„Câțiva gură-cască” sau „câteva guri-cască? Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cativa-gura-casca-sau-cateva-guri-casca-cum-e-corect/

„Greşesc, deci exist”, ar putea spune, fără să… greşească, orice filozof de ieri sau de azi. Pe scurt, a trăi înseamnă şi a greşi. Iar a comunica înseamnă a încălca, din diverse motive, reguli sau a nu avea fler.

Un articol de Monica Andronescu|10 martie 2021

Dacă noțiunile teoretice de gramatică îți lipsesc din bagajul cu care ai plecat, încă de tânăr, în lume, unele reguli sunt mai greu de înțeles. Caz în care, dacă nu se activează salvator instinctul lingvistic, e foarte posibil să triumfe ridicolul. Ignoranța de toate felurile naște monștri.

Să mergem repede într-o piață, în care să ne rezolvăm iute treburile, că sunt vremuri Covid-19 și cel mai sigur e să stăm cât mai departe de ceilalți. Cum intrăm, auzim din pescărie: „Nu luați o icră?”. Nu, nu luăm o icră. Dacă am lua, am lua „icre”. Explicație pe scurt, pentru curioși: substantivul „icre” este defectiv de singular, adică, prin sensul și forma lui, nu poate dezvolta o formă de singular. Printre altele, icrele nu sunt numărabile, nu?

Ieșim din pescărie, trecem de zona de legume și fructe și ne îndreptăm spre zona plantelor decorative și a florilor. În drum, o mică patiserie în vitrina căreia citim că vinde „foietaj” proaspăt și, fiind zi de sărbătoare, „măcenici la 4 lei/bucata”. Dar cine să se oprească să explice că sigur e vorba despre „foitaj” și „mucenici”? Și de ce? Lângă patiserie, un grup gălăgios de câțiva gură-cască. Sau…? Pardon? „Câteva guri-cască”? Cum e corect?

Și cum găsești răspunsul corect la o astfel de întrebare? În ce raft al bibliotecii cauți o explicație sau ce sursă online accesezi? Nu e cu adevărat greu, instinctul e prietenul nostru. Evident, unui vorbitor nativ de română îi vine imediat soluția corectă: „câțiva gură-casă”, deși știe că forma corectă de plural este „câteva guri”. Atunci?

Atunci, pentru că substantivul „gură” devine, aici, parte dintr-un substantiv compus, „gură-cască”. Fiind alcătuit din două cuvinte, acest substantiv compus ar presupune, pentru a dezvolta o formă de plural, declinarea substantivului din alcătuire, dar și conjugarea verbului „cască”, a doua componentă. La fel în cazul altor compuse similare: „gură-spartă”, „gură-bogată”. Au fost trădați de „mai mulți gură-spartă” sau de „mai multe guri-sparte”? Evident, corectă este prima variantă. Când funcționează în cadrul expresiei, substantivul „gură” devine invariabil ca și verbul cu care alcătuiește compusul, având aceeași formă și la plural, și la singular. Iar din încurcătură ne scot… cuvintele din apropiere, care indică, de fiecare dată, singularul sau pluralul. „Gură-cască” și „gură-spartă” etc. au, în chip evident, sens plural atunci când o arată contextul: „grup gălăgios de câțiva gură-casă”, față de „Am văzut un gură-cască mirat pe stradă”; „Mai mulți gură-spartă au divulgat secretul”, față de „Un gură-spartă neatent a stricat poanta”.

Revenind, în piață am trecut de „un grup gălăgios de câțiva gură-cască”, mergând spre florile acelea multicolore cu nume românești, latinești și cum mai doriți dumneavoastră, răstălmăcite și pocite pitoresc, care ne colorează viața. Și merită atenție și din punct de vedere… lingvistic. Până când ne vom apleca asupra lor, să ne bucurăm de primăvară și să-i lăsăm pe toți gură-cască, din piață și din viață, să se bucure și ei.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.