Cătălin Rulea, solistul trupei româneşti Toulouse Lautrec, vorbeşte, într-un interviu în formă de alfabet, despre: melodia care îi defineşte adolescenţa, caseta cu Metallica, iarbă, joacă, iarăşi muzică, vin (mult vin), bluesul care l-a ajutat să strângă în braţe o fată într-o tabără, şi de fapt, despre tot ce ţine de fericire.
Un articol de Dan Boicea|4 martie 2020
Trupa Toulouse Lautrec va urca joi, 12 martie, de la ora 19.00, pe scena Sălii Gloria a Teatrului Metropolis din București (Strada Bucovina, nr. 6), pentru un concert special din seria MUSEcology, alături de Melting Dice și Muse Quartet. Biletele sunt disponibile aici.
În continuare, Cătălin Rulea, de la A la Z.
A. Apartman. Pentru că este melodia care-mi definește adolescența. Tot ce mi-a marcat maturizarea se află cumva în acest cântec, lucruri spuse mai direct sau mai voalat.
B. București. Aici am tras cu cornete, aici am privit avioanele de după gard în Băneasa, aici îmi amintesc cum mergeam la școală, cum venea primăvara în Cișmigiu. Aici am mers pentru prima dată cu bicicleta pe malul lacului Ciurel, acolo unde am și sărit de pe vapor. Aici am jucat baschet în Politehnică și fotbal în Dămăroaia. Aici multe.
C. Caseta cu Metallica, probabil prima, ”Kill’Em All” – caseta cu care am inaugurat walkman-ul și cea cu care i-am pus cruce pentru că până la urmă s-a rupt banda și nu am mai ales nimic nici de unul nici de alta. Și Cristina.
D. Dulapul de pe care săream cu copiii în pat când mă lăsa mama singur cu cheia de gât. Era ceva absolut sălbatic, dar atâta ne declanșa adrenalina la cei șapte ani pe care-i aveam…
E – Mi minor (Em), poate primul acord pe care l-am învățat la chitară pe la zece ani. Din asta începea ”Nothing Else Matters”. Este un început absolut stupid dar, mă rog, e ușor să-ți dai cu părerea acum.
F. Fericirea este acest lucru pentru care nu ar trebui să facem niciun rabat. Fericirea este starea care te face iubit și care îți dă aripi de adolescent. Nimeni nu ar trebui să fie altfel decât fericit. Si ca să nu pară prea măreț și boring hai să bag și Fred Perry și Federer – No comment.
G. Goool! Golul echipei Manchester United în prelungirile finalei Cupei Campionilor cu Bayern. Am spart geamul de pe masa mamei din living. Ole Gunnar Solskjær cred că a marcat atunci. Nu e neapărat ceva ce mă definește, dar e o amintire foarte persistentă.
H. Homorod, tabăra în care am dansat prima dată un blues memorabil cu o fată. Îmi aduc aminte și piesa: ”Scorpions – Wind of Change”. Aproape că-mi aduc aminte și mirosul. Și Halle, orașul din Germania de Est care m-a emoționat destul de tare, pentru că am văzut și altă față a fostului bloc comunist; a fost ca și când mi-am descoperit un frate vitreg.
I. Iarbă. Am fumat prima dată în Vamă, cu iubita mea de atunci. A fost un context mai mult decât pozitiv și așa i-a rămas numele.
J. Joacă. Îmi place enorm să mă joc. Totul pentru mine este o joacă palpitantă, ca atunci când stăteam până seara în curtea blocului. Mă joc și acum de dimineața până seara cu prietenii și cu fetele. Cântăm, desenăm, ne vin idei și, într-un final, bem.
K. Ca să nu zic kilogram ca retardul o să zic o trupă pe care am ascultat-o foarte mult timp: Killers. Hot Fuss m-a lovit de nicăieri. Și încă una grea: Kant. Immanuel Kant. Prolegomene.
L. Lost in Translation. Bill Murray un actor inefabil, la fel ca în Broken Flowers, de acolo a pornit pasiunea mea pentru Fred Perry. Un fel de Heinrich Böll al cinematografiei, dezarmat în fața vieții care curge și iar curge.
M. Million Dollar Hotel. Culmea, este un film în care joacă și Mel Gibson.
N. Nightcall (Drive). Pentru geaca cu scorpion, pentru Kavinsky, pentru Ryan Gosling driving.
O. Orșova. Sună ciudat, dar nu este. În copilărie am fost acolo cu părinții înainte de 89 și era la granița cu Serbia și am văzut în târg pentru prima dată guma Baltazar și am văzut la televizor un film numit ”Spartacus”, color, în sârbă. Nu am cum să uit.
P. Pisici. Am avut câteva pisici la viața mea. Pare minor, dar cumva mi-am petrecut anii alături de ele, mângâindu-le. Unele au născut la noi în casă, altele au dispărut, întristându-ne.
Q. Quartet. Uite, pe 12 martie cântăm cu un quartet de coarde, ceea ce pentru Toulouse Lautrec este un eveniment special. Se scrie și cvartet, e adevărat. Joi, 12 martie, la sala Gloria de lângă parcul IOR. Și nu numai de asta zic de quartet, dar mi-a adus aminte de un CD cu Brahms pe care l-am ascultat pe repeat în facultate.
R. România. Poate sună ciudat, dar îmi place România. Am în minte acum foarte multe excursii, în special la sat și la munte, dar și pe plaje pustii. Sunt înnebunit după mare și am în minte o după-amiază la Garnic, undeva în Mehedinți, eram pe niște dealuri absolut nepopulate, te dureau urechile de la atâta liniște. Eram și un pic mahmur, de ce să te mint? Aș fi iubit orice fată îmi ieșea în cale.
S. Superman, Spiderman. Mă uit cum creștem astăzi cu Marvel și DC, a devenit un cult. Eu am văzut Superman târziu, cred că la un cinematograf din Costinești sau ceva de genul, iar benzile desenate le-am descoperit doar în facultate. Acum îi citesc lui Vladimir benzile desenate pe care eu mi le-am cumpărat pe la 20 și ceva de ani.
T. Tenis. No comment. Ah, scuze, trebuia să zic Toulouse Lautrec acum. Toulouse Lautrec a ajuns parte din mine, mi se pare ciudat să-l pomenesc într-un interviu de divertisment, dar totuși aș zice câte ceva despre Henri. A fost altceva. Pare un clasic, dar totuși este altceva, venit din felul de a trăi și de a aborda viața. Omul a fost un golan.
U. Umberto Eco – Numele Trandafirului. Nu am nicio treabă cu simbolistica, nu sunt fan Umberto Eco. Dar o să vă povestesc pe scurt o amintire. Radu Beligan spunea textul mergând printre spectatori la TNB (a turuit într-una toata piesa) și la un moment dat calcă pe cineva pe picior. După ce turuie pagini întregi, se oprește, spune ”pardon” în șoaptă și merge mai departe turuind alte pagini. Este ceva în prestațiile live, trebuie să prinzi momentele magice… ca atunci când Dan Amariei și-a acoperit gura timp de două versuri, m-a privit în ochi și după, a continuat cântecul.
V. Vin. Mult vin. Poate prea mult vin. Am scos un vin cu Alira pe care vi-l recomand, iar la concertul de pe 12 martie o să avem în foaier vinuri de la Crama Rotenberg. Deși sunt cam bețivan, a început în timp să-mi placă să degust, este varianta mai safe de la a bea. Tot te îmbeți până la urmă, dar teoretizând și analizând parcă îți păstrezi demnitatea până la capăt. Și să vezi cum e să bei la vie, la conac și să culegi struguri stafidiți direct de la sursă, cu o brie lângă și un soare la apus… o altă amintire care rămâne.
X. X-men. Ce voiați să spun? Xerox? Puteam să mai spun X-files, e adevărat, dar nu a fost chiar serialul meu. Dacă a fost un serial în care să cred, ăla a fost Twin Peaks. Singurul. Îmi plac foarte mult benzile desenate, sunt ca muzica rock, sunt în zona pop-culture. Nimeni nu le ia cu adevărat în serios, dar crești cu ele și la un moment dat sunt parte din tine. Nu sunt ca filmele. Filmele spun ceva despre regizor, filmele au niste pretenții, regizorul este deasupra filmului. Benzile desenate există dincolo de film, personajele sunt mai puternice decât actorii și regizorul.
Y. Yeah Yeah Yeahs. Ascultați pe repeat în Salzburg, toată discografia, mergând cu bicicleta pe malul râului. Ei și Sonic Youth. Leben am fluss. Apa, marea… v-am zis că am o obsesie. Ah, și apropo de Yeah Yeah Yeahs, nu înțeleg de unde fixația asta pe sexism. Jur că nu pot gândi prin filtrul ăsta. Trupa mea de liceu a fost Cranberries și nu mi-am pus problema că la voce e o fată (adică nu prin prisma sexului polarizat). So … Heads Will Roll. În plus: Garbage. Guano Apes. Portishead etc.
Z. Nu am zis nimic de mâncare? Pfoaiii! I love zacusca și la „S” am uitat sarmale care merg cu zaibăr. Allez!
MUSEcology: Toulouse Lautrec și Melting Dice x Muse Quartet pe 12 martie la Sala Gloria din București!
Două formații de pe scena alternativă se întâlnesc în lumea instrumentelor clasice – o călătorie intermediată de Muse Quartet. Seria de concerte MUSEcology prezintă periodic la Sala Gloria din București (str. Bucovina nr. 6) câte două formații de pe scena rock, indie și alternative adaptându-și piesele din repertoriu și pășind pe noi teritorii sonore alături de Muse Quartet. Seria continuă joi pe 12 martie cu Toulouse Lautrec și Melting Dice.
Prețul biletelor constituie 60 de lei (earlybird – număr limitat) și 70 de lei (presale). În limita locurilor rămase, la intrare biletele vor costa 80 de lei. Accesul publicului în Sala Gloria se va face începând cu ora 19:00.
Toulouse Lautrec descind din familii aristocrate. Ei au copilărit pe pajiști verzi și întinse în fața castelului și au crescut cu sunetul cornurilor de vânătoare și mirosul parfumurilor de contesă rumenă în obraji. Desi predestinați studiului academic și educației alese, viața i-a aruncat în păturile cele mai cârpite ale societății. Influențați inițial de Rene Pricetau și John Lewis Brown, ei și-au găsit drumul în mijlocul boemei rebele. Sunt obișnuiți ai localurilor de noapte, sunt pasionați de femei, absint și opium, scuipă în microfoane, gesticulează pe corzi în cabaret și, îmbătați de succes, sparg fețele tobelor din localuri și se uită sub crinolinele fetelor.
„X” este al patrulea album de studio Toulouse Lautrec, apărut în primăvara lui 2019. La zece ani de activitate, grupul și-a rafinat abordarea artistică, menținând bineînțeles doza de impresionism de tentă franceză grefat pe o realitate românească ușor paralelă care i-a consacrat încă de la primul album. „X” este rock’n’roll, este o declarație artistică, este continuarea explorării unor teme sociale apărute pe albumul anterior „Dejun pe iarbă” din 2015. Însoțit de un cupaj propriu de vin, realizat de Alira, albumul „X” este o experiență de la un capăt la celălalt, livrată de un grup de notorii eroi renegați.
Muzica Melting Dice poate fi numită rock alternativ, dar nu e doar atât; timbrul vocal și interpretarea lui Bogdan te-ar putea duce într-o zonă grunge, cu vibe-uri dinspre anii ’90, în timp ce inflexiunile metal din riff-urile de chitară sună modern, abraziv, completând fundamentul oferit de versurile enigmatice. În 2017 trupa a lansat albumul de debut ”Cord Cablu Creier” printr-un turneu național de promovare.
Muse Quartet caută mereu Altfelul: fetele nu țin cont de limite și își exercită talentul și capacitățile instrumentelor clasice și în alte genuri muzicale, prezentând în concerte noi și noi nuanțe ale muzicii cinematice, pop și rock. Cvartetul a avut numeroase proiecte și colaborări atât în țară cât și în străinătate alături de artiști de renume precum Akua Naru, C.T.C., Golan, Smiley, VUNK, byron sau Silent Strike.
Joi seara, pe 12 martie, la Sala Gloria din București, Toulouse Lautrec și Melting Dice își vor cânta propriile piese într-o abordare originală, trupele fiind acompaniate pe rând de Muse Quartet. Astfel, muzica de inspirație clasică va face legătura dintre stilurile alternative, rock și indie – pe scurt, MUSEcology. Biletele se găsesc pe www.iabilet.ro și în rețeaua de distribuție IaBilet la prețurile de 60 de lei (earlybird – număr limitat) și 70 de lei (presale). În limita locurilor rămase, la intrare biletele vor costa 80 de lei.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Carturesti, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde în țară.
