distanţare. Însă, în opinia altora, poate fi o denaturare a spiritului protestelor, o căutare a senzaţionalului, a nereprezentativului, o pierdere a esenţei.

Felul în care evoluează filmul reflectă transformarea prin care pare că a trecut însuşi autorul lui în procesul realizării: de la fotograf implicat în evenimente şi ale cărui instantanee au circulat cu succes pe internet şi reţelele de socializare, la cineast conştient de potenţialul vizual, sociologic şi istoric al momentului.

Vlad Petri a filmat mult, fără să ştie ce va ieşi în final. Însă rezultatul trece de suprafaţa rezervată de obicei abordării jurnalistice şi ajunge, printr-un montaj inteligent, la o concluzie cu iz demistificator, care completează şi echilibrează ”portretul intim, personal, despre oameni şi poveştile lor din stradă” pe care şi l-a dorit şi pe care l-a reuşit regizorul.

Dincolo de sinceritatea şi justificarea celor care le declanşează şi întreţin, protestele de acest fel au ceva teatral, de spectacol, de punere în scenă, de burlesc, de idealism amestecat cu un strop de absurd. Iar numeroasele cadre lungi şi insistente ale lui Vlad Petri cu câţiva dintre ”protagonişti” direcţionează atenţia tocmai spre conştientizarea acestui tip de reprezentare preponderent instinctivă, producând un efect de distanţare, benefic pentru o cât mai fidelă raportare la un eveniment ale cărui semnificaţii profunde nu au fost epuizate.

”Bucureşti, unde eşti?” a rulat în Bucureşti, cu săli pline, în cadrul Festivalului de Film Documentar One World Romania şi Festivalului Filmului European, iar din 14 iunie va intra şi în cinematografe, fiind distribuit de Transilvania Film.

INFO

„București, unde ești?” (documentar, România, 2014)

Regia: Vlad Petri

Montaj: Gabi Basalici

Procesare imagine: Vlad Plăiașu

Sunet: Vlad Voinescu

Rating: ●●●○○



13
/02
/20

CRONICĂ DE FILM La aproape 90 de ani, Clint Eastwood nu se lasă: propune un nou film ca regizor, „Richard Jewell” (2019), ajuns acum şi în cinematografele din România. O altă poveste inspirată din realitate despre un erou apărător al Americii, regizată cu aparentă simplitate, dar şi cu obişnuitul patos.

13
/02
/20

Cea de-a 5-a ediție Alpin Film Festival este un tribut adus alpinistului Zsolt Török, pornit în 2019 într-o ultimă expediție, în munții Făgăraș. Sâmbătă, pe 28 februarie, un eveniment special în memoria celui care a dus numele României pe cele mai înalte culmi va avea loc la Castelul Cantacuzino din Bușteni.

12
/02
/20

Asociația Cinemascop cu sprijinul HBO Europe lansează cea de-a 2-a ediție a concursului de scenarii: WRITE A SCREENPLAY FOR…/ SCRIE UN SCENARIU PENTRU…, organizat cu ocazia ediției a patra a American Independent Film Festival, care va avea loc în București, în perioada 24-30 aprilie 2020.

11
/02
/20

CRONICĂ DE FILM În „Tipografic Majuscul”, unul din cele două filme cu care participă la Berlinale, în secţiunea Forum, Radu Jude îşi continuă interesul pentru trecutul României. Acum o face sub forma unui film-eseu greu de încadrat, prin care duce căutările sale stilistice recente într-o zonă radicală şi extrem de ofertantă.

10
/02
/20

În această noapte, la Los Angeles, s-a desfășurat cea de-a 92-a gală a premiilor Oscar. Marea surpriză a fost că filmul sud-coreean „Parasite” a câștigat atât la categoria cel mai bun film, cât și la categoria cel mai bun film într-o limbă străină.

07
/02
/20

Victor Morozov studiază în prezent teoria de cinema în Franţa şi Irlanda. Recent, alături de colegi din SUA, Franţa, Chile, Nigeria şi Madagascar, a participat la programul dedicat tinerilor critici al Festivalului de Film de la Rotterdam, de unde ne-a trimis o primă relatare, despre trei lungmetraje asiatice.

06
/02
/20

Dacă credeai că mai știi câte ceva despre cinematografia mondială a momentului, o participare la Festivalul de la Rotterdam îți dă peste cap cam toate cunoștințele – un program cu sute de filme neconvenționale, majoritatea realizate de regizori la început de drum, iar o bună parte dintre ele, forme hibrid de limbaj cinematografic.

02
/02
/20

CRONICĂ DE FILM Regizat de Marius Th. Barna și cu un comentariu scris de Bogdan Ficeac, documentarul „Nostalgia dictaturii” (2020), disponibil în câteva proiecții răzlețe, este o colecție de truisme despre comunism, a cărei concluzie ar putea fi banalitatea că „s-au făcut și lucruri bune, dar au fost și lucruri rele”.

30
/01
/20

CRONICĂ DE FILM În „Uncut Gems” (2019), fraţii Benny şi Josh Safdie transformă prin stilul lor inconfundabil subiectul banal al încurcăturilor unui bijutier newyorkez (Adam Sandler) într-o experienţă hipnotică, într-un film despre viaţa trăită mereu la limită.

30
/01
/20

„colectiv” spune povestea primului an de după incendiul din clubul cu același nume și urmărește cu egal interes autorități și jurnaliști, într-o interacțiune permanentă de căutare și expunere a adevărului. Este un film despre sistem versus oameni, despre adevăr versus manipulare, despre interes personal versus interes public, despre curaj și responsabilitate individuală.

Page 1 of 25712345...102030...Last »