“Buongiorno principessa!” / Ma numesc Toma
https://www.ziarulmetropolis.ro/buongiorno-principessa-ma-numesc-toma/

Apoi, lucrurile au luat o întorsătură nedorita. Tati a descoperit că durerile constante pe care le resimtise in ultimele zile in zona toracelui erau semnul unei boli grave, apărută pe fondul stresului şi imunităţii scăzute.

Un articol de Petre Ivan|21 februarie 2019

Diagnosticul i-a fost confirmat, joi, atat de dermatologul din țară, cât și de medicul din Italia, după o așteptare de 6 ore la camera de gardă a unui spital din apropiere.

Din fericire, daca poate exista fericire intr-un astfel de caz, nu e necesară întoarcerea mea și a lui tati in Romania, însă va trebui sa fim foarte atenti in următoarele 7 zile, până tratamentul își va produce efectul, să nu ne împărtășească și nouă câte ceva din “darul” lui. Cel mai probabil, până va reveni titirelul de la spital, eu și tati ne vom muta pentru o săptămână la un hotel mai ieftin din apropiere. Asa vom putea fi suficient de departe de Toma, pentru a nu-l expune vreunui pericol, dar și suficient de aproape incat sa ne putem vedea zilnic.

Altfel, ieri dimineata am ieșit să căutăm o omletă pe străduțele stramte de peste Tevere, cum ii zic italienii Tibrului. Tati a făcut poze si și-a mai achiziționat câteva postere cu imagini din filmele lui preferate, iar eu am primit o brățară din partea unui african înalt cu dinți albi ca laptele.

Am intrat apoi într-o gelaterie, unde Leo, un barman tânăr și frumos, m-a întâmpinat cu: buongiorno principessa! (ca in “La Vitta e bella”, îmi sopteste tata). Așa îmi spun de fapt majoritatea vanzatorilor si comerciantilor de pe aici, iar eu le răspund, simplu, “grazie!”, pentru că nu știu încă multe cuvinte în italiana.

***********************

ANTE SCRIPTUM

La trei zile după Crăciun, mergeam cu băiețelul nostru, Toma, la Marie Curie pentru o presupusă infecție a mandibulei. O infecție care nu ceda în fața antibioticelor. Rezultatul ecografiei, după vreo 7 ore de așteptat pe holurile reci, a fost necruțător: tumoare!

Au urmat zile cumplite pentru noi, pentru cei din familia noastră, pentru prietenii și cunoscuții noștri, zile în care speranța și deznădejdea se succedau de la o oră la alta. În cele din urmă am aflat că era vorba despre un neuroblastom cu metastaze multiple, un cancer care avansa rapid. (…)

Conturile deschise de părinții mei:

Lei – BCR

Cod IBAN: RO10RNCB007103

5252490001

BOLOZAN Daniela Marinela

 

Euro – BRD

Cod IBAN: RO66BRDE190SV21474371900

BOLOZAN Claudiu Sorin

Citiți în Ziarul Metropolis >

https://www.ziarulmetropolis.ro/eu-sunt-toma/

Foto: Ma numesc Toma – facebook

22
/01
/19

Știu că sunteți curioși să aflați câte ceva și despre mama. Sincer să fiu, mă încearcă și pe mine aceeași curiozitate. Să aflu mai mult decât știu deja. În primul rând, știu că mama se roagă în fiecare seară la Dumnezeu pentru mine și pentru sora mea.

22
/01
/19

Noaptea, când stau în cutiuța mea și torc cu ochii la focul din sobă, mă gândesc deseori la Tomiță, pe care nu l-am mai văzut de mai bine de trei săptămâni. L-am simpatizat încă de când s-a născut, în special pentru numele lui de motan.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Pagina 2 din 212