Ziarul Metropolis vă oferă un fragment din „Simfonia animalieră”, de Veronica D. Niculescu (Editura Polirom, 2021, colecţia „Fiction Ltd”). Volumul cuprinde „Simfonia animalieră” şi „Hibernalia”, publicate pentru prima dată împreună.
Un articol de Ziarul Metropolis|7 aprilie 2021
— … Am venit fără lighean.
Vorbele le-a rostit privind în asfalt, continuarea unui gând. Mă aşteptase proptit de o tarabă din mica piaţă de zarzavaturi aflată în spatele teatrului, pustie la ora aceea, ferit de ploaia de mai şi de priviri. Sugea o bomboană mentolată. La gât îi atârnau căştile albe ale iPodului, firele şerpuiau spre buzunarul croit în propria-i burtă, un mic marsupiu cu cusături verzi în cruciuliţă, din care se iţea un măr.
Nu păruse să mă vadă, nici să mă audă atunci când mă apropiam de el venind dintr-o parte, însă tresărise începând de la nas, o undă care i-a cutreierat spinarea făcând-o să foşnească din valuri de ţepi, abia când ajunsesem la o distanţă de câţiva metri. Apoi mă salutase cu aceste cuvinte, cu vocea lui care mă surprindea întotdeauna – domoală, baritonală, şi pronunţându-l pe r aproape ca pe i, cam cum fac copiii pe la vârsta de doi ani. Avea o voce care părea să umple o invizibilă sferă dimprejurul lui, o sferă sprijinită pe punctele din vârfurile acelor în momentul când acestea ar fi fost întinse la maximum, o voce care scălda acest glob pentru a se prelinge ca mierea topită pe pereţii interiori. Toate frazele îi sfârşeau la picioare, într-o dulce băltoacă, una cu sfioasa privire.
I-am întins mâna, i-am strâns toate cele cinci degete doar o clipă, păstrându-le alte câteva momente numai pe cele trei din mijloc. Primul şi ultimul deget, mai scurte decât restul, îmi scăpau întotdeauna. Strânsoarea unei mâini de domnişoară. Graţie naturală, rafinată de-a lungul a cincisprezece milioane de ani. Doinel.
— Cred că ar trebui să ne apropiem, i-am zis. Să încercăm să intrăm printre primii.
S-a desprins de tarabă, scuturându-se din mers ca să i se aranjeze blana fină din faţă. Era întotdeauna foarte atent cu asemenea detalii. I-am mulţumit că acceptase, în cele din urmă, să mă însoţească. A sforăit clătinând din cap, fără să mai zică nimic altceva în timp ce ieşeam din piaţă şi coteam înspre teatru. La un moment dat, s-a întors tresărind şi a privit speriat în urmă, parcă gata să se apere. Dar nu era nimic.
În faţa clădirii era deja adunată o mulţime frumuşică. Frumuşică este, desigur, un fel de a spune. Căci cum ar fi putut să i se pară lui astfel? Căci ce are de-a face mărimea unei mulţimi cu frumuseţea? Cu frumuseţea din ochii unui arici? Dar nu e locul aici să vorbim despre amuşinarea merelor căzute la finalul verii din copaci, şi de fapt nu a merelor, ci a unui singur măr, şi aproape toamna, şi poate chiar şi înainte de prima zăpadă, merele, spre a fi culese de pe jos de cei singuri, cei care îşi umplu buzunarele în plimbări cu câte un măr, mereu unul singur, spre a le auzi de sub haine foşnetul mut, iar mai apoi spre a le mirosi închişi în căscioarele lor, privind pe ferestre la prima geană de lumină, şi iarăşi la apus, şi amuşinând anotimpul ce vine, aroma acelor mere ce aşteaptă să fie culese de pe jos, şi toate aşteptările fructelor căzute, pretutindeni în lume, niciodată alcătuind o mulţime.
L-am simţit ezitând. I-am oferit braţul, curaj, prietene, iar el şi-a strecurat laba dreaptă pe sub cotul meu, trăgându-se doar o idee mai aproape.
Ploaia stătuse de ceva vreme. Poate că de undeva, din alt unghi, se putea vedea şi un curcubeu, frumos ca ultima notă dintr-un cântec, prelungirea ploii într-o linişte de şapte culori. Dar nu de aici.
Carte recomandată de:
„Veronica D. Niculescu a reușit ceva extraordinar cu Simfonia animalieră: să creeze limbaj, să facă una din proză, poezie și filosofie, să scrie, pe scurt, o micuță carte mare. O carte pe care o poți citi și reciti iar și iar, vorba lui Doinel, pe «repetă-te la nesfîrșit, nu te termina niciodată».” (Luminița Corneanu)
„Este multă poezie în această poveste vie în care singurătatea își capătă o frumusețe aparte, neliniștitoare, născută dintr-un paradoxal amestec de ludic și de sumbre, dar suave abisuri. Veronica D. Niculescu se eliberează de constrîngerile genurilor și ale speciilor, recurgînd la o formulă personală: un poem în proză, o «simfonie» în patru părți, care pot fi privite și ca acte ale unui spectacol de teatru, unul cu măști.” (Dana Pîrvan)
„Aș zice despre Simfonia animalieră că este o bijuterie, dacă această expresie n-ar fi clișeistică. Este un foarte bun roman, chiar dacă este un mini-roman, un roman în miniatură, dar este totodată și un foarte bun volum de versuri. Și, da, este o bijuterie.” (Cezar Paul-Bădescu)
Veronica D. Niculescu (n. 1968) este scriitoare și traducătoare. A publicat volumele de proză scurtă Adeb (2004, Premiul pentru Debut, USR Sibiu), Orchestra portocalie (2008) și Roșu, roșu, catifea (2012, Premiul revistei Tiuk! pentru proză scurtă „ScurTiuk”; nominalizări la Premiile Radio România Cultural și la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași); cărțile-pereche Simfonia animalieră (2014, Premiul „Cercul Literar de la Sibiu” al USR Sibiu; nominalizare la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași) și Hibernalia (2016); romanele Spre văi de jad și sălbăție (2016, Premiul „Cartea anului” acordat de USR Sibiu; nominalizări la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași și la Premiul „Cea mai îndrăgită carte a anului – alegerea liceenilor” la FILIT), O vară cu Isidor (2017), Iarna lui Isidor (2020), Toți copiii librăresei (2020) și biografia romanțată Luchian. Ochii, sufletul, mîna (2020). A scris în colaborare cu Emil Brumaru Basmul Prințesei Repede-Repede (2009) și Cad castane din castani (2014, nominalizare la Premiile Observator cultural). A cîștigat Concursul de scenarii HBO, la TIFF 2010, cu scenariul de scurtmetraj Curierul, bazat pe o povestire din volumul de debut. A tradus patruzeci de volume semnate de Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Lewis Carroll, Don DeLillo, Siri Hustvedt, Lydia Davis și alții. Premiul „Antoaneta Ralian” pentru Traducere la Tîrgul de Carte Gaudeamus 2016. Premiul pentru Traducere la Gala Premiilor Observator cultural 2017.
Un fragment audio din Simfonia animalieră, în lectura autoarei, este disponibil aici.
