„Ca artiști” sau „ca și artiști”? Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/ca-artisti-sau-ca-si-artisti-cum-e-corect/

Există în zilele noastre o adevărată cruciadă împotriva cacofoniilor în limba română. Toată lumea ştie ce e aceea o cacofonie, nu?

Un articol de Monica Andronescu|20 mai 2021

E vorba de o asociere neplăcută de sunete pe care orice persoană care se străduiește să vorbească îngrijit încearcă să le evite. Deși „asociere neplăcută de sunete” se referă la situații mai extinse, cum ar fi repetarea obositoare a unor silabe, precum „pe pescar”, „la lac”, „cu curaj”, totuși, războiul cel mare se dă împotriva celor care conțin structura mai ușor de recunoscut și de reperat „ca-ca”, „ca-că” „ca-ce” etc. Această obsesie a apărut relativ recent, după cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și este întreținută în mare parte de școală, care le recomandă elevilor să evite sonoritățile cacofonice în exprimarea îngrijită. De asemenea, în mass-media, deși se produc zilnic cantități uriașe de greșeli gramaticale, se păstrează obsesia evitării cacofoniei.

Trebuie spus că până târziu în secolul al XIX-lea scriitorii nu simțeau nevoia să evite astfel de structuri. La urma urmei, obsesia pentru cacofonie în secolul nostru este strâns legată de o formă de pervertire a minților în epoca în care trăim, o apetență spre vulgaritate, care se ascunde tocmai în dorința obsesivă de a evita așa-numitele structuri cacofonice. Și această cruciadă de care vorbeam a dat naștere unei expresii-hibrid, care a ajuns să se infiltreze în toate planurile de comunicare, la toate nivelurile, în orice tip de discurs.

Este vorba despre structura „ca şi”, folosită în loc de „ca”, o structură care a crescut ca iarba rea în limba română.

Mai clar… ce s-a întâmplat de fapt. La început a existat teama de o posibilă ciocnire cacofonică, la care prezența prepoziției sau adverbului „ca” ar fi putut predispune. Vorbitorul intră în panică și, de teamă că ar putea ajunge în situația-limită de a rosti o sintagmă precum „ca compozitor, am învățat că…”, va căuta o soluție la îndemână. Și atunci, din comoditate excesivă, inventează o structură-hibrid. De fapt a împrumutat-o gata făcută, doar că a lipit-o unde nu trebuie. Și între cele două năstrușnice silabe care trimit cu gândul la „caca” al nostru cel de toate zilele, a strecurat un „și” nevinovat”. Și a ieșit „ca și”, pe post de proptea pentru evitat cacofonia. Ceea ce este, desigur, o greșeală, pentru că locuțiunea „ca și” este funcțională și corectă în limba română, dar în structuri comparative, cu sensul „la fel ca”.

Iată un exemplu de folosire corectă a lui „ca și”:

Ca și prietenul meu, am plecat la Roma la începutul primăverii.

În timp, într-un mod ciudat, structura „ca și” a ajuns să fie folosită la scară largă, în majoritatea situaţiilor fără să mai aibă vreo legătură cu evitarea unei cacofonii, ajungând să paraziteze și să înghită adverbul/prepoziția „ca”. Astăzi, de parcă ar fi ceva rușinos să spui „ca”, toată lumea spune „ca și”.

EXEMPLE

Este greșită, așadar, folosirea lui „ca și” în loc de „ca” în situații în care se dorește evitarea unei cacofonii, precum:

Ca și copil, am avut multe de suferit. (Într-o astfel de situație se recomandă reformularea: „Când eram copil, am avut multe de suferit”. Introducerea lui „și” între cele două silabe cacofonice reprezintă o greșeală la fel urâtă.)

Și, cu atât mai mult, este greșită folosirea lui „ca și” în situații fără nicio legătură cu cacofonia și în care sintagma este utilizată la scară largă:

Ca și artiști, avem nevoie de confirmări. (Într-o astfel de situație, este perfect corectă construcția: „Ca artiști, avem nevoie de confirmări.” Introducerea lui „și”, absolut abuzivă, nu are niciun sens și nicio motivație reală.)

20
/05
/14

Cine nu s-a întrebat măcar o dată care este semnificația expresiei „casă de piatră”? Cunoscuta zicere este folosită la fiecare nuntă. Dar care îi sunt originile?

13
/05
/14

În anul 490 înainte de Hristos, orașele Atena și Sparta, care în acea vreme erau în conflict, au fost nevoite să uite de rivalitatea dintre ele deoarece perșii înaintau rapid spre teritoriile lor. Atena și Sparta s-au aliat în luptă, iar bătălia de la Maraton, din 490 înainte de Hristos, este sursă de inspirație pentru o legendă. Conform acesteia, Philippides (sau Filipide) a fost primul maratonist din istorie.

06
/05
/14

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

22
/04
/14

Mai întâi, sper că ați avut un Paste fericit! Un pic cam ciudat?… De ce să aveți niște „paste fericit(e)” și de ce să vă spun asta? Sau, poate, vreau să scriu „Paște fericit!”? Sau am vrut să spun că ați avut un „cal care paște fericit”? Poate o să aflăm „la Paștele Cailor” de ce am renunțat atât de ușor la diacritice.

01
/04
/14

Mulți oameni sunt reticenți să apeleze la psiholog sau la psihiatru când se confruntă cu o problemă de viață sau cu o tulburare psihică. Motivele pot fi multe, de la frica de a nu fi catalogat „nebun” de ceilalți până la faptul că se îndoiesc că psihologul sau psihiatrul ar putea să îi ajute cu adevărat.

18
/03
/14

Dicționarele spun poveștile cuvintelor (proveniența, sensurile, modificările suferite de-a lungul timpului, semnificația sintagmelor în care sunt încorporate etc.). De aceea, ele sunt ca o ladă cu zestre pentru generațiile următoare. Acum, în era digitală, găsim pe internet o parte din aceste povești. Mai rapid și mai eficient. Și, atunci, care să mai fie rostul dicționarelor […]

25
/02
/14

,,Plătiți locație?” Mulți am fi nedumeriți, cel puțin în primele momente, dacă ni s-ar adresa această întrebare. Am înțeles oare greșit? O fi spus persoana respectivă „ați găsit o locație”? Despre cum se folosește ,,locația” corect, aflăm astăzi la rubrica Dans printre cuvinte.

18
/02
/14

„1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și - mai recent - ,,Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins fac parte din topul distopiilor. Distopie... opusul utopiei. Dar ce înseamnă, mai exact? Aflăm astăzi, în cadrul noii rubrici „Dans printre cuvinte“.