Călătorie în infern ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/calatorie-in-infern/

Am recuperat abia acum, cu nepermisă întârziere, asta şi pentru că am vrut să îl văd pe ecran mare, odată cu lansarea în cinematografe, „O creatură delicată” (2017), de Serghei Lozniţa. Este pur şi simplu un film mare!

Un articol de Ionuţ Mareş|15 septembrie 2018

Privind în urmă la competiția de anul trecut de la Cannes (din care mi-au scăpat doar două titluri, totuși nesemnificative – „Radiance”, de Naomi Kawase, și „Wunderstruck”, de Todd Haynes), cred că „O creatură delicată”, de Serghei Loznița, era cel mai îndreptățit să ia Palme d`Or (care a fost câștigat de „Pătratul”, de Ruben Östlund).

Povestea acestei femei fragile şi demne (fără nume și identificată pe generic chiar așa – O creatură delicată, jucată de Vasilina Makovțeva) care încearcă să îi trimită soţului său, aflat într-o închisoare dintr-un oraș spre care trebuie să meargă cu trenul, un pachet cu câteva conserve de mâncare, într-o lume sălbăticită, este teribil de emoţionantă. Dar fără nimic patetic.

Iar felul în care Serghei Lozniţa (ucrainean născut în Belarusul din timpul URSS) vede Rusia nu se aplică doar la prezent: este portretul dureros, pe alocuri grotesc, al unui spaţiu estic mai larg în care puterea unui stat abuziv calcă în picioare omul, căruia nu-i mai rămâne ca refugiu decât visul, transformat însă la rândul său în coşmar.

O istorie de o sută de ani (sau chiar mai mult) este condensată în acest film, realizat, cu excepția finalului oniric, în naturalismul cu care ne-a obișnuit Serghei Loznița în ficțiunile sale (director de imagine este Oleg Mutu, colaborator fidel al regizorului).

Pentru că această căutare întreprinsă de femeie într-un no man`s land mereu amenințător nu este altceva decât eterna căutare a celui dispărut pe nedrept de lângă tine, trimis în Gulag, fără să i se mai știe de urmă. În afara Gulagului, oamenii trăiesc în propriul lagăr, material şi sufletesc.

Un lagăr în care nu există însă doar oameni brutalizați – este loc, câteodată, şi pentru solidaritate, demnitate şi umanitate. Pentru delicatețea pe care o arată protagonista.

Serghei Lozniţa nu este doar unul din cei mai prolifici regizori – numai în 2018 a lansat trei filme: documentarele „Victory Day”, la Berlin, şi „The Trial”, la Veneția, şi ficţiunea „Donbass”, la Cannes. Dar cred că este unul din cei mai relevanţi autori de cinema ai ultimilor ani.

„O creatură delicată”, care îl are în distribuție și pe actorul Valeriu Andriuță, a intrat la 14 septembrie în unele cinematografe, fiind distribuit de Voodoo Films.

Rating Ziarul Metropolis: ★★★★★

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.