Când Purcărete „macină” cafeaua, năvălesc aromele artistice
https://www.ziarulmetropolis.ro/cand-purcarete-macina-cafeaua-navalesc-aromele-artistice/

Aşteptând să înceapă spectacolul lui Silviu Purcărete “Moliendo Café” (Măcinând cafeaua”), te laşi prada pentru câteva minute unor gânduri legate de starea ta atunci când îţi pregăteşti o cafea acasă, la birou sau când îţi cumperi o cafea, zăbovind în gară sau în aeroport, când ţi se serveşte o cafea fie că eşti într-o vizită, fie că eşti într-o cafenea, într-un birt…

Un articol de Maria Sârbu|15 Noiembrie 2014

Dar şi atunci când stai la o cafea cu cineva… Încerci să ordonezi cumva astfel de gânduri, însă este imposibil. Băutul căfelei, statul la o cafea întotdeauna îţi dau o altă stare…

“Moliendo Café”, producţie comună a două instituţii de spectacole din Timişoara – Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely”, care împart acelaşi sediu -, a deschis a IV-a ediţie a Festivalului European de Teatru „Eurothalia”, organizat în oraşul de pe Bega între 8 şi 17 noiembrie.

Fiind vorba de două trupe ce vorbesc limbi diferite, Silviu Purcărete şi-a propus să realizeze, avându-i alături pe scenograful Dragoş Buhagiar şi pe compozitorul Vasile Şirli, o creaţie scenică „fără prea multe vorbe”. Au fost antrenaţi aproape 40 de actori din cele două teatre. A fost o premieră din mai multe puncte de vedere.

Scena e o cafenea: mese şi scaune; un pian la care cântă o femeie, alături fiindu-i un bărbat ce cântă la saxofon; chelneri, clienţi – de toate categoriile şi de diferite naţii, intrând şi ieşind. Mai în spatele scenei, după un perete transparent, se conturează oarecum povestea cafelei, printr-un personaj care nicidecum nu poate intra în lumea de dincoace, căci el e undeva în trecut, cu sacii lui de cafea: cafeaua pe care o comercializa, o aducea mai aproape de oameni ca pe o licoare pe cât de dorită, pe atât de nefolositoare de cele mai multe ori. Secole la rând, cafeaua i-a ademenit pe oameni.

LP4_8279

“Moliendo Café” este titlul unei bucăţi muzicale din anii ’50, cântată în întreaga lume. Astfel muzica trebuia să fie un personaj în sine în spectacolul respectiv.

Ca să aduci un omagiu cafelei, într-un spaţiu cum e cafeneaua, trebuie să te inspiri din diferite culturi.

Aşa au făcut cei ce s-au implicat în acest spectacol: te induc în atmosfera cafenelelor pariziene, de pe Sant Germain des Prés, bunăoară, căci aşa cum spunea Vasile Şirli, a făcut “o scurtătură între Brigitte Bardot, Paris şi epoca anilor ’50-’60”, enumerând titlurile cântecelor cântate de BB, titluri ce reprezintă textul în franceză cântat de actorii din spectacol; te induc în faimoasele cafenele „Puşkin” – cântându-se o minunată romanţă de Dunaievski – sau în cele din Argentina… Nu lipseşte un citat din „Moliendo Café”, nu lipsesc referinţe la “Zece negri mititei” – bineînţeles cu muzica respectivă, nu lipseşte muzica originală…

Provocator e în „cafeneaua” lui Purcărete, frecventată de lume de tot soiul, care e mereu imprevizibilă: aici se flirtează, se bârfeşte, aici sunt certuri între cupluri, aici se reglează conturi, aici se şi tace…

L-am întrebat pe Vasile Şirli de unde i-a venit inspiraţia pentru muzica din spectacol şi a spus: „Atunci când am scris nu aveam deloc arome de cafea, aveam ritmuri, aveam o anumită dinamică şi ideea era să fac o muzică utilă pentru acest tip de spectacol, plecat de la exerciţii, de la un workshop, de la un atelier de creaţie pentru care am vrut să dau mijloace regizorului, aşa cum o fac întotdeauna.

Am început repetiţiile muzicale prevenind pe toată lumea că vor trebui să înveţe tot ceea ce se cântă, că vor fi şi muzici instrumentale, bineînţeles, dar cele vocale sunt mai greu de învăţat. A scrie aceste muzici despre cafea a fost un parcurs pentru care fac muzică de teatru. Această «cafea» a însemnat pentru mine reîntoarcerea la Timişoara, deşi nu am mai lucrat aici în teatru, dar am copilărit în Timişoara. Este o bucurie să întâlneşti noile generaţii de actori, să lucrezi cu ei, să-ţi dai seama de pasiunea şi de nedumerirea lor, uneori”.

Vasile Şirli a mărturisit că şi-a dat teme, propunându-şi, deci, să aducă omagiu originii cafelei. S-a cam jucat şi a ieşit ceva frumos.

LP4_8311Totul pare simplu în acest spectacol, cu trimiteri la cafeaua politică, la cafeaua erotică, la cafeaua populară… E ca o magie, dar îţi dă teme – de gândit. La ce bun e cafeaua? Nu, nu cred că aş renunţa la această băutură! Şi nici la statul la o cafea!

Eurothalia – o platformă pentru teatrul de calitate

Festivalul Eurothalia este organizat de Teatrul German de Stat din Timişoara, al cărui director este neobositul Lucian Vărşăndan. Au fost selecţionate spectacole din create şi de Alexandru Dabija, Yuri Kordonsky, Alexander Hausvater, Radu Afrim, Gigi Căciuleanu, Niky Wolcz, Bocsárdi László, de regizori străini precum Sanja Mitrović sau Volker Schmidt.

Publicului i s-au propus montări din România, Germania, Austria, Olanda, bucurându-se astfel de: “O… ladă”, creaţie colectivă după Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija (Teatrul Tineretului Piatra Neamţ), “Pescăruşul” de Cehov, regia Yuri Kordonsky (producţia teatrului gazdă), “Folia, Shakespeare & Co”, după Shakespeare, un spectacol de Gigi Căciuleanu (producţie Art Production – Gigi Căciuleanu Romania Dance Company), “Crash Course Chit Chat” – concept, coregrafie şi regie Sanja Mitrović (Olanda), “After All” – concept Vava Ştefănescu (CND), “Călătoria spre Petuşki”, după Erofeev, regia Laura Linnenbaum (Germania), “Boala familiei M” de Fausto Paravidino, regia Radu Afrim (Teatrul Naţional Timişoara), “Ţinuturile joase” de Herta Müller, regia Niky Wolcz (teatrul gazdă), “Povara lui Ossi” de Frieder Schuller, regia Daniel Plier (Teatrul Naţional Sibiu), “Astă-seară: Lola Blau” de Georg Kreisler, regia Alexandru Dabija (Teatrul Evreiesc de Stat), “Hamlet” de Shakespeare, regia Bocsárdi László (Teatrul “Tamási Áron” Sfântu Gheorghe), “Sânge năvalinic” de Nurkan Erpulat & Jens Hillje, regia Volker Schmidt (Austria), “Frau Hess şi grădinile ei” de Milton Frederick Marcus, regia Alexander Hausvater (Teatrul Evreiesc de Stat), “Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, regia Silviu Purcărete (Teatrul Maghiar de Stat Cluj).

Nu este uşor să organizezi astăzi un festival, dar iată ce ne-a spus Lucian Vărşăndan: “Este un festival care a avut un traseu destul de sinuos până acum, în sensul că în 2011 şi 2012 nu am putut să-l organizăm din motive financiare. Între timp lucrurile s-au îmbunătăţit. Cu sprijinul Primăriei Timişoara, am reuşit în 2013 să-l reluăm şi în 2014 suntem la a IV-a ediţie.

Festivalul îşi propune a fi o platformă pentru teatru de calitate, teatru inovativ, din România şi din Europa, de a contribui la crearea de legături – un festival se adresează comunităţii şi vrea să stimuleze dialogul intercultural. Spectacolul “Moliendo Café” este o premieră din mai multe puncte de vedere: nu doar colaborarea cu Silviu Purcărete, ci e şi prima împrejurare în care cele două companii realizează împreună un proiect. A fost un proiect ambiţios, un proiect care a stimulat foarte mult în bine şi în cel mai fast mod cu putinţă cele două trupe.

Ne dăm seama, după acest spectacol, că e vorba de un mare şi unit colectiv, care face dovada performanţelor sale, a disponibilităţilor sale şi lucrul acesta se întâmplă şi sub bagheta unuia dintre cei mai importanţi regizori din Europa. Aşa că avem multe motive de bucurie, mai ales că am reuşit să deschidem festivalul cu acest ambiţios proiect.

Avem în program multe spectacole de teatru-dans, căci reprezintă o componentă pe care încercăm să o deservim din ce în ce mai mult. Este un gen foarte apreciat şi are un caracter inovativ, demn de luat în seamă. Pe de altă parte, am invitat câteva trupe străine, care nu prea pot fi văzute aici, dar totodată încercăm să promovăm spectacole din România în faţa unor oameni de teatru şi jurnalişti din străinătate.

Încercăm totodată să prilejuim publicului din Timişoara să vadă sau să revadă creaţiile unor importanţi regizori, care au marcat afişul teatral din România în ultimele stagiuni”.

19
/10
/17

„The Square”, în regia lui Ruben Östlund, e un film ca un tur de rollercoaster pe pastile, iar la avanpremiera de la Les Films de Cannes à Bucarest s-a râs zgomotos și prelung într-o sală arhiplină.

19
/10
/17

Premiul pentru pseudoştiinţă din acest an i-a fost acordat anul acesta celebrei actrițe Gwyneth Paltrow, pentru site-ul său Goop, care promovează tratamentele homeopatice sub forma unor forme de tratament ştiinţifice. The Skeptic Magazine oferă anual premiul Rusty Razor Award / Lama Ruginită persoanelor care prezintă un tip de pseudoştiinţă exagerat.

19
/10
/17

Cea mai premiată comedie a momentului la Londra și New York – „Cum să distrugi o piesă” – va avea premiera la București pe 3 și 4 noiembrie la Grand Cinema & More. „Cum să distrugi o piesă” este comedia-revelație a acestui an în teatrul internațional.

19
/10
/17

Liminal, primul festival de artă, știință și tehnologie din București, va avea loc în perioada 31 octombrie - 5 noiembrie. Festivalul propune publicului o expoziție de artă trans-media, o serie de discuții teoretice și un hackathon în cadrul căruia participanții vor dezvolta sisteme și dispozitive de teraformare pentru a coloniza alte planete.

19
/10
/17

Actrița Olga Tudorache, angajată a Teatrului Mic până în anul 1978, a plecat dintre noi în în cursul nopții de marți spre miercuri (17 spre 18 octombrie), în Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Elias din București - anunță un comunicat al Teatrului Mic din București, care oferă și detaliile funeraliilor actriței Olga Tudorache:

18
/10
/17

Personalități din lumea culturală românească au transmis mesaje emoționante la moartea actriței Olga Tudorache,. "Doamna Olga, ... Vă iubesc. Mulțumesc. Dumnezeu să vă țină sufletul în palma Lui!", a scris Oana Pellea pe pagina sa de facebook. "În semn de omagiu, Sala Mare a Teatrului Metropolis se va numi Sala Olga Tudorache”, a anunțat, la rândul său, directorul acestei instituții, George Ivașcu.

18
/10
/17

Doamna teatrului românesc, Olga Tudorache, s-a stins din viață, noaptea trecută, la vârsta de 88 de ani. Marea actriţă fusese internată în spital în ultimele zile, iar starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit considerabil săptămâna trecută.

17
/10
/17

Marele câștigător al Trofeului Transilvania cu „Stockholm”, Rodrigo Sorogoyen, revine cu un thriller pe muchie de cuțit despre doi polițiști ale căror acțiuni devin la fel de suspecte precum cele ale criminalului în serie pe care îl urmăresc. „Dumnezeu să ne ierte”, filmul care a închis ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania, va ajunge în cinematografele din România din 27 octombrie.

16
/10
/17

M-am întors de la Iași, de la cel mai mare festival de literatură și traducere din partea noastră de Europă, cu un voluminos bagaj de amintiri și cu un la fel de voluminos bagaj de cărți. O săptămână mai târziu, amintirile se împletesc în mintea mea cu fragmentele literare. Las aici un scurt colaj.

Page 1 of 65712345...102030...Last »