Către o nouă ordine mondială: scurtul manifest hedonist
https://www.ziarulmetropolis.ro/catre-o-noua-ordine-mondiala-scurtul-manifest-hedonist/

Michel Onfray este o figură aparte între intelectualii Franţei, care oricum sunt nişte figuri aparte între intelectualii Europei şi mai departe ai lumii întregi.

Un articol de Andrei Crăciun|22 Mai 2014

Acest filosof alternativ, dacă ni se îngăduie termenul, a predat nouăsprezece ani la un liceu catolic din Caen, Normandia. Învins de greața față de imbecilitatea sistemului de învățământ, a demisionat și a înființat tot acolo o universitate populară, în contra clasicelor din Paris.

Michel Onfray este un scriitor prolific. A publicat zeci de volume, scurte, succinte, la obiect, pe înțelesul și timpul contemporanilor. “Manifestul hedonist” nu are nici o sută de pagini, dar nici nu ar avea nevoie de mai multe.

Sistemul de gândire al lui Onfray, atât de seducător (deși revoltă încă!) în Occident, e perfect articulat. “Manifestul” e împărțit în șase capitole fundamentale (Psihologia, Etica, Estetica, Erotica, Bioetica, Politica), la care se adaugă o notă introductivă deghizată în cuvântul “Preambul”.

Și ce vrea acest Onfray, departe de Paris, și de “dictatura sa iacobină”? Vrea să readucă gloria hedonismului, gloria unei doctrine care e pentru “pulsiunea de viață și combate pulsiunea de moarte; se opune misoginismului și falocrației, propăvăduind o egalitate solară a sexelor; reabilitează corpul senzual supus celor mai drastice prigoane și reinstaurează pacea în relațiile noastre cu el”.

Neantul ca substanță decisivă

Onfray are mulți dușmani și poate că mai important decât toți este iudeo-creștinismul. Crede în inexistența lui Dumnezeu, “care este o creatură zămislită de om după chipul său răsturnat, pentru a putea suporta viața pe care o are de trăit, altfel spus, ideea că va trebui să moară într-o bună zi”.

Și mai clar: “(…) faptul de a ne ști ființe muritoare, derizorii, trecătoare, fragile, existând temporar în freamătul miliardelor de planete aflate într-un cosmos ce nu ascultă decât de legea gravitației, reașază ființa în centrul ei înseși; un ax a cărui substanță este neantul. Religia vinde fabule și mituri, spune povești pentru a convinge mulțimea că a trăi înseamnă altceva decât a muri – or, această nebunie este un contra-adevăr radical…”.

michel onfray

Onfray a creat școală, nu doar la modul propriu. Filosofia sa este curentă în Occidentul desacralizat, postmodern și postreligios. A fost cândva marginal, dar timpul – o arată atât de acut prezentul – curge în favoarea hedonismului. Onfray este profetul unei religii în plină ascensiune. Dacă ar cunoaște ceea ce tocmai am scris despre el, m-ar combate feroce. Nu aș da înapoi din idee.

Onfray este prizat, ca un drog care face mileniul suportabil, tocmai pentru această pasiune demolatoare – puțini scapă forței sale. Freud, de pildă, iese distrus și dacă mă întrebați pe mine, deși nu mă veți întreba, cam pe bună dreptate. Să nu înțelegeți cumva că Onfray vrea, se zbate, să fie în modă.

Este, iată, categoric împotriva fanaticilor ecologiști: “Scrierile catastrofiste, îmbibate de faimoasa hermeneutică a fricii propusă de filosoful Hans Jonas (n.m. – filosof german mort în 1993, la nouăzeci de ani), pun în mișcare cauzălități magice și aruncă pe umerii omului responsabilitatea pentru toate aspectele ecologice negative, sub pretextul păcatului originar reprezentat de industrializare.

Cei care fac atâta caz în jurul încălzirii globale nu acordă de obicei atenție fenomenelor astrofizice – de pildă, influențelor aleatoare manifestate în cursul anului galactic, definit de timpul necesar pentru ca Soarele să-și descrie traseul orbital în jurul centrului Căii Lactee.

Într-adevăr, Sistemul Solar efectuează o rotire completă în jurul centrului galaxiei în 266 de milioane de ani, iar perioadele de încălzire și cele de răcire alternează în funcție de ea, fără nicio legătură cu ceea ce fac sau ceea ce sunt oamenii, și pe bună dreptate, cosmosul neavând nicio nevoie de ei”.

E una dintre nenumăratele răscruci unde mă despart de Onfray. Brutalitatea filosofului francez atrage, farmecă, are ceva erotic. Mă despart și de această brutalitate.

Infinitul întrebării „de ce?”

Onfray are însă și o frază concretă, mondenă chiar, care mi-l face simpatic. Aruncă o umbră consistentă asupra tot ce se acceptă îndeobște ca fiind acceptabil.

Cartea, deși subțire, nu e nici plată, nici scheletică. Unde de melancolie o traversează uneori umanizând-o, demonstrând că, în definitiv, așa mare filosof cum se dă, Onfray nu e decât un alt om care s-a întâlnit într-o zi cu infinitul întrebării “De ce?”.

Această suferință comună mi-l aduce aproape, dar nu ca pe un frate, mai mult ca pe un camarad, deși nu luptăm pe aceleași baricade. Suntem totuși dintre naivii care mai cred că idei orbitoare pot să aprindă penumbra și să reîntemeieze lumea din cenușă. Onfray vrea o nouă ordine mondială – una hedonistă –, e explicit. Ca pretenții, sunt mai modest. M-aș mulțumi cu un imperiu al nuanțelor.

Michel Onfray, Scurt manifest hedonist, traducere din franceză de Vlad Russo, Editura Humanitas, București, 2013

Foto: Maxppp



08
/08
/18

Zilele trecute, scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu a trecut pe la o vulcanizare, de mai multe ori - cum veți putea citi în povestirea ce urmează -, fapt ce a dat naștere unei "relatări", o povestire (cinematografică) deprimantă & plină de humor, așa cum este și țara în care continuăm să conviețuim...

05
/08
/18

Cu acțiunea plasată în Roma, în anii de după al Doilea Război Mondial, Roma cartierelor mărginașe aflate în sărăcie și lipsuri, „Băieții străzii” (editura Litera), de Pier Paolo Pasolini, spune povestea unui grup de copii, deveniți adolescenți, de la periferia societății.

01
/08
/18

Cartea „Homo Deus – scurtă istorie a viitorului”, de Yuval Noah Harari, traducere din limba engleză și note de Lucia Popovici, a fost publicată la editura Polirom în anul 2018. Am selectat pentru dumneavoastră zece fragmente care caută să ne rezume viitorul, fragmente din care afli lucruri cu adevărat uimitoare.

24
/07
/18

Mâine (miercuri), 25 iulie 2018, de la ora 17.30, la Galeria Galateca (București), Cornel Brad lansează cartea de portrete fotografice “Oameni.Putere.România.”. Prezentarea cărții va fi făcută de către domnul Andrei Ţărnea, comisarul Sezonului România-Franţa.

19
/07
/18

Institutul Național al Patrimoniului împreună cu agenția de comunicare creativă Zaga Brand au lansat campania #CronicariDigitali, prin care își propun să apropie pentru prima dată valorile și tradițiile României de generația millennials. Astfel, tinerii sunt stimulați să cunoască, să înțeleagă, să aprecieze și să promoveze patrimoniul cultural național și UNESCO din România.

18
/07
/18

Romanul „Viață de vânzare” de Yukio Mishima (traducere din japoneză și note de Andreea Sion) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction în anul 2018. Cartea este una cult, a apărut în 1968 și face figură aparte în opera lui Mishima (care a ajuns de trei ori aproape de Premiul Nobel). Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, și-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.

17
/07
/18

În ianuarie 1933, matematicianul belgian (și preot catolic) Georges Lemaitre călătorea împreună cu faimosul fizician Albert Einstein în California, pentru o serie de seminarii. După ce belgianul a detaliat teoria sa Big Bang, Einstein a aplaudat și a spus: "Aceasta este cea mai frumoasă și satisfăcătoare explicație a creației pe care am ascultat-o vreodată". Se împlinesc, astăzi, 124 de ani de la nașterea lui Georges Lemaître

Page 10 of 90« First...89101112...203040...Last »