Când toată viaţa te urmăreşte un Colombre…
https://www.ziarulmetropolis.ro/cand-toata-viata-te-urmareste-un-colombre/

Îi port de multă vreme lui Dino Buzzati o admiraţie care se prea poate să decadă, când şi când, în invidie.

Un articol de Andrei Crăciun|20 Aprilie 2016

Mi-ar fi plăcut să fiu ca Dino Buzzati, să trăiesc aşa cum a trăit el, să scriu ca el, să mor ca el, înainte de a fi prea bătrân pentru ca viaţa să mai aibă sens. Să fiu şi eu fiul unui profesor de drept internaţional, mama mea să fie descendentă a nobilimii veneţiene…

Şi – cel mai important – să lucrez toată viaţa la un ziar, la acelaşi ziar, fără să mă tem că ziarele ar putea muri, să tot fiu tânăr şi, deci, nemuritor. Să lucrez toată viaţa la Corriere della Sera, să conduc acest ziar, să fiu respectat, să îşi scoată domnii milanezi pălăriile pe stradă atunci când mă întâlnesc. Să scriu reprotaje din Etiopia, să fiu reporter de război, să scriu cronici inubliabile la Turul Italiei la ciclism. Să mă căsătoresc la şaizeci de ani, să iau Premiul Strega, să mă traducă Albert Camus în Franţa, să fiu un mare povestitor şi, încă mai mult, o mare conştiinţă, să am mereu curajul adevărului.

Nu sunt Dino Buzzati, şi, până la urmă, nu e chiar atât de rău. Dacă aş fi fost Dino Buzzati nu l-aş mai fi putut iubi pe Dino Buzzati aşa cum o fac acum.

Mi-ar fi plăcut, totuşi, să am forţa alegoriilor sale, să pot să rezum în cinci pagini tot ceea ce se ştie despre natura umană. Mi-ar fi plăcut să fi fost autorul nuvelei „Monstrul Colombre” (cartea „Monstrul Colombre şi alte cincizeci  de povestiri” a fost, cel mai recent, publicată în limba română la Editura Polirom în anul 2013).

Mi-ar fi plăcut să spună despre mine criticii că nu pot fi citit în afara codului semanticii kafkiene şi alte asemenea grozăvii. Mi-ar fi plăcut să fiu acuzat de un existenţialism cu tuşe nevrotice.

Acum, e târziu. Dar mi-aş fi dat jumătate din viaţă să pot scrie acest fragment: „Până când, pe neaşteptate, Stefano îşi dădu seama, într-o zi, că era bătrân, tare bătrân; şi nimeni din preajma lui nu pricepea, pentru ce, bogat cum era, nu părăsea odată viaţa blestemată de marinar. Bătrân şi amarnic de nefericit, pentru că întreaga lui viaţă fusese risipită în acel soi de fugă nebunească de-a lungul mărilor, ca să scape de duşmanul său. Dar mai puternică decât bucuria unei vieţi aşezate şi tihnite fusese totdeauna pentru el chemarea adâncurilor”.

Căci, vedeţi dumneavoastră, acest Stefano Roi a fost un navigator, un navigator adevărat!, care toată viaţa a fugit de un Colombre, un peşte teribil, despre care naturaliştii, nu am putea spune de ce, spun uneori că nici nu există… Dar, ce ştiu naturaliştii?

Stefano Roi a trăit şi a făcut avere şi a gustat puţin din viaţă, a fost pe mări şi a fost pe Oceane, şi monstrul l-a urmat, şi doar Stefano şi cei de un sânge cu el puteau vedea asta, şi Colombre a fost întotdeauna în spatele corăbiilor lui Stefano pentru a… Nu o să scriu de ce, desigur. Nu o să scriu.

Trebuie, pur şi simplu, să îl citiţi pe Dino Buzzati, trebuie, căci, la el, literatura e mult mai frumoasă decât e viaţa, mult mai frumoasă.

 

 



21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

25
/06
/19

Despre fericire, valori actuale, iubire, compasiune, egoism, educație, ambiții, viață și moarte, cu Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, recompensat în 1989 cu Premiul Nobel pentru Pace.

15
/06
/19

Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret, „Orașul fetelor” explorează teme ca sexualitatea și promiscuitatea feminină, dar și idiosincraziile iubirii adevărate.

12
/06
/19

Vă propunem astăzi un interviu cu un personaj care vine dintr-o zonă culturală mai puțin mediatizată: cultura noastră culinară. Cosmin Dragomir a pus pe picioare editura GastroArt și publică – nici mai mult, nici mai puțin – decât cărți despre istoria bucătăriei noastre.

Page 1 of 9312345...102030...Last »