De şase decenii, Sanda Manu se dedică şcolii româneşti de teatru. Pe 6 august a împlinit 82 de ani.
Un articol de Andrei Crăciun|6 august 2015
Ziarul Metropolis vă prezintă câteva imagini de colecţie, realizate de Andrei Gîndac şi apărute în publicaţia oficială a festCO (Festivalul Comediei Româneşti). Dar şi câteva cuvinte de dragoste pe care mari actori din România le-au spus despre cea care le-a deschis drumul în profesie. Într-o seară de miercuri, la Teatrul de Comedie, s-a întâmplat unul dintre cele mai emoţionante evenimente din cadrul festCO: reîntâlnirea profesoarei Sanda Manu cu foştii studenţi.
ELITA TEATRULUI ROMÂNESC. Această fotografie de colecţie cu Sanda Manu şi foştii ei studenţi arată că de la Dorina Lazăr la George Mihăiţă şi de la George Mihăiţă la Mircea Diaconu şi de la Mircea Diaconu la Vlad Ivanov, toţi au învăţat teatru de la această mare, mare profesoară, devenită o instituţie în sine.
COPLEŞITOR. Sanda Manu şi-a trăit toată viaţa în teatru. Este fiica regretatului actor Ion Manu, a fost soţia regretatului actor Ştefan Tapalagă. A dat totul teatrului. Revederea absolvenţilor a emoţionat-o vizibil. O undă de tristeţe a traversat chipul profesoarei când au fost evocaţi foştii studenţi care nu mai sunt printre noi.
VOIE BUNĂ. Dorina Lazăr (în spatele Sandei Manu, îmbrăcată în verde), mai tânără cu şapte ani decât fosta ei profesoară, i-a ţinut toată seara Sandei Manu isonul în chestiunea umorului
Actorii, foști studenți ai Sandei Manu, povestesc
Dorina Lazăr: „Dragule, cu mâna pe inimă pot să îţi spun: cei patru ani de facultate au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea! Iar eu am trăit ceva. Am fost privilegiată să am profesorii pe care i-am avut: pe Sanda Manu, pe Ion Finteşteanu, pe Dem Rădulescu. Eram lipsiţi de griji, vorbeam doar despre ce o să jucăm, despre cum o să fie în teatru… Pe Sanda am iubit-o încă de atunci şi o iubesc şi acum. Un pedagog excepţional!”
Dana Voicu: „Să fiu studenta Sandei Manu a fost revelator!”
Ioana Calotă: „Sanda Manu a fost o bucurie radiantă pentru toată viaţa… Iniţiatic şi profund controversat a dat cu mine de pereţi şi mi-a prins foarte bine. O amazoancă venusiană şi marţiană această doamnă. O iubim. Şi îi mulţumim”.
Vlad Rădescu:„Strălucea de inteligenţă (întotdeauna) şi de farmec (atunci când voia…). Devenind mentorul nostru (alături de Geta Angheluţă şi Ştefan Velniciuc), ne-a inoculat, de-a dreptul, strop cu strop, patima pentru teatru. A fost greu, aproape ca în abataj, dar nu ne-a trecut nici până astăzi. Am meritat-o şi cred că şi dânsa ne-a meritat.”
O REVERENŢĂ FAŢĂ DE MAESTRĂ. Actriţa Oana Pellea a fost încântată să-şi revadă profesoara (cele două au colaborat, cu succes – în 2011, de pildă, Sanda Manu a montat la Teatrul Metropolis din Bucureşti textul lui Jean Cocteau „Vocea umană“, cu Oana Pellea în rolul principal)
Andi Vasluianu: „A fost greu şi uşor şi îngrozitor şi miraculos! Nu regret niciun moment, ba chiar îi mulţumesc lui Dumnezeu că am întâlnit-o pe Sanda Manu!”
Maria Obretin: „Am făcut trei ani de Limbi Clasice (o facultate cumplit de grea) aşteptând să ia doamna Sanda Manu clasă. Ajunseseră atâtea legende la mine, că nu puteam să ratez întâlnirea asta în viaţă. Am dat, am luat, am avut noroc şi m-a luat la clasă. Din momentul acela, să traduci din Platon a devenit una dintre încercările minore ale vieţii. A meritat să o aştept trei ani. Îi mulţumesc şi o iubesc!”
Dorina Chiriac: „Sanda Manu e un dascăl care ştie că tot ce face are un răspuns în viitorul studentului. M-a respectat ca student, m-a provocat în partituri grele, luptându-se (chiar şi cu mine) să devin un artist liber, nu un actor sclav. Pe mine, şcoala de actorie Sanda Manu m-a antrenat pentru viaţă. Am 42 de ani şi încă îmi aduc aminte de Sanda Manu când lucrez un rol. «Dorina, când ai un blocaj în creaţie, nu insista, nu mai forţa, te duci în parc pe-o bancă şi mănânci cireşe.» În meseria asta eşti adesea întrebat: «La cine-ai terminat?» Răspund întotdeauna ferm şi mândru: «La Sanda.»”
Articol apărut prin amabilitatea Teatrului de Comedie.
