„Catharsis” (sau despre funcția primară a artei) la Pleshoo Contemporary
https://www.ziarulmetropolis.ro/catharsis-sau-despre-functia-primara-a-artei-la-pleshoo-contemporary/

Miercuri, 8 octombrie 2014, de la ora 19.30, la Pleshoo Contemporary, un grup de tineri artişti ne reaminteşte de una dintre cele mai puternice valori pozitive ale artei, în expoziţia colectivă Catharsis. Unic prin numărul mare al artiştilor implicaţi şi prin diversitatea inerentă a mediilor şi abordărilor, grupul readuce în faţa publicului funcţia primară a artei, recunoscută ca atare încă din Antichitatea greacă: cea de a exorciza trăirile sociale şi individuale negative, purificându-le prin expresia artistică.

Un articol de Ştefania Dumbravă|8 octombrie 2014

În urmărirea scopului comun care îi unește, cel de a scoate arta din sfera sterilă a conceptualismului și de a o angaja în recuperarea capacității sale de a transforma lumea, artiștii au două abordări opuse ca direcție de acțiune, diferite ca expresie formală și tehnică, însă similare ca atașament față de o idee asumată pe post de manifest.

Unii dintre ei privesc spre exterior, spre lumea înconjurătoare, lucrările lor reprezentând tot atâtea forme de critică a societății contemporane. Interesată de spațiul urban, Cristina Gheorghe se oprește asupra dinamicii particulare a acestei lumi și asupra valențelor estetice ale universului în univers care este orașul.

Tot de la lumea orașului, însă de la structura sa geometrică intimă, pornește Claudia Ilea în cartografierea în variantă proprie a „orașelor invizibile” ale lui Italo Calvino. Prin analogia dintre planimetria urbană și schemele circuitelor electrice, cartea-obiect devine o meditație asupra relației dintre micro- și macrocosm în secolul XXI.

Spre deosebire de aceste teme urbane, Mihai Flencheș este preocupat de relația omului contemporan cu lumea naturală, relație pe care artistul o resimte ca fiind un Catharsis conflict insolubil cu o finalitate inevitabil distructivă, comportament ale cărei cauze trebuie interogate. Vlad Bota tratează obiceiurile de consum ale omului contemporan din perspectiva posibilelor lor consecințe nocive, într-o critică socială a inerției și lipsei de discernământ, asemănătoare atitudinii pe care Immanuel Kant o numea „minoratul” intelectual al omului.

Interpretând motto-ul societății de consum prin excelență, cea a S.U.A, artistul transformă In God we trust în In marketing we trust, revoltat de ponderea

Catharsis,  Vlad Bota

Catharsis, Vlad Bota

majoră a brand-urilor în viața cotidiană.

Privind, dimpotrivă, introspectiv, ceilalți artiști ai grupului completează paleta preocupărilor analizându-și propria identitate, locul în societate, mecanismele afective care îi definesc sau pe care le resimt în relațiile sociale, sau chiar posibilitatea de transcendență a ființei umane prin artă. Alina Dobrică folosește tema clasică a naturii statice ca pretext pentru încercarea de a găsi și exprima armonia lumii înconjurătoare pentru a o induce apoi, prin forme și culori, privitorului. Lucrarea Claudiei Pușcașiu urmărește un parcurs inițiatic al transcendenței prin acceptarea dialecticii maniheiste a lumii.

Transcendența, de data aceasta sub forma spirituală a luminii nevăzute, expresie și vehicul al relației umanității cu divinitatea, este și tema dezvoltată de Maria Pantur, care alege pentru reprezentare forma perfectă a sferei.

Spiritualitatea personală, sub aspectul destinului și încercării de descifrare a lui prin divinație, sunt abordate de Răzvan Hogea în inventarul propriilor semne susceptibile să îi determine, în interpretarea buddhistă, coordonatele existenței. Corelate cu istoria personală înscrisă în cicatrici, semnele corpului sunt tratate de artist ca o hartă individuală a fiecărei ființe umane.

Tema morală (mai precis, cea etică, sub forma simțului universal al dreptății) este cea pe care se fundamentează lucrarea lui Daniel Roșca, al cărei titlu valorifică printr-un joc de cuvinte polisemia termenului ( drept / stâng vs. drept / nedrept) în limba română. Samuel Mihailovici alege o metaforă animală pentru conținutul afectiv universal al iubirii materne, la rândul ei marcată de o potențialitate transcendentă.

Diferite ca tematică, poziție asumată și ton, lucrările artiștilor care expun în grup la Pleshoo Contemporary în 8 octombrie sunt unificate de un subton protestatar față de tendința de uniformizare și inerție pe care o resimt în societatea contemporană. Singura atitudine care li se pare posibilă în fața acestei presiuni, angajarea în luptă prin expresia artistică și prin interogarea a tot și toate, este cea la care îndeamnă, implicit, și publicul.

Foto: Catharsis, Pleshoo Contemporary – Pleshoo Contemporary



02
/11
/20

Asociația Culturală Control N lansează ACSINTE.100, parte a programului educațional cu același titlu, un album virtual cu fotografii de Costică Acsinte însoțite de clipuri audio și video ce invită publicul tânăr în România anilor 1920 - 1960.

28
/10
/20

Astăzi, 28 octombrie, de ziua de naștere a pictoriței basarabene Valentina Rusu Ciobanu (100 de ani), Asociația pentru cultură și arte ARBOR lansează în premieră producțiile multimedia #100VRC Valentina Rusu Ciobanu: viața și opera și VRC Atelier ’85, atelierul artistei din anul 1985, reconstituit în realitate virtuală.

27
/10
/20

Arta urbană este în jurul nostru, de cele mai multe ori este necesar doar să ne ridicăm privirea şi vom observa diferite forme de artă. Observăm de la stencils, la stickere, la graffiti şi instalaţii stradale, cât şi una dintre cele mai perisabile forme de artă urbană, cea realizată în cretă. Un articol de Mihaela Ion.