Cazul Dylan
https://www.ziarulmetropolis.ro/cazul-dylan/

Premiul Nobel pentru Literatură ar trebui să deschidă o discuţie îndelung ocolită: are literatura graniţe – de ce ar avea? Judecând după furia cu care românii au şi de această dată păreri, ai spune că trăim în mijlocul celui mai citit popor european. Să ne relaxăm: nu e chiar aşa, ba chiar dimpotrivă.

Un articol de Andrei Crăciun|14 octombrie 2016

Fără să fiu sexagenar, am amintirile mele cu Bob Dylan, la care nu am de gând să renunț. Nici nu mai știu cum am ajuns până la dumnealui, dar trebuie să fi fost din iubire – a ajuns cineva altfel la Dylan?

I-am ascultat poezia și nu m-au deranjat niciodată nici chitara, nici muzicuța. De când e un poet cu chitară mai puțin poet? De ce ar fi? E o ipoteză care nu ne duce nicăieri, doar ratăm esențialul. E o limită autoimpusă – gândim mărunt.

Da, s-a întâmplat ca Bob Dylan să-și cânte versurile, iar ele să cucerească lumea. S-au născut apoi oameni care nu au mai vrut să știe ce s-a întâmplat până la ei. Dar nici asta nu înseamnă nimic. E tot vânare de vânt, dacă vă e cunoscută expresia.

Iar Bob Dylan a rămas tot aici, în turneul său nesfârșit (Bob Dylan chiar e plecat de decenii în The Never Ending Tour) – profet al unei vieți ca o poezie. Vi se pare puțin?

Apoi, s-a întâmplat ca domnul Bob Dylan, deja în etate, să ajungă la noi, pe Barbu Văcărescu, în vederea unui concert. Nu a cântat bine atunci, nu a avut chef, nu i-a plăcut de noi, era sonorizarea proastă – ce mai contează? Oricum, Bob Dylan ca orice artist adevărat își respectă stările sufletului. Când nu mai are chef, se mai întâmplă să părăsească scena, fără explicații suplimentare.

Țin minte că am vrut cândva să îi cumpăr poeziile lui Bob Dylan, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, și nu am avut bani. Se întâmpla des, pe atunci, se întâmplă încă.

Ieri, strict din întâmplare, aveam ceva parale, așa că imediat după ce s-a anunțat marele premiu de la Stockholm, dar înainte să afle librarii și să îl scoată pe Bob Dylan de pe ultimele rafturi înspre vitrină, am intrat într-o librărie și am cerut toate cărțile dumisale. Vânzătoarea m-a privit contrariată și m-a întrebat atât: cine?! Da: cine?! Numele lui Bob Dylan îi era străin. Aici s-a ajuns. Nu-i nimic, asta e. I-am surâs.

Și am mai citit cândva ceea ce este povestea mea preferată cu domnul Zimmerman (spre deosebire de Lennon, eu cred mult în domnul Zimmerman). Se plimba în Europa, pe malul unei mări, pe o coastă, trebuie că era în Italia, dar ce importanță are asta cu adevărat?, când a fost săltat de forțele de ordine. Părea un bătrânel fugit de acasă, îmbrăcat în pripă, în plină derivă, cu mințile rătăcite. Omul a pretins că e Bob Dylan și ei au vrut să-l ducă la nebuni. Și, desigur, chiar era Bob Dylan. Nu l-au mai dus.

Acum, a primit Nobelul pentru literatură. Și nu mă aștept să citiți Tarantula sau Chronicles înainte să aruncați cu piatra. Știu cum merge lumea: umbli cu eticheta asupra-ți.

Dar nu e vina lui Bob Dylan că noi gândim prost – cu granițe. Nu e. Nu e vina dumisale că nu vrem să înțelegem că poezia poate tot și că poezia se întâmplă oriunde.

Nici un graffiti nu e niciodată mai puțin decât un vers garantat de o Academie sau decât un rând dintr-un text de ziar (da, au existat, cândva, poeți chiar și prin redacții).

Și fiecare are o teorie cu privire la acest Nobel (deși, ce înseamnă, totuși, un premiu, oricare ar fi el?; e el mai mult decât opțiunea unui juriu?, că nu e – Războiul Rece s-a sfârșit, iar pe Soljenițîn și Pasternak îi citim tot mai puțini…). Am și eu o teorie, sigur că da.

Anul trecut, onorabilul comitet a optat pentru o ziaristă, căci Svetlana Aleksievici este ziaristă. Anul acesta, l-au ales pe trubadurul acesta despre care prea puțini consideră că a făcut vreodată literatură. De ce așa? Ce vor să spună autorii decernării?

Consider că trăim o subliniere a acestei minime idei fundamentale: literatura e dincolo de granițe, de toate granițele.

Altfel, să știți că domnul Dylan chiar este un poet. Are el o poezie cu o femeie, de ani 51, care a născut zece copiii, iar copiii ei făceau toți munci nenorocite, cărau gunoiul din pubele și goleau scrumiere, și niciodată nu aveau să stea în capul mesei, și aici chiar e toată poezia care se poate scrie pe pământ, căci domnul Dylan, așa genial și arogant, chiar a avut urechile cu care să asculte și ochii cu care să vadă oamenii pe pământ.

Premiul Nobel pentru Literatură merge la Bob Dylan, și nu e nicio greșeală aici, nu e, nu e.

Dar nu e vina lui Bob Dylan că noi gândim prost – cu granițe. Nu e. Nu e vina dumisale că nu vrem să înțelegem că poezia poate tot și că poezia se întâmplă oriunde.

 

18
/09
/12

n. 11 martie 1931, Sibiu A absolvit Academia de Teatru si Muzica din Sibiu

18
/09
/12

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale, Facultatea de Teatru, secţia Actorie, Bucureşti, 1961. Fost coleg de scoala primara cu Dan Pita, Ion Arcudeanu este si acum angajatul Teatrului "Ion Creanga". Cand a dat la Facultatea de Teatru, o data cu el au cazut Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Constantin Diplan, Marian Hudac si Camelia Zorlescu. In al doilea an au intrat toti. A mers la Teatrul Tandarica si a intrat papusar, pe urma la Scoala Populara de Arta, la clasa doamnei Cosma.

18
/09
/12

n. 12 august 1985 2004 – 2008 - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", Bucureşti, Facultatea de Teatru, Sectia Actorie, clasa prof.univ.dr. Gelu Colceag

18
/09
/12

n. 1 August 1985. A absolvit în 2008 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L.CARAGIALE, secţia Actorie, clasa prof. Dr. Adrian Pintea, coordonator an prof. Dr. Florin Zamfirescu.

18
/09
/12

n. 06 martie 1969, Bucureşti. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti in 1992, la clasa profesorilor Florin Zamfirescu şi Doru Ana. 1987-1990 : Teatrul Studențesc "PODUL", București 1988-1992 : Academia de Teatru și Film “I.L.Caragiale” București 1992 :Stagiu de pregătire - Universitatea din San Diego,California și Teatrul “Old Globe”. Bursă de studii : specializare în teatrul clasic și Shakespeare 1993-1994; :Academia Americană de Music-Hall 1996 și Artă Dramatică (A.M.D.A.) New York

18
/09
/12

n. 14 septembrie 1936, Brad, județul Hunedoara Debut ca actriță în anul 1955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșița, cu rolul Agnes în “Școala femeilor” de Molière. În anul 1959 se transferă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Din anul 1965 desfășoară o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Național din București, precum și la televiziune. Deputat în legislatura 2000-2004, ca reprezentantă a minorității italienilor din România Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Național din București.

18
/09
/12

n. 1 august 1952. A absolvit în 1975 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" Bucureşti, secţia Actorie, clasa prof. univ. Octavian Cotescu A fost angajat la Teatrul Tineretului Piatra Neamt si la Teatrul Nottara. Din 1996 este actor al Teatrului Bulandra

17
/09
/12

n. 10 mai 1949 1971 - absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale", București, Facultatea de Teatru, Secția Actorie

17
/09
/12

• 1992-1996 Universitatea Hyperion - Constanta, sectia Actorie, clasa profesorului Iancu Lucian, Liviu Manolache • 2008 - licenta de cascador - United Stuntman Association - Seattle - USA

17
/09
/12

n. 28 ianuarie 1943, Piatra Neamţ Înălţime: 1, 71 m; Greutate: 80 kg; Păr: roşcat; Ochi: albaştri; Zodia: Vărsător Liceu: Liceul “Mihai Eminescu”, Botoşani Facultate: U.N.A.T.C., clasa prof. Jules Cazaban, Cornel Todea, Victor Moldovan, Bucureşti

17
/09
/12

n. 12 aprilie 1949 1967 – 1971 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, Secția Arta Actorului, clasa prof. Constantin Moruzan

17
/09
/12

n. 04.08.1969, Botoşani Academia de Teatru şi Film, secţia actorie, clasa profesor universitar Sanda Manu, promoţia 1995 Şcoala Populară de Artă Botoşani şi cursuri de pantomimă cu Dan Puric

17
/09
/12

n. 18.12.1985, Mehedinti A absolvit Facultatea de Arte,sectia actorie Universitatea Hyperion promotia 2007 A debutat in teatru in 2004 la teatrul Mr.Gh.Pastia Focsani in piesa "Femeia din manuscris"de Lia Bugnar.

17
/09
/12

n. 9 iunie 1955 A absolvit în 1979 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" Bucureşti, clasa prof. univ. Sanda Manu.

17
/09
/12

n. 28.08.1965, Braşov Institutul Naţional de Teatru din Târgu Mureş, clasa profesor Călin Florian şi Cornel Popescu

17
/09
/12

n. 31.03.1949, Bucureşti Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, promoţia 1971

Pagina 5 din 6« Prima...23456