Cafenelele, locuri unde „se spun lucruri neadevărate”
https://www.ziarulmetropolis.ro/cafenelele-locuri-unde-se-spun-lucruri-neadevarate/

Viaţa publică, destul de firavă în sec. al XVII-lea, se desfăşura mai ales în cafenele. Cea dintâi atestată documentar a fost a lui Kara Hamie, în 1667, pe un loc învecinat cu biserica Doamnei de azi. În vremea lui Constantin Brâncoveanu, pe Calea Şerban Vodă (podul Beilicului) se înşirau destule cafenele, toate la dispoziţia mai cu seamă a turcilor.

Un articol de Georgeta Filitti|22 august 2016

Cafeaua ca atare, nelipsită de la masa lui Vodă, constituia şi un dar de preţ pentru feţele bisericeşti ori oaspeţii străini. Puţine localuri au rezistat vremii în oraş; unul din ele rămâne cafeneaua lui Ştefan Altântop, de la Poarta Curţii domneşti. Cu proprietari succesivi şi o perioadă de ruinare ea există şi azi. E vorba de Cafeneaua veche. La sfârşitul sec. XVIII era faimoasă şi cea a bărbierului venețian Michele.

Îngăduite de dragul turcilor, cafenelele ajung primejdioase pentru domnii fanarioţi. Discuţii politice, cârtiri contra lui Vodă, ba şi planuri de revoltă (croite de grecul Rigas, secretar domnesc şi mare strateg în eliberarea Balcanilor de sub jugul Porţii Otomane) îi fac pe aceştia să le închidă foarte adesea. Doar că negoţul cu cafea era prea rentabil şi impozitarea lui se făcea pe măsură.

Cu mese de biliard, dulciuri, ceai, partide de table, ghiulbahar sau domino, cafenelele ajung în sec. XIX o adevărată instituţia a Bucureştiului. Pe la 1860, în hotelul Orient funcţiona cafeneaua lui Bruzzessi, furnizor al casei princiare Al. I. Cuza. Localul a fost apoi preluat de croatul Tripcovici şi a ajuns o băcănie cu mizilicuri mult prețuite de bucureşteni.

Şi italianul Fieschi, pe str. Şelari, avea o clientelă bogată deoarece aducea ziare franțuzești, greceşti, nemțeşti şi italienești. Hotelul alăturat avea bucătărie internațională. Cea mai reprezentativă a fost însă a polonezului Fialkowski, venit după Războiul Crimeii. Se afla cam în preajma hotelului Novotel de azi. Kubler (Imperial) a găzduit o vreme cenaclul Literatorul, inițiat de Al. Macedonski.

În general, strălucirea multor cafenele s-a datorat frecventării lor de către scriitori.

Să amintim că jocurile de noroc şi consumul de alcool erau straşnic interzise. Fără prea mult efect. Unele cafenele, ca cele „cântânde”, cum era Tunel de France (pe locul actual al magazinului Victoria) ofereau şi altfel de servicii care n-aveau nimic a face cu parfumata băutură.

Pe la 1900 erau 140 de cafenele la Bucureşti. Au fost toate închise pe timpul războiului din 1916-1918. În 1924 oraşul era din nou împânzit de ele. La Cercul Militar cafeneaua şi terasa erau administrate de actriţa Marioara Voiculescu. La Café Royal (pe locul de azi al hotelului Capitol) veneau în primul rând ziariştii de la redacţiile situate pe str. învecinată, Sărindar.

Şi în perioada interbelică existau cafenele prost famate. Elite, de pe Lipscani, era cunocută pentru bursa neagră animată acolo.

În 1945, noul regim comunist a socotit cafenelele sursă de speculă şi le-a închis pe toate. Încet, încet a dispărut şi cafeaua, înlocuită cu nechezol.

După Revoluţie, cafeneaua n-a mai fost la modă; în schimb cafegiii s-au impus. Cel mai activ, cu o fermecătoare carte de aminitiri, rămâne , neîndoios, dl. Florescu, din Piaţa C.A. Rosetti.



27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.

20
/10
/16

Calea Victoriei, Podul Mogoşoaiei până la războiul pentru  independenţă din 1877-1878, era socotită coloana vertebrală a oraşului, strada cea mai aristocratică, unde aveau loc evenimente mondene, se preumbla lumea bună – într-un cuvânt, unde se făcea şi se desfăcea tot ce conta în societatea bucureşteană.

08
/10
/16

Oraş cosmopolit, cu o activitate comercială susţinută, Bucureştiul a fost sute de ani loc de întâlnire pentru negustori de toate naţiile. Între aceştia cei mai reprezentativi rămân grecii, evreii şi armenii. Cei din urmă s-au aşezat într-un cartier compact, liniştit, curat, cu case temeinic clădite, în jurul bisericii care le aminteşte neamul.

07
/10
/16

Pe o întindere de 100.000 de metri pătraţi, având în centru spaţiul actual al halelor din spatele magazinului BUCUR, Târgul Moşilor a reprezentat, până la Primul Război Mondial, o formă de perpetuare a tradiţiei din vremea daco-romanilor.

07
/09
/16

Setea de cultură a bucureştenilor s-a manifestat plenar în a doua jumătate a sec. al 19-lea. Un grup de iniţiativă, creat în vremea lui Cuza Vodă, a început să organizeze, seara la ora 9.00, conferinţe în casele lui Costache Ghica de lângă Cişmigiu (în piaţa Valter Mărăcineanu de azi).

29
/08
/16

Un proverb românesc apărut în sec. al XIX-lea susţinea că „scule avem, dar n-avem nemţi”. Cu alte cuvinte, erau omagiaţi pentru îndemânarea lor mecanicii de tot felul veniţi din ţările germane să lucreze la batozele, treierătoarele şi pompele de tot felul din gospodăriile noastre.

22
/08
/16

Viaţa publică, destul de firavă în sec. al XVII-lea, se desfăşura mai ales în cafenele. Cea dintâi atestată documentar a fost a lui Kara Hamie, în 1667, pe un loc învecinat cu biserica Doamnei de azi. În vremea lui Constantin Brâncoveanu, pe Calea Şerban Vodă (podul Beilicului) se înşirau destule cafenele, toate la dispoziţia mai cu seamă a turcilor.

16
/08
/16

Înainte de a fi un obiect uzual, automobilul a fost unul de lux. Primul exemplar a fost adus la Bucureşti în 1880 de Barbu Bellu, din familia care a donat terenul pentru cimitirul de mai târziu cu acelaşi nume. Era un Peugeot de 4 CP; „trăsură cu 4 locuri”, i-au spus amuzaţi şi neîncrezători ai noştri.

16
/07
/16

Călătorii străini care, încă din sec. XVI, lasă mărturii despre Bucureşti, sunt impresionaţi de bisericile sale. Construite de domnitori, de boieri, negustori sau oameni de rând acestea au împodobit oraşul fără să reziste prea mult în timp. Solul nisipos, pânza freatică aproape de suprafaţă, desele cutremure le-au şubrezit şi ruinat. De fiecare dată însă bucureştenii le-au refăcut, mărturisind o stăruinţă ce face parte din dinamica vieţii urbane.

15
/07
/16

Fiecare timp istoric îşi are instituţiile sale. În România regală au funcţionat Jockey Club, Country Club, Rotary Club, Lion's – societăţi de anvergură internaţională care racordau firesc, statornic, ţara noastră la sistemul de valori proprii Europei.

Pagina 2 din 41234