„Ca și”, greșeala-vedetă a lui 2016
https://www.ziarulmetropolis.ro/ca-si-greseala-vedeta-a-lui-2016/

Structura „ca şi” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea şi ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziţia sau adverbul „ca”.

Un articol de Monica Andronescu|10 Februarie 2016

Există în zilele noastre o adevărată cruciadă împotriva cacofoniilor în limba română. Toată lumea știe ce e aceea o cacofonie, nu? E vorba de o asociere neplăcută de sunete pe care orice persoană care se străduiește să vorbească îngrijit încearcă să le evite. Deși „asociere neplăcută de sunete” se referă la situații mai extinse, cum ar fi repetarea obositoare a unor silabe, precum „pe pescar”, „la lac”, „cu curaj”, totuși, războiul cel mare se dă împotriva structurilor care conțin structura mai ușor de recunoscut și de reperat „ca-ca”, „ca-că” „ca-ce” etc. Această obsesie a apărut relativ recent, după cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și este întreținută în mare parte de școală, care le recomandă elevilor să evite sonoritățile cacofonice în exprimarea îngrijită. De asemenea, în mass-media, deși se produc zilnic cantități uriașe de greșeli gramaticale, se păstrează obsesia evitării cacofoniei.

Trebuie spus că până târziu în secolul al XIX-lea scriitorii nu simțeau nevoia să evite astfel de structuri. Mi-aduc aminte și acum o prelegere a profesorului Ion Coja, la Facultatea de Litere, care observa că obsesia pentru cacofonie în secolul nostru este strâns legată de o formă de pervertire a minților în epoca în care trăim, o apetență spre vulgaritate, care se ascunde tocmai în dorința obsesivă de a evita așa-numitele structuri cacofonice. Și această cruciadă de care vorbeam a dat naștere în ultima perioadă unei expresii-hibrid, care a ajuns să se infiltreze în toate planurile de comunicare, la toate nivelurile, în orice tip de discurs.

Este vorba despre structura „ca şi”, folosită în loc de „ca”, o structură care a crescut ca iarba rea în limba română.

Mai clar, ce s-a întâmplat de fapt. La început a existat teama de o posibilă ciocnire cacofonică, la care prezența prepoziției sau adverbului „ca” ar fi putut predispune. Vorbitorul intră în panică și, de teamă că ar putea ajunge în situația-limită de a rosti o sintagmă precum „ca compozitor, am învățat că…”, va căuta o soluție la îndemână. Și atunci, din comoditate excesivă, inventează o structură-hibrid. De fapt a împrumutat-o gata făcută, doar că a lipit-o unde nu trebuie. Și între cele două năstrușnice silabe care trimit cu gândul la „caca” al nostru cel de toate zilele, a strecurat un „și” nevinovat”. Și a ieșit „ca și”, pe post de proptea pentru evitat cacofonia. Ceea ce este, desigur, o greșeală, pentru că locuțiunea „ca și” este funcțională și corectă în limba română, dar în structuri comparative, cu sensul „la fel ca”.

Iată un exemplu de folosire corectă a lui „ca și”:

Ca și prietenul meu, am plecat la Roma la începutul primăverii.

În timp, într-un mod ciudat, structura „ca și” a ajuns să fie folosită la scară largă, în majoritatea situaţiilor fără să mai aibă vreo legătură cu evitarea unei cacofonii, ajungând să paraziteze și să înghită adverbul/prepoziția „ca”. Astăzi, de parcă ar fi ceva rușinos să spui „ca”, toată lumea spune „ca și”.

EXEMPLE

Este greșită, așadar, folosirea lui „ca și” în loc de „ca” în situații în care se dorește evitarea unei cacofonii, precum:

Ca și copil, am avut multe de suferit. (Într-o astfel de situație se recomandă reformularea: „Când eram copil, am avut multe de suferit”. Introducerea lui „și” între cele două silabe cacofonice reprezintă o greșeală la fel urâtă.)

Și, cu atât mai mult, este greșită folosirea lui „ca și” în situații fără nicio legătură cu cacofonia și în care sintagma este utilizată la scară largă:

Ca și artiști, avem nevoie de confirmări. (Într-o astfel de situație, este perfect corectă construcția: „Ca artiști, avem nevoie de confirmări.” Introducerea lui „și”, absolut abuzivă, nu are niciun sens și nicio motivație reală.)



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

Page 1 of 3123