OPINIE Competiţia ediţiei din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate şi obişnuiţi mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaşti care concurează pentru prima dată pentru Palme d’Or sau chiar aflaţi la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecţia din acest an.
Un articol de Ionuţ Mareş|12 aprilie 2018
Deseori criticat pentru că ar aduce în fiecare an în Competiția principală aceleași câteva nume de cineaști consacrați, obișnuiți ai Croazetei, delegatul general al Festivalului de la Cannes, Thierry Fremaux, responsabilul de selecție, a anunțat joi o cursă pentru Palme d’Or care combină autori cunoscuți cu autori care nu au mai fost în Competiție sau chiar aflați la debut.
Deși presa de specialitate a vehiculat în ultimele săptămâni zeci de nume care s-ar putea regăsi în selecția celui mai prestigios festival de film din lume, numai câteva dintre ele au ajuns pe lista scurtă, de 18 titluri, a lui Fremaux. Listă care va mai fi completată cu alte câteva filme ce vor fi anunțate în zilele următoare, fapt obișnuit pentru Cannes.
Printre cineaștii celebri (și îndrăgiți ai edițiilor din ultimii ani ale festivalului) se regăsesc veteranul franco-elvețian Jean-Luc Godard, care revine în Competiție cu un nou film-eseu, „Le livre d’image” (după ce în 2014 a obținut Premiul Juriului, cu „Adieu au langage”), iranianul (devenit autor internațional) Asghar Farhadi, cu o coproducție Spania-Franța-Italia, „Todos lo saben” (proiectat în deschidere și cu Penélope Cruz și Javier Bardem în distribuție), și italianul Matteo Garrone, cu „Dogman”.
Obișnuiți mai vechi sau mai recenți ai Competiției sunt și japonezul Hirokazu Kore-Eda, cu „Shoplifters”, chinezul Jia Zhang-Ke, cu „Ash Is Purest White”, italianca Alice Rohrwacher, cu „Lazzaro felice”, și sud-coreeanul Lee Chang-Dong, cu „Burning” (cineastul asiatic a fost ultima dată în Competiție în 2010, cu precedentul său film, „Poetry”). Francezul Stéphane Brizé revine la rândul său în cursa pentru Palme d’Or, cu „En guerre” (după ce în 2015 a concurat cu „La loi du marché”). După mai mult de zece ani (în 2007 a fost cu „Les chansons d’amour”) revine în Competiție un alt cineast francez, Christophe Honoré, cu „Plaire, aimer et courir vite”.
De o revenire spectaculoasă în Competiție, după mai mult de 25 de ani („Jungke Fever”, 1991), are parte americanul Spike Lee, cu „BlacKkKlansman”, un film extrem de așteptat.
Alți doi mari cineaști își fac intrarea în premieră în cursa pentru Palme d’Or: polonezul (cu multă activitate în străinătate) Pawel Pawlikowski, cu „Cold War”, și, cu „Three Faces”, cunoscutul iranian Jafar Panahi, care este persecutat de autoritățile din țara sa (interdicție de filmare în spații publice și de ieșire din țară) și care a mai fost în alte secțiuni de la Cannes în 1995 și 2003.
Câțiva dintre cineaștii selectați în acest an în Competiția principală au fost, practic, „promovați” din alte secțiuni ale festivalului. Este cazul americanului David Robert Mitchell, care vine cu „Under the Silver Lake”, după ce cu precedentele sale două filme, „The Myth of the American Sleepover” (2010) și „It Follows” (2014), a fost în Semaine de la Critique, și, cu „Leto”, rusul Kirill Serebrennikov, care este de asemenea persecutat de autoritățile din țara sa și care în 2016 a fost în Un Certain Regard, cu „(M)uchenik”. Prin selectarea lui Panahi și a lui Serebrennikov, Festivalul de la Cannes pare să ia și o poziție politică, de susținere a celor doi în fața constrângerilor la care ei sunt supuși în țările lor. În Competiție este „avansată” și cineasta (și actrița) libaneză Nadine Labaki, cu „Cafarnaúm”. Cu precedentele sale două filme ca regizoare, ea a fost de asemenea la Cannes, dar în alte secțiuni.
O noutate este selectarea japonezului Ryûsuke Hamaguchi, cu „Netemo sametemo” („Asako I & II”). Un cineast aflat la al șaptelea film, dar relativ puțin cunoscut (este pentru prima dată la Cannes). Pentru prima dată pe Croazetă va fi și tânăra și promițătoarea regizoare franceză Eva Husson, cu „Les filles du soleil”. Ea a debutat în 2013 cu „Bang Gang (une histoire d’amour moderne)”, un film extrem de bine primit de critica din Franța. Singurul debutant din Competiție este un tânăr și necunoscut regizor egiptean, A.B. Shawky (Abu Bakr Shawky), care ar putea produce o mare surpriză cu „Yomeddine”.
În tradiționala conferință de presă în care a anunțat selecția, Thierry Fremaux a spus că este un an cu multe nume noi și că se întrevede o schimbare, o nouă generație de tineri autori, cineaști „ai viitorului”. „Am deschis ușile și ferestrele pentru oameni care nu au mai fost în Competiția de la Cannes”, a spus el. Întrebat despre numărul femeilor regizor, el a afirmat că a selectat trei cineaste în cursa pentru Palme d’Or (Alice Rohrwacher, Eva Husson, Nadine Labaki) și nu a exclus să mai anunțe încă una, dar a atras atenția că, deși Cannes-ul a fost întotdeauna un susținător al femeilor regizor, valoarea filmelor este cea care trebuie să primeze și că nu ar trebui introduse cote obligatorii, așa cum se discută în alte domenii.
Chestionat în legătură cu absența din Competiție a doi regizori favoriți ai Cannes-ului, unde au fost deseori premiați, canadianul Xavier Dolan și francezul Jacques Audiard, Fremaux a explicat că primul i-a spus că mai trebuie să lucreze la montaj și că încă nu poate oferi noul său film („The Death and Life of John F. Donovan”), iar producătorii americani ai filmului celui de-al doilea, „The Sisters Brothers” (filmat în România), i-au transmis că vor să îl lanseze în a doua parte a anului, în SUA (neoficial, pentru a-l promova astfel în cursa pentru Oscar). Despre italianul Paolo Sorrentino, care era dat ca sigur în Competiție, Fremaux a precizat că noul film al acestuia, „Loro”, este împărțit în două, iar una din părți se lansează în Italia înainte de festival, lucruri care au împiedicat selectarea sa.
Deși în următoarele zile ar putea fi anunțați alți 2-3 mari cineaști în Competiție (Fremaux a lăsat de înțeles că vom putea auzi inclusiv de Lars von Trier, altădată persona non grata la Cannes), întotdeauna sunt dificil de știut motivele pentru care multe din numele vehiculate în presă nu ajung să fie selectate (cum sunt, de pildă, cazurile unor Mike Leigh, Nuri Bilge Ceylan, László Nemes, Olivier Assayas sau Terence Malick, cu toții premiați cu alte ocazii, unii inclusiv cu premiul cel mare). Uneori filmele nu ajung să fie terminate, alteori producătorii și/sau distribuitorii au alte planuri de lansare, iar în destule cazuri foarte probabil filmele nu satisfac viziunea lui Thierry Fremaux despre cum trebuie să arate selecția.
Conflict cu Netflix
El a apărat și interdicția, anunțată recent în presă, de a se mai face selfie-uri și fotografii pe covorul roșu: intrarea invitaților dura foarte mult, proiecțiile riscau să fie întârziate, iar eleganța momentului era de asemenea stricată. „La Cannes vii pentru a vedea (filme – n.r.), nu pentru a fi văzut”, a spus Fremaux.
Delegatul general al festivalului a clarificat și disputa, purtată mai ales prin presă, cu platforma Netflix, care s-a implicat tot mai mult în producția și lansarea de filme de autor în ultimii ani. După scandalul de anul trecut, când două filme marca Netflix au fost luate în Competiție, dar apoi nu au fost lansate și în cinematografele din Franța (ci doar pe platforma VOD), încălcându-se astfel tradiția Cannes-ului, în acest an Fremaux a anunțat anterior conferinței de presă de joi că filmele Netflix nu vor mai fi luate în Competiție, dar vor putea face parte din alte secțiuni și proiecții speciale.
Apoi, reprezentanții Netflix au spus că au decis ca niciun un film produs sau distribuit de ei să mai ajungă la Cannes. Dornic să aplaneze această tensiune, Fremaux a declarat joi, răspunzând unei întrebări a presei, că discuțiile cu Netflix au fost bune, dar că în cele din urmă s-a ajuns la această soluție, fapt care l-a făcut să nu poată selecta un film Netflix în Competiție, unde și l-ar fi dorit (fără a menționa titlul), și, pentru o proiecție specială, un alt film – neterminat, dar acum completat și restaurat -, de Orson Welles, „The Other Side of the Wind”.
Competiție:
TODOS LO SABEN (EVERYBODY KNOWS) – Asghar Farhadi (filmul de deschidere)
EN GUERRE (AT WAR) – Stéphane Brizé
DOGMAN – Matteo Garrone
LE LIVRE D’IMAGE – Jean-Luc Godard
NETEMO SAMETEMO (ASAKO I & II) – Ryusuke Hamaguchi
PLAIRE AIMER ET COURIR VITE (SORRY ANGEL) – Christophe Honoré
LES FILLES DU SOLEIL (GIRLS OF THE SUN) – Eva Husson
ASH IS PUREST WHITE – Jia Zhang-Ke
SHOPLIFTERS – Kore-Eda Hirokazu
CAPHARNAÜM (CAPERNAUM) – Nadine Labaki
BUH-NING (BURNING) – Lee Chang-Dong
BLACKKKLANSMAN – Spike Lee
UNDER THE SILVER LAKE – David Robert Mitchell
THREE FACES – Jafar Panahi
ZIMNA WOJNA (COLD WAR) – Pawel Pawlikowski
LAZZARO FELICE – Alice Rohrwacher
YOMEDDINE – A.B Shawky
LETO (L’ÉTÉ) – Kirill Serebrennikov
Un Certain Regard
GRÄNS (BORDER) – Ali Abbasi
SOFIA – Meyem Benm’Barek
LES CHATOUILLES (LITTLE TICKLES) – Andréa Bescond & Eric Métayer
LONG DAY’S JOURNEY INTO NIGHT – Bi Gan
MANTO – Nandita Das
À GENOUX LES GARS (SEXTAPE) – Antoine DESROSIÈRES
GIRL – Lukas Dhont
GUEULE D’ANGE (ANGEL FACE) – Vanessa Filho
EUPHORIA – Valeria Golino
RAFIKI (FRIEND) – Wanuri Kahiu
MON TISSU PRÉFÉRÉ (MY FAVORITE FABRIC) – Gaya Jiji
DIE STROPERS (THE HARVESTERS) – Etienne Kallos
IN MY ROOM – Ulrich Köhler
EL ANGEL – Luis Ortega
THE GENTLE INDIFFERENCE OF THE WORLD – Adilkhan Yerzhanov
À GENOUX LES GARS (SEXTAPE) – Antoine DESROSIÈRES
Proiecții speciale:
10 YEARS IN THAILAND – Aditya Assarat, Wisit Sasanatieng, Chulayarnon Sriphol & Apichatpong Weerasethakul
THE STATE AGAINST MANDELA AND THE OTHERS – Nicolas Champeaux & Gilles Porte
LES ÂMES MORTES (DEAD SOULS) – Wang Bing
O GRANDE CIRCO MÍSTICO (LE GRAND CIRQUE MYSTIQUE) – Carlo Diegues
À TOUS VENTS (TO THE FOUR WINDS) – Michel Toesca
LA TRAVERSÉE – Romain Goupil
LE PAPE FRANÇOIS – UN HOMME DE PAROLE (POPE FRANCIS – A MAN OF HIS WORD) – Wim Wenders
Proiecțiile de la miezul nopții:
ARCTIC – Joe Penna
GONGJAK(The Spy Gone North) – Yoon Jong-Bing
În afara Competiției:
SOLO: A STAR WARS STORY – Ron Howard
LE GRAND BAIN – Gilles Lellouche
