„Cardinalul”. Demnitate ★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/cardinalul-demnitate-%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM După două filme ilustrative, fără forţă, eşuate, „Poarta Albă” (2014) şi „Fals tratat de mântuire a sufletului” (2018), nu aveam mari aşteptări de la noul lungmetraj al regizorului Nicolae Mărgineanu, „Cardinalul” (2019), tot despre victimele comunismului. Filmul are însă câteva calităţi, fără a fi memorabil.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 noiembrie 2019

În vârstă de peste 80 de ani, veteranul regizor Nicolae Mărgineanu, fost operator în prima parte a lungii cariere de cineast, și-a făcut în ultimul deceniu o adevărată misiune din a reprezenta în filme – ficțiune sau documentar – suferințele victimelor comunismului, în special a unor figuri creștine.

Preocuparea e, bineînțeles, mai veche – „Binecuvântată fii, închisoare”, pe un subiect similar, apărea în 2002 – și probabil își are motivația, dincolo de resorturi intime, în dorința de a omagia memoria unei generații din care a făcut parte și tatăl cineastului, psihologul Ștefan Mărgineanu, care a stat mai mulți ani în închisorile regimului comunist.

Nicolae Mărgineanu revine cu un nou lungmetraj, „Cardinalul”, despre un grup de preoți greco-catolici din Ardeal care au fost închiși la Sighet, în frunte cu episcopul Iuliu Hossu.

Un subiect sensibil și riscant, cu atât mai mult cu cât protagonistul este o personalitate istorică și religioasă foarte cunoscută a României – Iuliu Hossu a fost beatificat la începutul anului de Papa Francisc, împreună cu alți șase episcopi greco-catolici cu care a trecut pe la Sighet.

Cu excepția câtorva secvențe plasate fie la momentul Unirii de la Alba-Iulia din 1918, când episcopul a citit celebra declarație (filmate în culori pastel), fie spre sfârșitul anilor `60, când episcopul ieșise din detenție (filmate în nuanțe cafenii), povestea din „Cardinalul” (scenariul e scris de Bogdan Adrian Toma) se desfășoară în penitenciarul de la Sighet și este redată într-un alb-negru auster (imaginea e semnată de Gabriel Kosuth).

Cele mai puternice scene sunt cele din celula unde sunt închiși preoții. E ceva emoționant în solidaritatea și intimitatea care se instalează între acești colegi de suferință. Și mai ales în demnitatea cu care își trăiesc drama de a se vedea umiliți și cu care refuză să se dezică de religie și de credință.

La forța acestor secvențe contribuie și interpretarea unor actori veterani ca Remus Mărgineanu (episcop Valeriu Frențiu) și Mircea Andreescu (episcop Alexandru Rusu), dar mai ales a lui Radu Botar (episcopul Iuliu Hossu), o reală descoperire a filmului – e unul dintre cele mai bune roluri ale anului.

Mizanscena și decupajul clasice ale lui Nicolae Mărgineanu insistă pe astfel de momente, pe frânturile din noua viață de închisoare a acestor oameni altădată lideri spirituali ai comunității lor.

Iar trecerea aproape brutală pe care o face montajul între felul elegant, ce impunea respect și sugera normalitate, în care episcopul Iuliu Hossu și colegii săi arătau înainte de arest și modul dezumanizant în care sunt făcuți să arate în penitenciar (sunt rași în cap și sunt îmbrăcați în haine de detenție) reflectă drama profundă prin care a trecut, de fapt, România în acei ani teribili.

Aceste reușite ale filmului nu pot face însă uitate destul de numeroarele slăbiciuni ale scenariului și lipsa de forță și de inventivitate a regiei.

În primul rând, dialogurile sunt în mare parte livrești și artificiale și sunt spuse de multe ori direct pentru spectator, și nu în logica dramaturgică.

Apoi, e o lipsă de inspirație și de imaginație în a găsi alte mijloace de a livra informația că în închisoare se află și personalități politice și culturale decât prin rostirea directă a unor nume de către protagoniști, ca o înșiruire la lecția de istorie.

Și, bineînțeles, există tușele groase în care sunt descriși gardienii de la toate nivelurile, dar și schematism în multe secvențe.

Probabil cea mai mare calitate a filmului stă în reținerea și în deferența cu care Nicolae Mărgineanu abordează un astfel de subiect, chiar dacă filmul este, evident, o demascare directă a comunismului, și în portretul nu lipsit de inspirație pe care i-l face cardinalului Iuliu Hossu.

Poate că e suficient pentru aprecierea din partea unui public larg, dar e insuficient pentru a face din „Cardinalul” un film cu adevărat important.

„Cardinalul” intră în cinematografe din 22 noiembrie.

 

05
/04
/13

„O bucată mărunţită de viaţă“, astfel descria „The Hollywood Reporter“ drama regizată de Radu Muntean, „Marţi, după Crăciun“, care va fi difuzată în premieră de Pro Cinema sâmbătă, 6 aprilie, de la ora 22.00, la „CineTePrinde“, emisiune prezentată de Cristian Tudor Popescu.

04
/04
/13

După un adevărat tur de forță al echipei „Poziția copilului“ în România, un turneu care a numărat peste 20 de orașe și 35 de săli de cinema, cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Călin Peter Netzer participă în calitate de invitat de onoare la unele dintre cele mai prestigioase festivaluri internaționale.

04
/04
/13

CRONICĂ DE FILM În „The Gatekeepers“, şase foşti şefi ai agenţiei de securitate israeliene Shin Bet fac confesiuni brutal şi oarecum inexplicabil de sincere cu privire la acţiunile organizaţiei pe care au condus-o. Filmul va fi proiectat astăzi, de la ora 16.00, la Cinema Studio

01
/04
/13

Festivalul Internaţional de Film Cinepolitica (2 - 7 aprilie, Cinema Studio şi Elvira Popescu) începe marţi, 2 aprilie, ora 20.00, la Cinema Studio din Capitală, cu un subiect provocator şi un film proiectat în premieră în România: „Frumoasa adormită”/ „Bella addormentata”, în regia lui Marco Bellocchio.

25
/03
/13

„Toată lumea din familia noastră“, în regia lui Radu Jude, a câştigat premiul pentru cel mai bun film la Gala Premiilor Gopo. Radu Jude a câştigat premiul pentru regie, iar Şerban Pavlu premiul pentru cel mai bun actor în rol principal pentru prestaţia din acelaşi film

Pagina 262 din 264« Prima...102030...260261262263264