Cristian Mungiu, cu „Bacaulareat”, şi Cristi Puiu, cu „Sieranevada”, concurează în acest an pentru Palme d’Or. Este pentru prima dată când două filme româneşti sunt incluse în competiţia de la Cannes. O competiţie în care obişnuitele nume mari stau alături de descoperiri mai recente.
Un articol de Ionuţ Mareş|15 aprilie 2016
Pentru prima dată în istoria de 69 de ani a Festivalului Film de la Cannes, doi regizori români sunt prezenți în același timp în Competiția oficială, cea din care se vor alege câștigătorul Palme d`Or și laureații altor câtorva trofee la fel sau poate chiar mai onorante: Marele Premiu, Premiul Juriului, Premiul pentru regie, Premiul pentru scenariu, plus premiile de interpretare – feminină și masculină.
Simpla includere în Competiție este o nouă recunoaștere a importanței pe care o au Cristi Puiu și Cristian Mungiu în rândul marilor cineaști ai momentului, deși e greu de crezut că nu va exista măcar un premiu pentru cel puțin unul din cele două filme românești alese de Thierry Fremaux pentru Competiția 2016: „Sieranevada” și, respectiv, „Bacaulaureat”.
Ambii cineaști români sunt, practic, printre „creațiile” Cannes-ului: toate filmele lor de lungmetraj au fost prezente la cel mai important festival din lume.
Cristi Puiu a avut în 2001 „Marfa și banii” în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, pentru ca în 2005 să câștige trofeul Un Certain Regard cu „Moartea domnului Lăzărescu”. Tot în secţiunea Un Certain Regard a participat în 2010 cu „Aurora”, iar 2014 a avut un scurtmetraj inclus în filmul colectiv internațional „Podurile din Sarajevo”, prezentat într-o proiecție specială.
Cu „Sieranevada” participă pentru prima dată în binemeritata Competiție oficială, și cred că este printre marii favoriți la un trofeu important.
De cealaltă parte, Cristian Mungiu este un răsfățat al Cannes-ului: debuta pe Croazetă cu „Occident”, tot în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, în 2002. Cinci ani mai târziu câștiga celebrul Palme d`Or, cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
În 2009, filmul-omnibus „Amintiri din Epoca de Aur”, la care a fost producător și unul dintre regizori, a fost proiectat în Un Certain Regard, pentru ca în 2012, „După dealuri”, inclus în Competiția oficială, să-i aducă Premiul de scenariu, iar celor două protagoniste (Cristina Flutur și Cosmina Stratan) – Premiul pentru cea mai bună actriță, acordat ex-aequo.
Prezența fix în acelaşi an a celor doi în Competiție este rezultatul unei întâmplări, iar această concurență nu cred că îi încântă. Însă până vom afla dacă juriul condus de cineastul australian George Miller (seria „Mad Max”) va prefera măcar unul din filmele românești, merită văzut cine sunt autorii celorlalte 18 filme contracandidate.
Trei regizoare
Niciunul dintre cineaștii prezenți în Competiție nu este debutant. Prin urmare, nu vom avea parte de o surpriză plăcută ca cea de anul trecut, când „Fiul lui Saul”, debutul ungurului László Nemes, impresiona critica și câștiga Marele Premiu și Premiul FIPRESCI.
Numai trei femei luptă pentru Palme d`Or. Britanica Andrea Arnold s-a făcut remarcată cu două filme independente extrem de puternice și intense: „Red Road” (2006) și „Fish Tank” (2009), urmate de o ecranizare neconvențională a romanului „Wuthering Heights” (2011). Noul său film este „American Honey”, un road movie realizat în America.
Cineaștii germani nu au fost niciodată foarte prezenți la Cannes – așa cum a recunoscut însuși Thierry Fremaux, care în acest an a inclus însă în Competiție noul film al regizoarei Maren Ade, „Toni Erdmann”, filmat parțial în România și coprodus de Ada Solomon. Prezentă pentru prima dată la Cannes, Maren Ade este autoarea altor două lungmetraje, cu succes în festivaluri: „Der Wald vor lauter Bäumen” (2003) și „Alle Anderen” (2009).
Cea de-a treia regizoare este franțuzoaica Nicole Garcia (cunoscută mai ales ca actriță), ale cărei filme sunt mai puțin știute la noi (cel mai recent, „Un beau dimanche”, a rulat totuși în România), dar care au fost mereu bine primite de critica franceză. Concurează pentru Palme d`Or cu „Mal de pierres”, o dramă de epocă ce o are în rolul principal la Marion Cotillard.
Nume mari
Ca în fiecare an, și în 2016 Cannes-ul adună câteva nume de cineaști cu tradiție în Competiție. Spaniolul Pedro Almodovar, care nu a câștigat niciodată Palme d`Or, revine la obsesiile sale cu „Julieta”.
Veteranul cineast britanic Ken Loach (80 de ani), care a anunțat de câteva ori în ultimii ani că se retrage, propune totuși un nou film, „I, Daniel Blake”. Numărul prezențelor sale la Cannes, în Competiție sau în alte secțiuni, ajunge la nu mai puțin de 16. Unul din simbolurile Festivalului de pe Croazetă, unde a ajuns prima dată în 1979.
Frații belgieni Jean-Pierre și Luc Dardenne, abonați ai Competiției și deja câștigători de două trofee Palme d`Or, concurează din nou pentru râvnitul premiu, cu filmul „La fille inconnue”, deși pare puțin plauzibil să obțină un al treilea. Însă una din trăsăturile festivalului este tocmai imprevizibilitatea atunci când vine vorba de palmares.
Olivier Assayas, unul din cineaştii francezi ai momentului, este cu noul său film, „Personal Shopper”, vorbit în engleză, la a cincea prezenţă la Cannes, toate în Competiţie. Deşi nu a câştigat niciun premiu pe Croazetă, porneşte mai mereu printre favoriţi.
Regizorul cult american Jim Jarmusch, simbol al cinemaului american independent, este de asemenea un om de-al casei. A fost prezent la Cannes cu cele mai importante filme ale sale, de la „Stranger than Paradise”, în 1984, cu care a câştigat Camera d`Or, până la „Only Lovers Left Alive”, în 2013. Noul său lungmetraj, „Paterson”, îl are în rolul principal pe Adam Driver, fiind prezentat de Thierry Fremaux drept un film foarte „jarmuschian”. Jamursch mai este prezent la Cannes şi cu un al doilea film, documentarul „Gimme Danger”, despre starul Iggy Pop, care va fi proiectat în afara Competiţiei.
Răsfăţaţii Cannes-ului
Unul dintre marii favoriţi este teribilul regizor francez Bruno Dumont. Nu doar pentru că este un răsfăţat al Cannes-ului şi de două ori câştigător al Marelui Premiu, cu „L’humanité” (1999) şi „Flandres” (2006). Dar mai ales pentru că este unul din cei mai îndrăzneţi şi iconoclaşti cineaşti ai prezentului. Noul său film, „Ma loute”, în care combină staruri (Fabrice Luchini, Juliette Binoche) cu neprofesionişti, pare a continua virajul spre burlesc din miniseria „P’tit Quinquin” (2014), fiind catalogat de Cahiers du Cinema drept cel mai aşteptat film al anului.
Fiecare film al danezului Nicolas Winding Refn, unul din marii stilişti ai momentului, este extrem de aşteptat. Iar primele imagini cu noul său lungmetraj, „The Neon Demon”, un horror plasat în lumea fotomodelelor, sunt al naibii de promiţătoare. Câştigător al Premiului pentru regie cu „Drive” în 2011, Refn porneşte ca favorit la un trofeu. Şi chiar dacă nu va fi printre laureaţi, filmul său va fi cu siguranţă printre cele mai căutate.
Copilul minune al cinemaului mondial, canadianul Xavier Dolan, a ajuns, la doar 27 de ani, la al şaselea film. În 2014, când intra, cu „Mommy”, pentru prima dată în Competiţie (până atunci fusese doar în Un Certain Regard şi Quinzaine des Réalisateurs), împărţea Premiul Juriului cu Godard. De această dată propune „Juste la fin du monde”, un film cu o distribuţie franceză (Léa Seydoux, Marion Cotillard, Vincent Cassel). Rămâne de văzut dacă şi-a păstrat vitalitatea după această schimbare de peisaj.
Nici sud-coreeanul Park Chan-wook nu este un străin de Cannes. Cele două prezenţe de până acum în Competiţie i-au adus tot atâtea premii importante: Marele Premiu în 2003 cu deja clasicul „Oldboy” şi Premiul Juriului în 2009 cu „Thirst”. Noul său film este „The Handmaiden”, o ecranizare a unui roman de Sarah Waters.
Multipremiatul şi prolificul cineast filipinez Brillante Mendoza ajunge, cu „Ma’Rosa”, la a patra prezenţă la Cannes. În 2008, cu „Serbis”, concura în Competiţie. Un an mai târziu, tot în Competiţie, câştiga Premiul pentru regie cu „Kinatay”, în timp ce anul trecul a fost inclus în secţiunea Un Certain Regard, cu „Taklub”. Câte două participări a avut în ultimii ani şi la Veneţia şi Berlin.
Cu noul său film, „The Last Face”, plasat în lumea activiştilor umanitari, Sean Penn este selectat pentru a doua oară în Competiţia de la Cannes în calitate de regizor, după „The Pledge”, în 2001, însă nu cred că porneşte printre favoriţi.
Posibile surprize
Poate cea mai aşteptată revenire este cea a regizorului olandez cult Paul Verhoeven, una din vocile nonconformiste şi anti-conservatoare ale filmului de autor european al anilor `70 („Turkish Delight”, „Soldier of Orange”), ajuns apoi un nume respectat la Hollywood („RoboCop”, „Total Recall”, „Basic Instinct”, „Starship Troopers”). Cu o carieră care a cunoscut şi eşecuri răsunătoare, Verhoeven revine în atenţie cu „Elle”, un film realizat în Franţa şi care are o are în rolul principal pe inegalabila Isabelle Huppert.
Trei sunt numele care pot produce mari surprize. În primul rând, Jeff Nichols. Este tânărul regizor american independent cel mai apreciat de critică în acest moment.
Debuta în 2007 cu „Shotgun Stories”, o poveste de răzbunare între două familii. În 2011, cu „Take Shelter”, un film perturbator devenit cult, se impunea ca un cineast sigur pe talentul şi viziunea sa. În acel an era recompensat cu Marele Premiu al secţiunii Semaine de la Critique de la Cannes. Cu „Mud”, în 2012, a concurat pentru Palme d`Or. „Loving”, filmul inclus în Competiţia din acest an, este al doilea lungmetraj al său din 2016, după „Midnight Special”, cu care a concurat pentru Ursul de Aur la Berlin, fiind bine primit de critică.
Brazilianul Kleber Mendonça Filho lansa în 2012 „Neighboring Sounds”, unul din cele mai bune debuturi ale ultimilor ani. Un film multipremiat şi lăudat de critică, o capodoperă a design-ului de sunet, astfel că noul său film, „Aquarius”, are premise să producă una din marile surprize ale Competiţiei canneze.
Deşi realizase câteva filme, Alain Guiraudie era un cineast francez relativ puţin cunoscut până în 2013, când lansa „L’inconnu du lac”, un scandalos thriller plasat pe o plajă pentru homosexuali. Un film îndrăzneţ şi cu o imagine splendidă, câştigător al Premiului de regie în secţiunea Un Certain Regard din acel an. Cu noul său film, „Rester vertical”, ajunge pentru prima dată în Competiţia oficială.
UPDATE Ulterior, organizatorii Festivalului de la Cannes au anunțat includerea în Competiția oficială și a noului film – „The Salesman” – al importantului cineast iranian Asghar Farhadi, autorul celebrului „A Separation”, câștigător al Ursului de Aur la Berlin în 2011. Farhadi concurează pentru a doua oară la Palme d`Or. În 2013, „Le passé”, realizat în Franța, îi aducea actriței Berenice Bejo premiul de interpretare.
