Ce podcasturi mai ascultăm: Pe Bune, cu Andreea Vrabie
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-podcasturi-mai-ascultam-pe-bune-cu-andreea-vrabie/

Ziarul Metropolis vă recomandă „Pe Bune“, un podcast despre cum au ajuns oameni creativi – artişti, actori, scriitori, muzicieni, fotografi – să facă ce fac şi care sunt dilemele şi anxietăţile cu care se confruntă în munca lor.

Un articol de Dan Boicea|29 iulie 2020

Podcastul este realizat de Andreea Vrabie, reporter la revista DoR.

Cel mai ascultat episod al podcastului tău este…

Andreea Vrabie: Interviul cu Răzvan Exarhu.

Cea mai interesantă idee pe care ai auzit-o într-un episod al podcastului realizat de tine este…

Că artiștii, de regulă, indiferent cât de răi au fost ca oameni, în operele lor au pus ce e mai bun din ei. Sau măcar n-au pus cea mai rea parte. E ceva ce mi-a spus Iv cel naiv când am vorbit despre anonimitatea lui și dorința de a ține artistul departe sau fără legătură cu omul din spatele lui. E ceva la care mă gândesc de mult timp, dacă ar trebui să separăm artistul de om, dacă e OK să ne mai uităm la filmele regizorului Woody Allen, de exemplu, știind cât de abuziv a fost omul Woody Allen. Nu știu dacă sunt de acord cu Iv, dar mi-a oferit un fel diferit de a vedea lucrurile, ceva la care nu mă gândisem până atunci și o perspectivă care a rămas cu mine.

Cum îl poate ajuta podcastul pe ascultătorul tău?

Invitații pe care îi am la Pe Bune povestesc care a fost parcursul lor profesional, dar mai ales care sunt dificultățile, fricile, anxietățile pe care le-au avut și le au în relație cu munca lor. Îi invit să împărtășească aceste vulnerabilități cu ascultătorii, pentru că vorbim prea mult despre reușite și prea puțin despre momentele în care ne-a fost greu în drumul către acele reușite: cum am trecut peste frica de eșec, ce ne-a provocat anxietate în începerea unui proiect nou, dubii de sine, sindromul impostorului, de câte ori am muncit până la epuizare sau am făcut sacrificii personale și așa mai departe.

Iar oamenii, citind doar despre succes, ajung să creadă că dacă ei întâmpină dificultăți e ceva în neregulă cu ei. Și nu e așa. Eu sper că ascultând episoadele Pe Bune, în care oameni pe care îi admiră vorbesc despre aceleași probleme și frici prin care au trecut sau trec și ei, senzația cu care rămân ascultătorii la final este de „nu sunt singur, deci e OK să trec prin asta”, iar efectul ascultării unui episod este unul terapeutic.

Ce alt podcast mai recomanzi și de ce?

This American Life are peste 20 de ani vechime și este unul dintre primele podcasturi pe care le-am ascultat. M-a fascinat modul în care reușește să trateze în profunzime un subiect dificil în doar 60 de minute, să transmită emoție prin povești umane și să fie, în același timp, și entertaining pentru ascultător. Din punctul meu de vedere, nu poți face jurnalism audio mai bine de atât.

Care sunt cele mai dragi trei episoade pe care le-ai realizat?

Mi-e foarte greu să aleg, pentru că chiar sunt recunoscătoare fiecărui invitat care a acceptat să vorbească deschis cu mine despre lucruri pe care le ținem în interiorul nostru de cele mai multe ori. Dar o să spun episodul cu Răzvan Exarhu, pentru că e cel pe care îl recomand cel mai des, e esența a tot ce ar trebui să fie Pe Bune. Cel cu Dana Rogoz, pentru că a fost foarte deschisă și umană. Și cel cu Dan Perjovschi, pentru că am pornit podcastul cu el în minte ca invitat și am avut nevoie de doi ani să-mi fac curaj să-l invit.

Podcastul Pe Bune poate fi ascultat aici:

Spotify
Apple
Soundcloud
Google
YouTube (doar câteva interviuri sunt urcate și aici)

Ce este un podcast

Podcastul este o emisiune audio înregistrată, pe diverse teme, pe care o poți asculta pe mai multe platforme și cu diverse dispozitive: desktop, smartphone, tabletă, iPod.



28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

21
/03
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

17
/03
/17

Ambasadoare a campaniei „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER, Dorina Chiriac vă invită la teatru. Ea joacă rolul principal în “Micul Prinț”, la Teatrul de Comedie, în seara aceasta, de la ora 19.00. Cumpărând bilete la spectacol, contribuiți la fondul de ajutorare a artiștilor în vârstă și în dificultate.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?