CEC. Prima „bancă” a românilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/cec-prima-banca-a-romanilor/

Banii „la saltea” sau „la ciorap” ori în bănci străine (la Veneţia ori la Viena) dacă erau mai mulţi şi proprietarul înţelegea să-şi asigure numerarul – iată o realitate care a caracterizat economiile românilor până la mijlocul secolului al XIX-lea.

Un articol de Georgeta Filitti|9 mai 2016

Atunci începe o mişcare de renaştere naţională care înseamnă şi creaţii instituţionale. Printre animatori, un austric, Eric Winterhalder. Venit în ţară în 1828, colaborator la librăria şi tipografia lui C.A. Rosetti, participant la revoluţia din 1848, arestat, exilat şi reîntors, acest autodidact plin de har a fost un adevărat pedagog în materie economică. Sutele de articole publicate în „Românul”, unde explică noţiunile de monedă, credit, bancă, impozit, cambie, bilet la ordin ş.a. pregătesc societatea să intre în vâltoarea tranzacţiilor economice de tot felul.

Nehotărâţi şi repede schimbători, cum ne-am dovedit mereu, am materializat ideea unei case de economii în mai multe instituţii, cu titulaturi asemănătoare. Cea care s-a impus a fost Casa de Economii şi Consemnaţiuni – CEC. La 1 ianuarie 1865, E. Winterhalder devenea directorul ei. Era o instituţie autonomă care îşi constituia fondurile din depuneri benevole, succesiuni vacante, sechestre, cauţiuni etc. Dobânda oferită era de 5%. Garantate de stat, împrumuturile au început să devină o realitate în casele oamenilor.

Pe măsura consolidării, şi pretenţiile de reprezentare au crescut. Hanul Şerban Vodă, apoi o clădire modestă şi în sfârşit opera arhitectului francez Gottereau şi a românului I.N. Socolescu (unde funcţionează şi astăzi), aceasta inaugurată în 1897 în prezenţa familiei regale, au adăpostit instituţia marcând în acelaşi timp şi ascensiunea ei. Activitatea i-a fost cel mai serios afectată de războaie. În 1877, ca să facă faţă cheltuielilor uriaşe, statul a impus emiterea de bilete ipotecare în valoare de 30 de milioane de lei. În timpul Primului Război mondial s-a scindat: o parte a rămas la Bucureşti, alta a urmat instituţiile principale ale statului refugiate la Iaşi. Clădirea din capitală a fost jefuită de nemţi. Mai grave au fost consecinţele dispoziţiilor date de prim ministrul Ionel Brătianu. Acesta a impus trimiterea tezaurului adăpostit de CEC şi de Banca Naţională în Rusia. În afara unor bunuri ale statului, mii de particulari, încrezători în înţelepciunea guvernului liberal, şi-au expediat avutul care astfel a luat drumul fără întoarcere spre Moscova. De la confiscarea bolşevică (spre a fi restituite „poporului român” când va ajunge la cârma ţării), până la negarea fals inocentă de la preşedintele L. Brejnev înainte (care tezaur?), ruşii au reţinut bunuri de patrimoniu (care înseamnă mult mai mult decât valoarea ca atare a metalelor din care au fost confecţionate), părţi din tezaurul în monede de aur şi bijuterii unicat din depozitele particularilor. În corespondenţa Anei Pauker, ofiţer al poliţiei secrete bolşevice între cele două războaie mondiale, din Elveţia către centrala de la Moscova, aceasta cerea în mod expres să nu i se mai trimită bijuterii prea bătătoare la ochi din tezaurul românesc; unele fuseseră recunoscute pe piaţa elveţiană şi generaseră reclamaţii.

În această escaladare a consecinţelor războiului, se înţelege că CEC n-a avut decât de suferit. După 1920, revigorată, a participat la numeroasele împrumuturi naţionale ce au permis României să-şi revină, apoi să se consolideze (al Unirii, al unificării monetare, de Înzestrare, pentru Apărarea Naţională, pentru Reîntregire). Introducerea, în 1938, a mecanizării contabile, a fost socotită atunci ca o inovaţie excepţională iar preluarea, în 1942, a conturilor curente de la Banca Naţională a însemnat consolidarea în plus a instituţiei. După şocul reformei monetare din 1948, când lumea s-a trezit săracă de la o zi la alta, CEC a rămas, până în 1989, singura „bancă” unde se puteau ţine modestele economii ale românilor. Astăzi aceştia au de unde alege şi CEC a devenit o bancă la fel ca oricare alta. Virtuţile şi minusurile ei le poate judeca orice deponent. O particularitate: CEC e prin excelenţă banca pensionarilor.

FOTO: wikipedia



25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.