„Cea mai franțuzoaică dintre actrițele englezoaice”: Kristin Scott Thomas
https://www.ziarulmetropolis.ro/cea-mai-frantuzoaica-dintre-actritele-englezoaice-kristin-scott-thomas/

La un moment dat, prin 2014, după ce a jucat în 65 de filme, Kristin Scott Thomas era hotărâtă să stea departe de platoul de filmare, dornică să ia o pauză cât mai lungă.

Un articol de Dana Ionescu|7 iulie 2021

Trei ani de tăcere în viața artistică, trei ani de viață pur și simplu. Dar în 2017 a avut loc întoarcerea, o falsă întoarcere sau, în orice caz, un alt fel de întoarcere. Celebra actriță a revenit la cinema în alt rol în premieră, cel de regizoare pentru „The Sea Change”, o adaptare după romanul omonim al lui Elizabeth Jane Howard.

Eliberată de propriile temeri și obsesii, eliberată de propria imagine și de povara tuturor filmelor care, spune ea, au plictisit-o de moarte, Kristin Scott Thomas rămâne „un trandafir englezesc la Paris”, admiratoare a stilului de viață parizian pe care l-a îmbrățișat de mult, însă o englezoaică în căutarea a ceva ce se află dincolo de mirajul și iluzia marelui ecran. Sofisticată și nuanțată, personalitatea ei artistică decantată în zeci de ani și zeci de roluri, s-a uitat mereu spre alte orizonturi. Dulcea povară a actoriei i-a dat aripi și, în același timp, i-a tăiat cumva aripile, împiedicând-o, după propria mărturisire, să facă propriile alegeri: „Tot timpul ți se spune ce să faci: <Mișcă-ți capul așa! Poți să plângi puțin mai mult? Poți să faci asta, poți să faci ailaltă? O! Ce frumos! Incredibil!> Dar câteodată tu te gândești că n-a fost frumos și incredibil, a fost doar o privire. Dar cineva zice că a fost. După care scenele alea se iau, se amestecă și iese altceva. Când joci într-un film, îi dai regizorului materialul brut ca să facă filmul”, explica ea.

 

Rostite după o viață petrecută în lumea filmului, cuvintele ei spulberă iluzia. Nimic metaforic, nimic echivoc, nimic rafinat în această mărturisire de actriță dornică să respire într-un spațiu în care iluzia se creează altfel, povestea se spune altfel, personajul trăiește altfel decât pe ecran. Kristin Scott Thomas a descoperit târziu acest spațiu: teatrul. Și de atunci ceva s-a schimbat.

La început a fost filmul

Înainte să facă descoperirea, a simțit de multe ori gustul succesului. Artista căreia în adolescență nu i s-a dat nicio șansă, specialiștii nevăzând în ea vreun talent care merită arătat, a plecat de la Londra la Paris, oraș de care rămâne îndrăgostită, oraș care s-a îndrăgostit de ea și așa a rămas. A urmat École Nationale Superieure des Arts et Techniques du Théâtre și a fost invitată să joace cu Prince în „Under the Cherry Moon”. Acesta a fost debutul propriu-zis și începutul unui parcurs spectaculos.

Stranietate, fragilitate, mobilitate, dar și intangibilitate – câteva dintre cuvintele cu care e asociată Kristin Scott Thomas, care a convins fără cale de întoarcere prin „Pacientul englez”, celebrul film din 1996 al lui Anthony Minghella, după ce jucase și în cunoscuta comedie „Patru nunți și o înmormântare” (pentru care a câștigat Premiul BAFTA pentru Cea mai bună actriță în rol secundar), în „A Handful of Dust”, alături de Judie Dench, precum și în alte filme.

A ajuns repede la Hollywood, care a dezamăgit-o la fel de repede, în ciuda partenerilor de platou, printre care s-au numărat Robert Redford și Harrison Ford. Prea multă artificialitate, prea multă superficialitate, prea mult sclipici. Prea departe de posibilitățile artistice imposibil de explorat în sistemul industrial, prea departe de aspirațiile unei actrițe care caută întâi sensuri și după aceea forme.

Eliberarea adusă de teatru

Când Hollywood-ul a rămas în urmă, nu însă și gustul lui amar, Kristin Scott Thomas s-a întors pe scenă. După o experiență teatrală modestă, mai exact după ce jucase doar în câteva spectacole repede uitate, s-a întâmplat, de fapt, descoperirea teatrului. Abia în anii 2000 Kristin Scott Thomas a intrat în altă eră personală, în plină maturitate, sedusă de forța scenei.

Prezența ei enigmatică, metaforică, trimițând întotdeauna la altceva și altundeva, sensurile căutate și-au făcut loc la teatru și acolo s-a dezlănțuit adevărata putere a artistei. „Când joci pe scenă, abia atunci descoperi că într-adevăr poți. Îmi tot vine cuvântul încredere. Acolo nu e cineva care te păcălește să crezi că poți, spunându-ți <O! Ce frumos!>. Pe scenă, dacă merge, merge”, a recunoscut în urmă cu câțiva ani, după succese de neuitat. Experiența scenei, începută cu rolul Bérénice, a adus schimbarea: „Brusc, m-am simțit independentă. Puteai să te plimbi pe scenă și să stai și în cap, dacă voiai cu adevărat. Nimeni n-o să-ți spună: <Stop! Nu face aia! E ridicol.> E un sentiment de independență și încredere – îmi dădeam voie să joc într-un anumit fel și să văd dacă funcționează sau nu. Puteam să am încredere în mine”.

Au urmat mai multe spectacole pe West End și mai multe premii. A fost Mașa din „Trei surori”, rol care i-a adus o nominalizare la Premiul Olivier pentru Cea mai bună actriță, Arkadina din „Pescărușul”, rol pentru care a câștigat peste câțiva ani Premiul Olivier pentru Cea mai bună actriță, Emma din „Trădarea” lui Harold Pinter (aducând „o puternică încărcătură de sexualitate și o deschidere emoțională extraordinară”, cum scria Charles Spencer în cronica din „The Telegraph”), Electra lui Sofocle sau, în 2015, regina Elisabeta a II-a din spectacolul „The Audience” de Peter Morgan.

O lecție despre imprevizibil

În anii în care triumfa pe scenă, fosta „regină de gheață”, etichetă pe care a trebuit s-o suporte multă vreme, făcea însă și roluri remarcabile pe ecran: „Te iubesc de mult” (2008), în regia lui Philippe Claudel, „Ruptura” (2009), în regia lui Catherine Corsini, „O chema Sarah” (2010), regizat de Gilles Paquet-Brenner. „Cineaștilor francezi le plac femeile care sunt pe-aici mai demult și fac ridurile să pară frumoase. Dar în filmele englezești sau americane nu vor decât să fii bătrână și să taci din gură”, spune actrița. „Rolurile care mi se oferă în Franța sunt mai interesante decât cele din filmele în engleză. Aici mi se propun aventuri, călătorii mai grele, dar mai interesante”, recunoștea  într-un interviu din „L’Express”, realizat înainte de rolurile din ultimii ani.

Acasă la ea, la Paris, unde-și amintește amuzată de zilele petrecute în copilărie la pension (Cheltenham Ladies’ College și Saint Antony’s Leweston School for Girls), fosta „regină de gheață” recunoaște că îi place să facă lucruri care o sperie.  Eliberată de povara conformității, oferindu-și plăcerea necesară de a face propriile alegeri fără a se supune niciunei constrângeri, „cea mai franțuzoaică dintre actrițele englezoaice”, cu adorabilul ei accent englezesc, e pe deplin conștientă de imprevizibilitatea propriei vieți, ceea ce nu o neliniștește însă. O lecție a teatrului, poate, dar și a filmului – o lecție despre libertate, maturitate și o formă inteligentă de înțelepciune.

28
/12
/13

Dispariţia regizorului Dinu Cocea a adus tristeţe în sufletele artiştilor din România, mulţi dintre aceştia având ocazia să lucreze cu “părintele filmelor cu haiduci”.

28
/12
/13

Regizorul Dinu Cocea, autorul unor filme celebre, precum "Haiducii lui Şaptecai", "Zestrea Domniţei Ralu" şi "Săptămâna Nebunilor", a decedat, pe 26 decembrie, la vârsta de 84 de ani, într-un spital din Paris, a declarat, pentru Mediafax, fiica artistului, Oana Cocea.

28
/12
/13

Palatul Buckingham, imagini din filme celebre, personalitati ale filmului şi din alte domenii care au avut o contribuţie valoroasă la dezvoltarea culturii britanice vor fi incluse în câteva serii noi de timbre ce vor fi emise în 2014 de Poşta britanică.

27
/12
/13

Actorii Peter O’Toole, Giuliano Gemma şi Paul Walker, regizorul Patrice Chereau, cântăreţul Lou Reed şi compozitorul Armando Trovajoli, scriitorii Seamus Heaney şi Doris Lessing, dar şi personalităţile politice Margaret Thatcher şi Nelson Mandela se numără printre marii disparuti ai anului 2013.

27
/12
/13

Filmul romanesc in 2013 a strălucit prin "Poziţia copilului", o peliculă care a adus în premieră Ursul de Aur unui lungmetraj autohton. Propus și la Oscar din partea României, "Poziţia copilului" nu a fost inclus și pe lista scurtă a premiilor Academiei de film americane - O analiză Mediafax.

26
/12
/13

2013 este considerat de mulţi critici anul cu cea mai impresionantă abundenţă creativă din ultima vreme, dar şi anul în care recordul global de încasări are şanse mari să fie doborât până pe 31 decembrie. Cinematograful în 2013 - o analiză Mediafax.

26
/12
/13

Martin Scorsese a fost criticat după o proiecţie specială a celui mai recent film al său, „The Wolf of Wall Street", la Los Angeles, de câţiva membri ai Academiei de film americane, care i-au reproşat celebrului regizor faptul că „a glorificat decadenţa de pe Wall Street".

26
/12
/13

Compozitorul grec Mikis Theodorakis, autorul coloanei sonore a filmului "Zorba Grecul", a fost internat la Atena din cauza unei infecţii respiratorii.

24
/12
/13

Violenta din cinematografie îngrijorează autoritățile americane. Acestea au iniţiat o anchetă cu scopul de a determina dacă cineastii de la Hollywood au o anumită responsabilitate faţă de masacrele comise recent în Aurora (Colorado) şi Newtown (Connecticut).

23
/12
/13

România este una dintre primele ţări în care „Nymphomaniac“, filmul lui Lars von Trier, va intra imediat după lansarea oficială din Copenhaga (Danemarca), programată pe 25 decembrie. Nymphomaniac va rula pe ecranele româneşti în două părţi: Nymphomaniac Volumul 1 - din 17 ianuarie 2014, iar din 7 februarie 2014 va intra Nymphomaniac Volumul 2. Asta în timp ce în cinematografele din SUA şi UK va avea premiera în martie (Vol. 1) şi în aprilie 2014 (Vol. 2).

22
/12
/13

A rămas celebru pentru filmele sale (printre care ,,Lawrence of Arabia”, foto sus), pentru stilul de viață excentric - condimentat cu alcool și cu jocuri de noroc - și pentru franchețea cu care le răspundea jurnaliștilor. Peter O'Toole a murit săptămâna trecută, la 81 de ani.

22
/12
/13

Scriitorul Ned Vizzini era autorul unor romane de succes, printre care şi "It's Kind of a Funny Story". Acest volum, apărut în anul 2006, ce descrie aventurile unui adolescent care se luptă cu depresia, a fost adaptat şi într-un film produs la Hollywood.

21
/12
/13

Un spectacol de teatru inspirat din cărţile care alcătuiesc franciza literară "Harry Potter", scrise de J.K. Rowling, va avea premiera pe West End, la Londra, peste doi ani.

21
/12
/13

La împlinirea a 24 de ani de la Revoluţia din 1989, telespectatorii pot urmări în 22 decembrie filmul „Stare de fapt", în regia lui Stere Gulea. Cel de-al doilea film de duminică al regizorului este Moromeţii, realizat în 1988.