Ceasornicarul. Poveștile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/ceasornicarul-povestile-lui-dedes/

Schimbatul unei baterii la ceas nu e o chestiune deloc simplă dacă vrei să apelezi la un profesionist. De cele mai multe ori cu acest lucru mă ocup eu, dar cum în colecţie am şi piese care au nevoie de o presă pentru refixarea capacului sunt nevoit să apelez la oameni pricepuţi.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|28 octombrie 2016

Dacă mai vrei să cumperi și o curea din piele pentru alt ceas, lucrurile se complică și mai tare. După mai multe peregrinări am găsit omul potrivit undeva în apropierea Gării de Nord. Destul de plictisit de dat găuri la curele de nădragi, omul s-a înseninat când i-am pus în față cele două ceasuri (Timberland și Citizen).

„Aaa, deci sunt chiar ceasuri, păi atunci să punem ceva bun”. A scos câteva zeci de curele din diverse materiale și mi-a ținut o prelegere despre bateriile elvețiene, care acum „nu mai sunt pe mercur, ci pe argint” și respectă ceasurile, nu ca „sărăciile” alea de 3 lei, de țin puțin și îți arată o oră aproximativă.

Ușor amețit de discursuri am optat pentru o curea albastră din piele de „piciorușe de curcan”, chiar dacă începuse să mă cam apuce mila de biata pasăre,Poveștile lui Dede’s și o baterie „Renata” , prezentată așa de frumos de am crezut că e vorba de o fată pe care încearcă să mi-o propună de nevastă, sau noră dacă aș avea un băiat.

Lucrurile parcă ies mai frumoase când sunt făcute cu pasiune.

PS

Nu ştiu dacă fără prezentarea lui aş fi cumpărat vreodată o curea din piele de curcan. Mereu am avut o simpatie aparte pentru păsări, chiar și curci sau gâște.

Foto: Ceasornicarul. Poveștile lui Dede’s – Hugo (2011), facebook

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.